2,199 matches
-
În punctul precis al hărții sale nautice. Sigur de toate acestea ca și cum le-ar fi văzut (În realitate, le văzuse și le vedea), Faulques a dat din cap, Încântat de liniile de pe perete, care aveau deja formă și culori În Închipuirea ori În amintirea lui. Nu era nevoie să inventeze nimic. Toată acea sticlă și tot acel oțel erau continuarea directă a călăreților cu panașe, căptușiți cu fier, prin ale căror armuri crăpate orice argat umil putea să strecoare, cu ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cunoașterii nefiind altul decăt adevărul faptelor (la verita effettuale). “Stăndu-mi mie în gănd să scriu lucruri folositoare pentru cei care le pricep, mi s-a părut mai potrivit să mă îndrept spre adevărul concret al faptelor decăt spre simpla lor închipuire.” Contemplarea republicii romane nu se va transforma într-o ipostaziere a “statului ideal” (ca la Platon), ci dimpotrivă, atenția Secretarului florentin are mereu în vedere examenul realității așa cum este ea “și nu cum ar trebui sa fie.” În politică și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
scriitorul se transformă În propriul instrument de cunoaștere, de investigare a lumii. A lumii interioare, dar și a celei exterioare. Expansiunea ființei „Conversiunea sentimentului persoanei”13 produce, În primul rând, o deplasare a locului pe care-l ocupă, În propria Închipuire, scriitorul. Prin Însăși adoptarea ritmului jurnalier de confesiune, el optează pentru o altă perspectivă. El trece din tabăra vieții În tabăra eternității. Gesturile sale dobândesc altă greutate, alt calibru, altă Înălțime. Nici gesturile vieții, nici cele ale literaturii nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ceruit, învechire, mingi; * ce-ar fi, imaginație, pricepi, context, chip, Alexandrescu, aici, chemare; * mexican, farmacist, voce, unchi, ax, Georgiana, legea, Gheorghe, acesta, cestălalt; * relaxat, genunchi, cincinal, Mexic, Baciu, învechit, ceară, gheață, măcel, micime; * ghici, chemare, geană, Axinte, merceologie, ciob, aceasta, închipuire; * ghemuire, vechi, Alexandru, ceva, meci, ghicitoare, Ruxandra, argint; * ceai, ochi, imaginat, cercel, chipeș, unghi, Axion, cerere, lexicologie; * gherghină, vocea, cineva, legislație, malaxor, chema, cearșaf, mixer; * precizare, cincinal, ghici, relaxare, examen, legi, cititor, închipuire; * pricepi, mixat, albicios, unghie, lungime, axat, aceeași
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ghici, chemare, geană, Axinte, merceologie, ciob, aceasta, închipuire; * ghemuire, vechi, Alexandru, ceva, meci, ghicitoare, Ruxandra, argint; * ceai, ochi, imaginat, cercel, chipeș, unghi, Axion, cerere, lexicologie; * gherghină, vocea, cineva, legislație, malaxor, chema, cearșaf, mixer; * precizare, cincinal, ghici, relaxare, examen, legi, cititor, închipuire; * pricepi, mixat, albicios, unghie, lungime, axat, aceeași, legiuitor; * detergent, chinui, baci, ger, chemare, axă, închipuit, mixt, gheată; * mercenar, mingea, răceală, exagerare, chiparos, dungi, strălucit, xilofon, întruchipare, cip-cirip. Indicați numărul de litere și numărul de sunete din cuvintele/ structurile subliniate în
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
rele prevestiri, străbate depărtările până la mine... Era vântul care clătina întinderea trandafirie și plină de soare a smidului de zmeură, și poate că vreun brad sau paltin, cu încheieturile slăbite de bătrânețe, se legăna scârțâind la suflarea aceluiași vânt... Din închipuire se naște frica, din judecată bărbăția..." (Calistrat Hogaș, Singur) (e) "A fost odată un împărat, un împărat mare și puternic; împărăția lui era atât de mare, încât nici nu se știa unde se începe și unde se sfârșește." (Ioan Slavici
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
întindeau; prin ele bântuiau umbre negre; fiarele urlau altfel acum și parcă nu mai puteai fi sigur că ai să răzbești. Te bucurai și dacă Nana îți spunea unde este căminul și că, de fapt, Țara Niciunde exista doar în închipuire." (J. M. Barrie, Peter Pan) (c) "Și din ceasul acela au început a vorbi ele înde ele, că Spânul defel nu samănă în partea lor, nici la chip, nici la bunătate; și că Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mult
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
la București titlul de doctor în filologie, cu teza Presa literară românească arădeană (1869-1944), publicată în 1999 (Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Arad). Debutează în 1964 la ziarul „Flacăra roșie”, cu recenzii, iar ca poet, în 1975 la „Tribuna”, cu poezia Închipuiri. Prima carte, Păuliș ’944, îi apare în 1981. A colaborat, semnând și cu pseudonimul I. Cungreanu, în presa locală, dar și la „Orizont”, „Familia”, „Tribuna”, „Vatra”, „România literară”, „Steaua” ș.a., precum și la periodice ale românilor din Ungaria și Serbia. Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
se întâmplă foarte adesea nouă, celorlalți polemiști, erorile adversarului printr-o bucată de sticlă prea groasă. Fără îndoială, imaginația mea este cea care, pentru a avea mai ușor dreptate, umflă teoria Monitorului industrial 55 până la proporțiile celei din Popularul. Ce închipuire că mari industriași, proprietari cinstiți, bancheri bogați, abili oameni de stat s-au transformat, fără să o știe și fără să o vrea, în inițiatorii, în apostolii Comunismului în Franța! Și de ce nu, vă întreb? Există destui lucrători, însuflețiți pe
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
note-ngrozitoare. Totul e în neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas; Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată... E un lup ce se alungă după prada-i spăimîntată! În Iarna, închipuirea e o vreme îngrozită de putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis: Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă, Fulgii zbor, plutesc în aer ca un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
s-a arătat Într-un vis și i-a spus că-i va da orice dorește. Imaginați-vă câte posibilități se așterneau astfel În fața acestui tânăr conducător! Ar fi putut să ceară o viață Îndelungată, bogății care să Întreacă orice Închipuire, puterea de a-i controla pe alții sau nesfârșita admirație și laudă din partea supușilor săi. Răspunsul lui, menționat În Cartea a Doua a Cronicilor, a fost unul altruist: „Apoi dă-mi mie acum Înțelepciune și știință, ca să pricep cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
care se afla și clasa mea nu erau decât câțiva deținuți care culegeau gunoaiele de pe jos. Totuși, traversând curtea, m-am speriat de un cor de fluierături, râsete batjocoritoare și „invitații” din partea deținuților plictisiți, aflați În clădirile din jur. Toate Închipuirile pe care le aveam mai devreme În legătură cu Îmbunătățirea sistemului penal dispăreau cu repeziciune. În primăvara petrecută În Kentucky am Învățat multe despre motivație. Atunci când am fost rugat să predau un curs de drept comercial la Închisoare, m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
odihnesc În vecinica tăcere, sau ale părinților noștri: Întipărirea ce poate să ne facă un lucru ce nu este descoperit de tot Înaintea ochilor noștri și care prin a lui nedeslușită Înfățișare pare că ar ascunde o taină În sine; Închipuirea ființelor duhovnicești; Închipuirea ce ne putem face despre Prea-Înalta Ființă, despre a sa vecinicie și atotputernicie, Într-un cuvînt, toate ființele ce sînt mai presus de noi sau de care noi sîntem despărțiți printr-o depărtare foarte mare sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tăcere, sau ale părinților noștri: Întipărirea ce poate să ne facă un lucru ce nu este descoperit de tot Înaintea ochilor noștri și care prin a lui nedeslușită Înfățișare pare că ar ascunde o taină În sine; Închipuirea ființelor duhovnicești; Închipuirea ce ne putem face despre Prea-Înalta Ființă, despre a sa vecinicie și atotputernicie, Într-un cuvînt, toate ființele ce sînt mai presus de noi sau de care noi sîntem despărțiți printr-o depărtare foarte mare sau a vremii sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
republicane, altele iar comunarde... toate gata a se combate și a produce anarhie În plămîni, precum și În crieri, traducîndu-se prin junghiuri și gutunariuri lung strănutătoare.” Nu știm dacă amicul Ollănescu Își face o idee În această privință, Însă, cu siguranță, Închipuirea poetului merge, cînd e vorba de timp, spre laturile Întunecate ale lucrurilor. Veselul Alecsandri devine sumbru, superstițios, În plin sezon canicular se plînge de nestatornicia universului, o ploaie mai răcoroasă Îl scoate din fire, un vînt puternic Îl face să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe o apă curgătoare Înseamnă să te lași cuprins de una din cele mai plăcute stări din lumea aceasta.” * CÎnd, Împresurat de zăpezi, stă Închis În casă și scrie, poetul privește (cum se spune cu o obosită imagine) cu ochii Închipuirii Îndepărtatele cîmpuri Înverzite, apele curgătoare, seraiurile tainice și alte minuni orientale... Natura imediată este ostilă și poezia n-o acceptă decît ca element de contrast. De ea nu se pot lega visurile Înalte ale poetului, fantezia o ocolește, ploaia, vijelia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca element de contrast. De ea nu se pot lega visurile Înalte ale poetului, fantezia o ocolește, ploaia, vijelia și zăpada rămîn, neputincioase, la marginea spațiului liric. Însă, răsturnare semnificativă!: elementele refuzate În planul gîndirii se insinuează și acaparează poemul. Închipuirea nu reușește să-și impună temele (obiectele) ei sau nu În primul rînd. În primul plan se instalează vîntul, zăpada, gerul... elementele, pe scurt, ce Împresoară și, prin violența lor, determină pe leneșul visător să scrie. Fantezia călătorește departe, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
timpul rău” năvălesc În poem. SÎnt, În fapt, mai multe planuri (spații) care se concurează În Pastelurile lui Alecsandri (cele mai reușite, sub raportul compoziției). Cel dintîi este spațiul căminului: refugiu, loc de claustrație comodă, spațiu securizant. Este, apoi, spațiul Închipuirii („văd insule frumoase și mări necunoscute și splendide orașe, și lacuri de smarald...”), spațiul deschis, spațiul drag, dulce și lin, acela ce satisface integral „dulcele farmec al vieții călătoare”. El sugerează o promisiune de libertate. Este simbolul unei evaziuni salvatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
smarald...”), spațiul deschis, spațiul drag, dulce și lin, acela ce satisface integral „dulcele farmec al vieții călătoare”. El sugerează o promisiune de libertate. Este simbolul unei evaziuni salvatoare. Spiritul voiajor se pierde Însă Într-o reverie din ce În ce mai vagă și inconsistentă (Închipuirea „Își strînge a sa aripă”) și peste tablourile Însorite, iritant de poetice, se suprapune un peisaj mai dur și mai convingător liric: peisajul (spațiul) refuzat afectiv de reverie. Acesta va da Însă culoarea și tonul poemului. Percepția este aici mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai mult decît „fierul la magnit”, zice infatigabilul Conachi (o adevărată uzină de comparații flatante!), dă graiului dulceață și „farmecă cu libov”. A fermeca cu libov: iată o formulă memorabilă! Nu este unica la Conachi. Cine nu recunoaște În „dulcea Închipuire” (Amoriul din prieteșug) un sunet eminescian?! Sau În superbul vers din Pe năsălie, 831, octm. 15 o altă celebră sintagmă eminesciană?: „Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea ochilor mei.” Poetul care descoperă, cu 40 de ani Înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Micle, "eternul soț" de unde și apariția "dorinței triunghiulare"), față de care se poartă protocolar și protector, de teamă să nu-i provoace... moartea. Mai precis: "cu puterea fanteziei lui de a crea situații, care n-au existat, de a-și substitui închipuirile realității, de a trăi o viață imaginară ca și cum ar fi fost aieve, într-o noapte de insomnie, romanul lui cu Veronica i se dramatizase în minte sub o formă atât de hotărâtă (după un scenariu de melodramă, n.n.), încât era
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
veșniciei, Iorgu și Maria au pus nuci la poartă ca "temei de legat căpăstrul propriilor vieți" (p. 123). Însă scriitorului metarmofozat într-un "orășean cumpărat" i-a rămas "doar umbra uscată a timpului și vântul de care să-și lege închipuirile" (p. 123). Mai exact, amintirile. Trist și deprimant. Destin frânt, superb ipostaziat scriptic de pana lui Aurel Brumă. La fel de bine este redată și epifania Îngerului cu "ochi de albastru intens" (p. 132) de sub malul Lutăriei de pe apa Moldovei. Aici, în
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
este una singură, scrie Aurel Brumă. Ea ne cere să escaladăm zilnic dealurile vieții având în suflet "altitudinea Muntelui" (p. 142). Doar așa vom însufleți cu apa vieții umbra uscată a timpului. Vom înțelege că vântul de care ne legăm închipuirile/ amintirile este bătaia de aripi a unui Înger. Pentru Aurel Brumă, numele Îngerului este Rafael. Pachamama - o nouă mitologie New Age Virgil Nemoianu este unul dintre autorii mei preferați. Intelectual de formație clasică, umanistă, Virgil Nemoianu are o formidabilă experiență
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
zumzetele tăcerii, îți vine a crede că în aceste singurătăți dorm niște copii osteniți de joacă, în vreo veselă zi de mai, cînd se culeg florile din păduri. Toate acestea se împletesc cu un sentiment de taină, încît realitatea și închipuirea se întîlnesc la jumătatea drumului, amestecîndu-se într-un singur tot. Oricît de vremelnice, aceste priveliști liniștitoare sfîrșiră prin a-și face efectul asupra lui Ahab, măcar pentru cîteva clipe. Dar asupra comorilor sale tainice, deschise de aceste chei de aur
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
leapădă tradiția ascunzînd-o sub pretext de baștină latină". Și, în sfârșit, sintetizând și trăgând concluzii, Russo zice: "...între români, moldovenii și între moldoveni, colaboratorii României literare sunt singurii ce nu au împus românilor nici gramatice, nici altă scriere după iscodirile închipuirii lor; singură Moldova, ca și în lupta nașterii, a sprijinit tradiția scrisă și tradiția orală. Este iertat dar Moldovei a cerceta titlurile necontestate vechi și a cumpăni temeiurile nouă; este iertat Moldovei, care au pus mai E nedrept aci, poate
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]