27,730 matches
-
mult mai aspre, mult mai neomenești...Îi vedeam cum se târau în păduricea din apropiere, ținându-se de o sanie, pentru a aduna câteva lemne să-și facă un picuț de foc, ca să se încălzească. În majoritatea cazurilor, când veneau înapoi, deasupra lemnelor se aflau câteva corpuri înghețate care, din fericire, nu mai aveau dureri și suferințe...Îi vedeam în lagărul de muncă încărcând vagoane de 80 tone cu lut special (foarte greu de încărcat, fiind greu și foarte alunecos) Erau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mele fără să mă doară. Îmi venea să urlu de fericire, mi se întâmpla practic un miracol și nu-mi venea să cred. Corpul durere a fost învins, iar eu reușisem mult mai simplu decât mă așteptam, îmi recăpătasem viața înapoi, viața pe care mi-o doream, fără dureri chinuitoare. Erau mai multe îmbunătățiri pe care am început să le percep, îmi crescuse vitalitatea și energia, dormeam mai bine și multe alte beneficii. Eram așa de fericită în acel moment, încât
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
sau mai rău, masca noastră este construită de gândirea noastră și are doar o singură direcție, spre prăpastie și dacă ai norocul să te trezești chiar atunci când esti pe marginea prăpastiei, ai șansa să te salvezi, ai șansa să dai înapoi pas cu pas și vei ieși din zona periculoasă, dar trebuie să te trezești la timp din somnul tău obositor. Este destul de comod și inteligent să trăiești când știi că esti protejat de masca cea de toate zilele, doar puțini
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
bani, aparatură, medicamente dintre cele mai performante? S-a găsit și răspunsul final. Cu siguranță inima noastră nu este doar o simplă pompă care face corpul să funcționeze. Se știe că inima are neuroni și neurite care trimit semnale informaționale înapoi la creier, deci inima comunică bine cu creierul, dar cel mai important este că inima are o minte proprie, poate învăța și memora, exemplul cel mai elocvent este demonstrat de cei cărora li s-au implantat o altă inimă și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
apărut trupul chircit al lui Hliboceanu... Căciula era căzută alături. Mitruță i-a băgat mâna sub cap, cu gând să-l întoarcă cu fața în sus, dar a simțit că ceva cleios i se lipește de degete... A tras-o înapoi ca mușcat de șarpe... În firul de lumină al felinarului, s-a arătat o licărire roșie în jurul capului lui Hliboceanu... A fost lovit în cap. Altfel nu avea de unde să fie sânge acolo - a presupus Cotman. Mitruță și-a pus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stat eu și m-am gândit la trebușoara asta și mi s-o părut că îi tare bună. Uite că mai aud și un cuvânt ca lumea. De ce? Ei. Am zis și eu o vorbă acolo - a răspuns Hliboceanu, privind înapoi... Eu zic că îi bine să primești mai mulți gologani o dată. Dacă îi iei în fiecare zi, se strecoară printre degete ca nisipul și când ai o nevoie acolo nu prea mai găsești crăițari în fundul pungii... Cam așa-i, Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
abia am ieșit. Și dacă nu știu prin ce minune aș reuși să trec valea Păscăriilor... cine să-mi spună dacă aș mai fi avut timp să mă întorc acasă... Uite acușica se înserează! Cred că trebuie s-o iau înapoi către casă, câtă vreme încă nu s-a înnoptat”. Cu aceste gânduri am luat bidonul și am pornit la drum...În graba mea n-am pus la socoteală însă că pe lângă troiene voi avea de furcă și cu vântul care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în brațe și ne am tăvălit amândoi prin nămeți...Cât ne-om fi hârjonit noi nu știu, dar la un timp câinele s-a desprins din brațele mele și a pornit înainte spre casă, uitându-se din când în când înapoi, ca să vadă dacă îl urmez...Acum nici vântul nu mi se părea atât de puternic și nici nămeții atât de înalți...O părere doar, dată de bucuria că am un tovarăș de drum... Ajuns acasă, câinele s-a urcat pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pas... Ion Cotman, aflat în fruntea convoiului, se încorda din răsputeri să învingă urgia. Ceilalți îl urmau în tăcere. Alecu Slobodă, cu un țol pus peste suman, contrariat că nu mai aude glasul lui Hliboceanu, și-a întors privirea spre înapoi. „Dar ce-i asta? Boii lui Iordache și ai lui Hliboceanu merg fără să fie cineva pe lângă ei. Unde or fi stăpânii lor? Ei. S-or fi oprit și ei pentru cine știe ce nevoi” - s-a liniștit Alecu. După o vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o plâns, da’ după aceea m-o ascultat liniștită... Dacă îi așa, atunci îi bine. De când am plecat de la Crâșma din drum, mă tot gândesc dacă n-a avea nevoie de doftor - s-a arătat îngrijorat Cotman. Până nu ajungem înapoi nu avem de unde să știm. Așa că să ne grăbim, Ioane. Mă gândesc ca astăzi să încărcăm mai puțin pe sănii... Să putem ajunge la vreme în târg. Cred că ai dreptate - a considerat Mitruță propunerea lui Cotman... * Vasilică băiete, nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
glas pierdut: Poftă bună!... Mulțămesc, Măriuță! Mulțămesc pentru bunătăți, iar tu nu mai fi supărată. Drept răspuns, Măriuța a plecat privirea în podea și - cu mers împleticit - s-a întors, a deschis ușa și a ieșit fără să se uite înapoi... Liniștea s-a așternut ca un lințoliu, spartă arar de câte un zgomot produs în crâșmă sau în curte... Lui Hliboceanu îi țiuiau urechile de atâta liniște... Îi aștepta pe cărăuși ca pe o izbăvire. Prin minte îi umblau gânduri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui. Și de ce însemnează el banii așa? Întâi pentru a da de urma banilor care i-ar fi cumva furați. Apoi hoții ar fi prinși mai ușor de poliție. Apoi așa din joacă. Cică vrea să vadă când mai ajunge înapoi un ban plecat din mâna lui. Iaca că așa o joacă ți-o prins bine. Ai aflat cine sunt cei care te-au jefuit. Acum, dacă stăm și ne gândim, jaful nu-i nimica pe lângă cumpăna prin care ai trecut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Vasile - s-a bătut cu palma peste frunte Cotman. Adică cum? Nu am împărțit banii oamenilor. Aseară și astăzi am avut treabă cu hoții și de bani am uitat. Am uitat de trebușoara asta uita-m-ar relele! Atunci haideți înapoi, să-i împărțim! Între timp și-a făcut apariția și Costache. Cu caii ce faceți? Până s-or limpezi lucrurile cu hoții, îi lăsăm la tine. Nu avea grijă că te-om despăgubi pentru toate. Acum de sărbători poți să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
atunci n-o avut ce face altceva decât să-și îngroape fiica uneva în pădure... Bejenarii însă au fost nevoiți să fugă mai departe din fața urgiei! ... Cine mai știe după câtă vreme lucrurile s-au liniștit și fugarii au pornit înapoi, spre locurile lor, pentru că ca acasă la tine nu-i nicăieri!... Când au ajuns aici în pădurea de deasupra satului nostru, au început să caute locul unde au îngropat pe fata căpeteniei... Au căutat o zi, au căutat două, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se stropși un francez. „Ahaa! Vă luați de chestii fizice? Ei bine, voi n-ați câștigat niciodată un război! Nici măcar cu nemții!“ urlă turbat Elvis. La aceste vorbe, un murmur de surpriză străbătu partea europeană. Ca pălmuit, Napoleon se dădu Înapoi un pas, căutând nesigur un sprijin În spate, unde doi industriași germani Își dădeau coate, râzând În pumni. — Ce-ai spus? Ce-ai spus? Îngăimă Împăratul. — Fără noi, pe urmașii tăi i-ar fi chemat Willi și Karl, mititelule, Întări
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Însă ușor de Împărat, folosind acea tehnică de filmare care permite alunecarea camerei peste obiecte și chipuri, nu Înainte de-a reține câteva crâmpeie de replici: „nu putem sta, ca Nietzsche, să așteptăm eterna reîntoarcere!“: „vom da ceasul din hol Înapoi cu câteva minute“..., „când vor năvăli, chinezii vor da peste americani“,... „René, nu te mai scobi În nas!“, apoi vom trece de-a dreptul prin zid, folosind caracteristica sufletului de-a fi imaterial, cele douăzeci și unu de grame ale naratorului fiind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
l-am introdus sub muchia capotei, Încercând s-o forțez. — Ce faci, ești nebun? a țâșnit ea prin portieră. Îmi strici mașina! — Trebuie s-o deschid. Poate că e Încă-n viață. — Cine? — Tipul care spăla parbrize. S-a dat Înapoi cu un pas și a Început să râdă. — Și cum a ajuns Înăuntru? E David Copperfield? De noi s-au apropiat atunci și cei doi tineri din Ford. Fata se sprijinea de brațul tânărului. Era palidă și-și ținea mâna
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a Încuviințat Silvio. Oricum, altceva mai bun nu avem de făcut. Isabella, care privea speriată În toate părțile de sub streașina umărului său, n-a spus nimic, dar s-a lăsat dusă. Guido ni s-a alăturat, trăgând speriat cu ochiul Înapoi spre duba sa, din interiorul căreia se auzea vocea unui crainic prezentând, calm și natural, știrile din trafic, potrivit cărora, În acea zi, În Roma se circula lejer. — Priviți, ne-a arătat Isabella, și semaforul parcă a Înnebunit. Într-adevăr
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
amplificată de configurația locului, strâmt ca un horn. Oamenii ieșeau În micile balcoane acoperindu-și figurile cu mâinile, fripți de cafeaua fierbinte pe care filtrul le-o azvârlise În față, iar apoi cabluri electrice Îi prindeau de picioare, trăgându-i Înapoi În case. — Atenție, cadeee! a urlat Guido, iar un aparat de aer condiționat s-a făcut fărâme la picioarele noastre, Într-un nereușit atentat kamikaze. Poarta unui bloc s-a deschis și În cadru s-a ivit un frigider Înaintând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fluturată În fața mecanismelor setoase de sânge, aveam timp să ne strecurăm, cel puțin până când cele două reșouri ocupate cu perpelirea spetelor aveau să-și ducă la bun sfârșit minuțioasa activitate. Am țâșnit În sus pe scări, aruncând o ultimă privire Înapoi, unde drujba reapăruse și, cu o mișcare expertă, ca și cum nu trunchiuri de copaci ar fi retezat toată viața, ci gâturi, i-a eliberat capul lui Guido de posesor. Astfel a pierit bietul vânzător de electrocasnice, ce tristă ironie!, tocmai din pricina
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
era aproape pustie. Limuzina pe care o văzuserăm Înainte, de la etaj, fâșâia din pneuri pe pietriș. Simțindu-ne, s-a oprit și parcă, sub capota ei prelungă, s-a Încordat. — Ai grijă! am spus, Încercând s-o trag pe Anna Înapoi, dar ea făcuse deja un pas spre mașină, vorbindu-i blând, ca unui cățel. A trecut o secundă În care a părut că limuzina va țâșni Înainte, apoi portiera s-a deschis, Încet. — Are cheile În contact, a șoptit Anna
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de fiecare dată când ne descopereau În fața obiectivului, scoteau niște mici chiote de surpriză și se chemau unii pe ceilalți pentru a ne arăta Încântați cu degetul. Bătrâneii se luau la ceartă după fiecare fază controversată, strigând „Ofsaid!“, „Dați puțin Înapoi!“, „Poziție nefirească!“. Ex-președintele era cel mai relaxat, soția i se afla În campanie electorală și mai avea vreo două săptămâni Înainte de-a se Întoarce acasă, așa că-și omora timpul adulmecând din când În când un trabuc, cântând la saxofon
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
evadeze, presupun că toți, mai ales Julienne, am fi vrut ca el să reușească. Ani În șir, Perez-Blanco și-a săpat sârguincios tunelul, Însă de fiecare dată gardienii cu crucea roșie l-au prins la timp și l-au adus Înapoi. A Încercat cu gaz de eșapament, În garaj, dar vecinii au alarmat poliția. Apoi, cu frânghie și săpun, Însă cipurile de avertizare din organism au dat alarma la scăderea oxigenului din sânge. S-a aruncat de la balcon, dar cum un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
femeie și Împrăștie gaz ilariant În studio tocmai când Sir Laurence Olivier se pregătea să rostească monologul din Hamlet. Pe când bea liniștit un whisky Într-un saloon din Unforgiven, Clint Eastwood stârnește un scandal-monstru și, cu un pumn, Îl aruncă Înapoi În sufrageria sa. Acolo, pentru că În viața reală nu trecuse decât o fracțiune de secundă, nimeni nu-i observase lipsa. Soacra zbiară la el că nu vede scrisul și-i cere o pernă pentru șale. Nervos la culme, dentistul se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cont de zâmbetul subțire cu care femeia Își Însoțise spusele. Aveți aici noua mea adresă și numărul de telefon. Inutil să vă spun că sunteți singurul care le cunoaște. Aștept vești, a precizat Vera Kuznețova, care pe urmă a șerpuit Înapoi către birou. Banii vi-i transfer imediat. A, și Încă ceva... Da, am spus. — Cred că putem să ne tutuim. Același lucru Îl credeam și eu. Afară ploua ușor și sufla un vânticel rece. Eram la doar câteva străzi distanță
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]