2,268 matches
-
deloc. Atunci credinciosul, care era un om înțelept, îl mustră prietenește și-i zise: Vezi, așa este și cu lumea. Dacă te uiți blând cu chip senin și chiar zâmbind, așa se uită și ea la tine, iar dacă te încrunți și ai chipul aspru, tot așa se va uita și ea la tine. Așa că numai dumneata ești de vină de felul cum se uită lumea. Uită-te frumos la ea și ea se va uita tot așa de frumos la
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
la frumosul peisaj al unei toamne târzii. Un bărbat, care era certat cu morala, stând alături, a început să vorbească urât și să spună tot felul de glume proaste. Tânăra, indignată, nu-i dădu nici o atenție, ci se uită puțin încruntată la el șiși îndreptă privirea numai către geam. Necuviinciosul îi zise în bătaie de joc: Fie-ți milă, domniță, și nu te uita așa de urât la mine că mă mănânci! Dar ea, liniștită, îi răspunse: Fi-ți liniștit și
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
va deveni mai limpede dacă voi risca următoarea enormitate: absurdul este păcatul fără Dumnezeu.5 Dar în această stare a absurdului omul trebuie să trăiască. Știu pe ce se întemeiază ea, pe acest spirit și pe această lume ce se încruntă clipă de clipă, fără să se poată îmbrățișa. Eu caut regula de viață cerută de această stare și tot ceea ce mi se propune trece cu vederea însăși baza ei, neagă unul din termenii dureroasei opoziții, îmi ordonă o demisie. Eu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
puternice tradiții biologice și culturale asociază înfățișarea cu identitatea și caracterul, despre înfățișare, care se "citește” imediat, crezîndu-se că, într-o anumită măsură, indică, exprimă sau este chiar parte componentă a identității și caracterului - așa cum se poate confirma dacă te încrunți la următoarea persoană cu care stabilești un contact vizual. Dintre nenumăratele exemple din literatură putem menționa nasul proeminent al lui Cyrano de Bergerac drept unul dintre atributele lui mai semnificative, la fel cum burta sau "pîntecele” enorm al lui Falstaff
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Esther Summerson (în Casa umbrelor) îi amenință serios perspectiva măritișului, amenințînd în același timp să schimbe și cursul narațiunii. Din nou, unele trăsături ce țin de înfățișarea exterioară, cum ar fi forma trupului, tunsoarea, expresia feței (tendința de a se încrunta cu capul lăsat în jos, opusă predispoziției de a zîmbi cu capul ușor înclinat) sînt considerate ca fiind în parte sub controlul personajului, ceva de care acesta este responsabil. Sursa apercepției personajelor, pe care am neglijat-o pînă acum, o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
altor două importante procese (verbale sau mentale), deci pot fi considerate exemple ale acestora, reprezentate mai degrabă într-o lumină materialistă: a se uita, a privi, a se holba, a asculta, a respira, a tuși, a se strîmba, a se încrunta, a zîmbi, a visa, a țipa, a se îneca, a clipi și a plînge. Din punct de vedere gramatical și sintactic, ele se află la mijlocul drumului dintre procesele mentale și materiale, cu, de regulă, un singur participant uman, un
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de partea echipei staliniste a lui Dej și Leonte Răutu: Paul Georgescu - descoperitorul și susținătorul la primii, dificilii pași „În arenă” ai lui Nichita Stănescu -, N. Tertulian și Ov. S. Crohmălniceanu, care, În deceniului șase, au pus umărul voioși și Încruntați la interdicția unui Maiorescu sau Blaga, calomniindu-i (alături de netrebnicul Mihai Beniuc, care-i incita, o vedem acum la deschiderea dosarelor securității, pe conducătorii politici să-l pună sub observație pe poetul și filozoful clujean, pregătindu-i arestarea!Ă, Iosifescu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
micuțul aruncă la toți cei întîlniți: Este prietenul meu, cel mai bun prieten, lăsați-l, își cumpără medicamente pentru copilul său pe moarte (cel puțin așa mi-a tradus el). Algerienii se dau la o parte, nu devin amabili, sînt încruntați, răuvoitori, dar nu atacă. În farmacie, aceleași cuvinte domolesc perplexitatea celor prezenți. Nimeni nu zîmbea, copilul vorbea tot timpul, mă ținea de mînă, uneori țipa. După aproape o oră, am revenit în cartierul meu. Eram atît de recunoscător acestui minunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
argint/ Cu soarele nori sfâșiind 171. Ca întotdeauna, privitorul este situat la marginea lacului, de unde "focalizează" ce se întâmplă de jur împrejur: Dumbrava cea verde pe mal/ S-oglindă în umedul val/ [...] Văd apa ce tremură lin/ Cum vântul o-ncruntă-n suspin/ [...] Văd lebede, barcă de vânt,/ Prin unde din aripe dând172. Chiar și-n amintire, când poetul se visează plutind în derivă cu barca, lacul are aceeași funcție: În vis mă arde soare și cerul e văpae,/ Pe lac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
i le adreseze lui Moscovici soacră-sa la întoarcere, studentul care răspundea la bilet se oprește nedumerit și zăpăcit de ce-aude, scapă un zâmbet și așteaptă ca profesorul să termine dialogul cu Ienceanu. Profesorul se uită la el, se încruntă și, enervat, strigă: Ce faci? Ți-am spus eu să te oprești? Răspunde, fiindcă... până acum nu prea ai habar pe ce lume trăiești...! Da... am terminat, toate trei subiectele... Da? Cum? Acesta-i tot răspunsul dumitale? Da!... Tot!... Studentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mi se pare superior marxism-leninismului... Miu a tresărit, dintr-o dată, ofensat grav, la auzul acestor cuvinte. În timp ce profesorul s-a întors să-și ia batista din haina pe care o scosese și o așezase pe spătarul scaunului, Miu și-a încruntat sprâncenele și toată căutătura ochilor săi într-o dojană fulgerătoare și deosebit de aspră, care parcă voia să-i spună: "mai taci, dracului, cu astfel de aprecieri publice!" Și, considerând că gestul, exprimat prin mimica feței n-ar fi nici suficient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mi-am petrecut cu folos, toate vacanțele și concediile de la absolvire și până acum!... De aceea, vreau să-mi recapăt postul, care mi se cuvine!... Rectorul se uită la Panaiotache, acesta se uită la rector, apoi cel din urmă își încruntă sprâncenele și pe un ton scăzut, în care abia-și ținea în frâu mânia, îmi zise: Drăguțule, ascultă aici! Nu ne învăța și ne amenința dumitale cu meritele pe care le ai!... Că le știm și noi! Că de asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
văd că azi iar n-ai zilieri. Las’ că p’ormă trecem noi la tuburi. Nu te lasă copiii matale, nici În flăcările iadului! N-ai fi zis că nu-l ung la inimă lingușelile lui Andrei, măcar că se tot Încrunta și se strâmba scărpinându-se prin buzunare. Zilierii veneau și plecau și mai apăreau când li se scula, Viorel Își făcea drum pe aici din an În Paști ca să-l amăgească și să-l mulgă de bani, așa că-n noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
falsă nepăsare. Nu i nimic serios !”, și, văzând că Baltă așteaptă... tot el continuă. Trebuie să le dejucăm planurile... Eu zic, să așteptăm câteva zile.. să mai vedem !”, vorbi cu un calm și cu o liniște desăvârșite. Căpitanul Baltă se încruntă, simțind că arde pământul de sub picioare „Cum..! Hășmașul e asediat de o armată și... să așteptăm !”. Ceva suna fals în vocea lui Alistar. „..Am rămas prea mult într-un loc... ne-au luat urma..!”, își zise el în gând. „ - Băieți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îmbrăca pe copiii școlari în aceasta" (A.-S. Ionescu, 2006, 230-231). Doctorul Davila fusese unul dintre primii părinți care își îmbrăcase fiii în uniformă de "curcani". O fotografie a lui Pia Davila îl prezintă într-o poză demnă, exagerat de încruntat pentru chipul său juvenil, cu căciulă împăunată, duman de dimie și strângând pușca. Tatăl său sesizase marea importanță a acestei forme de joacă pentru modelarea sentimentelor patriotice, fortificarea prin gimnastică și obișnuirea copiilor cu ordinea și rigoarea militară. Ei făceau
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de animale În mișcare, exemplu un tigru arcuit cu coama ondulată). 717 Al. Andrițoiu, op. cit.,, p.26. 718 La intrare sub boltă care duce spre curtea interioară se află cei doi generali ai cerului din mitologia budistă: Hi (care se Încruntă) și Ha (care râde). O stelă vorbește de implicarea templului În lupta de independență, istorisind cu hieroglife isprăvile lui So San The, care În 1592, a ridicat la luptă bonzii de aici, și din mai multe temple (5000) Împotriva invaziei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În seara aceea, Stan câștigase cu mare avans partida-ntâia. Pe la unu trecute, după miezul nopții, când era să se-nceapă o nouă partidă, se aud trei lovituri rare În geam. Toți jucătorii, uitând de petrecerea lor inocentă, se ridică Încruntați.”. E o Întrecere de rezistență la băut, un inedit joc-concurs cu finalitate practică: cine bea mai mult decât ceilalți participanți la concurs e absolvit de plata băuturii. La chilometru e, Ținând seama de importanța evenimentului pe care-l pun la
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
trekking al unui magazin de specialitate. Îmi doresc foarte mult să fotografiez un tricou, pe care scrie mare „Pelerin Ortodox”, sub o cruce mare, bizantină. Una dintre vânzătoare „Pelerin ortodox” - sau identitate afișată public observă aparatul de fotografiat, se uită încruntat pe sub ochelari, sunt nevoit să improvizez, spunând „am un văr în Canada, fost membru ASCOR, mi-a cerut să-i cumpăr un astfel de tricou, dar ar dori mai întâi să-l vadă, design, chestii, știți cum sunt cei plecați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cum să ajungă atâția oameni Înaintea mea. Porcăria asta e măsluită. E un aparat de duzină!“ M-am Îndepărtat plin de ciudă, am trecut pe la cei care verificau bagajele, mi-am cumpărat un rulou cu scorțișoară și m-am așezat Încruntat la coada celor cu bilete B, așteptând să fiu mânat În avion ca să pot vâna spațiu pentru bagaje În compartimentul de deasupra scaunului. Patruzeci de minute mai târziu s-a anunțat și zborul. De la coada celor cu bilete B Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
doi până la Capul Shruff, vineri după-masă, să bem împreună un pahar. O vizită neformală, nu-i nevoie să vă îmbrăcați în mod special sau să stați mult. Cum aceste adaosuri nu sunau prea politicos și cum Ben continua să se încrunte asupra invitației mele, descifrând amabilul mesaj scris pe spatele cartonașului, am continuat: — Sau, desigur, dacă preferați să fim numai în trei, veniți joi sau sâmbătă, la orice oră vă convine, pentru că n-am nici un fel de angajament. Sper că veți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ben, să nu mă pierd cu firea sau să manifest vreo emoție. De bună seamă, în această clipă îmi venea foarte greu să-mi păstrez masca civilizată. Ben, după ce-și terminase tirada, rămăsese țeapăn, frământat de propriile-i cuvinte, încruntându-se parcă puțin nedumerit, și zgâindu-se la fotografia pisicii. Nu ridicase nici un moment glasul, dimpotrivă, vorbise cu o voce scăzută și emfatică, și încă nu deschisese ușa. Fără îndoială, dorea ca în momentul când va deschide ușa s\ mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
această apariție, la asemenea întrebare, de ce nu mă așteptasem la ele? Mă simțeam încurcat, luat prin surprindere, și nu știam cum să-i adresez răspunsul. Nu, nu sunt. Cuvintele sunau neconvingător, și i-am văzut fața neschimbată, continuând să se încrunte. Mi-am dat seama de importanța de a-l convinge pe loc. Orice confuzie în această chestiune putea genera grozăvii. M-am așezat și eu în genunchi, astfel ca fețele noastre să fie la același nivel. — Nu. Crede-mă. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iute, care mă făcu să tresar, sări în picioare. M-am ridicat și eu. Ne aflam acum foarte aproape unul de celălalt. Era ceva mai înalt decât mine. Perspective uriașe de gândire se derulau acum în mintea mea. Băiatul se încruntă din nou, cu o mină foarte gravă, și își lăsă capul pe spate, întinzându-și gâtul lung și subțire. Îmi pare rău, vreau să spun, îmi pare rău că v-am deranjat. — Titus, sunt atât de bucuros că ai venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plată de Liverpool, care a devenit azi jargonul tribal al tineretului și de care îi debarasasem cu multă greutate pe tinerii mei actori. I-am spus: — Nu, nu... absolut deloc. Și apoi: Ești student? Urmezi la Universitatea din Leeds? Se încruntă din nou, scărpinându-și cicatricea și mijindu-și ochii și buzele. Nu, nu urmez la nici o universitate. Am cumpărat numai maioul cu inscripția asta. Se găsesc de tot felul prin prăvălii, nu-i nevoie să fii ceea ce scrie pe ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
E o realitate, un soi de adevăr. Ei sunt adevărații tăi părinți, ar fi nedrept să negi. Mă rog, înțeleg. Dar există... alte lucruri... — N-ai vrea să mi le povestești? Făcusem o greșeală, era prea mult, prea precipitat. Se încruntă, repetându-și întrebarea: — Ați venit aici pentru mama mea, după ea sau pentru ce? Tonul era auster, acuzator. L-am privit în față, rezistând tentației de a-l lua de umeri. Nu, crede-mă, nu am venit, așa cum spui, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]