2,340 matches
-
într-un mărfar și-am colindat toată Dobrogea. Scump peștele, dar face banii. Alaltăieri ne-am întors. - Hm! mormăi omul de la fereastră. Și veni aproape de ei. Râdea. Râseră și pungașii, mânzește, că le era inima cât un purice. O dată se încruntă comisarul: - Cui vinzi tu pepeni? Dumnezeul mă-ti de huidumă! Da când ați furat, tot la Tulcea ați fost? Caii! Unde sânt caii, că vă bag în pămînt! 238 Și-i lovi pe amândoi cu pumnii, fără milă. Pe Treanță
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i mai facă s-o țină în voie. A dat din umeri, uitîndu-se afară. Codoșul se grăbea: - Ce să-i spun? - Eu știu? Sânt în puterea lui Bozoncea, n-am ce face, să mă fure dacă poate... Gheorghe s-a încruntat. Cădea și el la bănuială: - Didino, tu -lai vândut atuncea, noaptea, pe Paraschiv... Ibovnica a început să se jure, speriată: - Să n-am parte de mama dacă-i adevărat! Ce, e nebun? - Nu-i nebun, știe el ce spune. Am
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se mai liniști. - Numai să nu pună laba pe mine, că nu vreau să mor legat! Până atunci, dac-o fi să se-ntîmple, nu mă uit! Cât e de petrecut, să petrecem, că tot la salamet ieșim! Ostenise. Tăcu. Se încruntase și degeaba erau și dezmierdările gagicii. Parcă nu mai avea poftă de nimic. Nu se atingea de mâncare. Cerea numai de băutură, cu ochii lui reci, așezați în pământ. După aia Gheorghe 1-a visat vreo lună la rând pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe rând, se cheme sergenții. Caramangiul rîdea: - De ce să nu te omor? Tu n-ai vrut să mă-nfunzi la ocnă? Da uite, am scăpat și-am venit să te caut. Picași singur, ce să-{i fac?! Și s-a încruntat la armonist: Cîntă-i de moarte! Lăutarul, vangă. Îi clănțăneau dinții. - Cântă, că mandea-ti plătește, ce te uiți?! Cântă de sufletu lui Sandu, că m-a dat presărilor, la pârnaie... 359 Și-a aruncat un pumn de bani pe masă. Gheorghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
buze hidoasele lor peceți de foc, ai să-ți dai seama, Îți vei da seama Într-un chip sfâșietor. Astăzi, oriunde te duci, farmeci pe toată lumea. Totdeauna are să fie așa?... Ai o față minunat de frumoasă, domnule Gray. Nu te Încrunta. Așa este. Iar Frumusețea este o Formă a Geniului- e mai presus, cu adevărat, decât Geniul, de vreme ce nu cere nici un fel de explicație. Face parte dintre marile minunății ale lumii, ca și lumina soarelui, ca și primăvara, ca și imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să fie la Îndemâna tuturor prin deprindere. Grație studiului, un om bogat va reuși să-și poarte cizmele și pantalonii la fel de bine ca și noi, după cum va Învăța să Își cheltuiască cu grație averea... Și la fel cu celelalte. Brummell Își Încruntă ușor sprâncenele. Bănuirăm că urma să auzim acea voce profetică În fața căreia se pleca odinioară o armată de oameni bogați. — Axioma este adevărată, spuse el, și aprob o parte dintre raționamentele datorate onorabilului nostru preopinent; dar dezaprob cu tărie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ridicându-se printre crengi și răsucindu-se în lumină, mă aduseră în locul și în timpurile noastre. — Sunt așa de îngrijorată din cauza lui Violet, trecu ea direct la subiect. —N-ai de ce. Cred că știu despre ce e vorba. Sophie se încruntă, părând surprinsă. —Ce vrei să spui? — Ce are, bineînțeles. Mă uitai lung la ea, neștiind ce să cred. Părea că vorbim despre două lucruri diferite. —Ai niște antihistaminice la tine azi? — Da. Sophie își pipăi buzunarele, dar nu găsi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bucluc? O cunoști mai bine decât mine. Sophie își stinse țigara în pachetul gol, perplexă. Păi, dacă-i pe-așa, nu, nu cred. Vi e o persoană tare de treabă, pe cuvânt, lăsând la o parte aerele și fițele. Se încruntă. Nu înțeleg. Vrei să spui că i-a dat cineva medicamentele pe ascuns? Ridicai din sprâncene. —Cum altfel? Asta dacă nu-ți vine în minte alt motiv pentru care a cam început să se clatine, după cum zicea ea. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Vi acum. Nu, nu la asta mă refer. Ascultă. Și se petrecu marea minune: Hugo și cu mine tăcurăm în același timp. În liniștea neobișnuită, dincolo de ușă se auzea ceva care semăna cu scâncetul slab al unui cățeluș. Hugo se încruntă. —Ce naiba? Vi! Vi! Ești acolo? Apăsă pe clanță și împinse ușor ușa. Scâncetul părea că se aude din ce în ce mai tare. Hugo se uită la mine cam îngrijorat. Hai, zisei eu, nerăbdătoare. Deja nu mai putea de curiozitate. Deschise și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a ucis-o pe fata pe care am găsit-o moartă în canal. Shirley Lowell. Sophie amuți. —O, Doamne! zise ea, abia respirând. O, Doamne! Părea pe punctul de a face o criză; tremura din cap până în picioare. M-am încruntat, surprinsă fiind de reacția atât de violentă pe care o avusese față de afirmația mea. La urma urmelor, cine era Philip Cantley pentru ea? După care Sophie începu să plângă. Printre lacrimi, zise: Ar fi putut să te omoare! Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nou director artistic. Ben e în stare să preia cârma până când putem numi pe cineva, dar, de fapt, cu cât rezolvăm mai repede lucrurile, cu atât vor fi cu toții mai mulțumiți. Nu și Ben, zisei eu, de colo. Margery se încruntă. — Păi, asta trebuie discutat. Vreau să zic că s-ar putea ca persoana pe care o va numi să vrea să lucreze cu el, cum a făcut și Philip. Desigur că, din punctul lor de vedere, ar fi foarte util
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se mai vede. Își dădu capul pe spate în direcția noastră. O linie roșie, abia vizibilă, îi străbătea pleoapa dreaptă. Nu știu de ce s-au ambalat băieții așa de tare. Presupun că aveau și ei altele pe suflet. Ben se încruntă. Păi, cred și eu. Nu e cea mai bună atmosferă pentru nici unul dintre voi - cadavre peste tot, poliția care se flutură pe aici. A trebui să dau o declarație azi de dimineață și mi-era destul de teamă, deși n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de sânge. — Bineînțeles că poți, zise MM cu simplitate. Doar n-o să te lași descurajată de o glumiță stupidă. Dacă vrei, putem repeta scena mâine după-amiază. — Cum crezi tu, zise Tabitha, supusă. Acum ar trebui să te întorci, zise MM încruntându-se. Pauza aproape că s-a terminat. Thierry și Sally o escortară pe Tabitha, urcând scara unul după altul, ca o gardă regală. Noi ceilalți, dându-ne seama cât timp trecuse, am început să ne îndreptăm în aceeași direcție. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care sugerau că a fost înarmat au fost scoase din calcul. Inspectorii noștri nu au găsit nimic care să indice că ar fi avut o armă. Examinarea corpului a arătat că a fost ucis prin împușcare în cap. Premierul se încruntă, apoi mai sparse o sămânță între dinți. După cum știți, asupra sa s-a găsit o foaie scrisă de mână, adresată dumneavoastră. Serviciile de investigații spun că mai durează câteva zile până va fi descifrată, scrisul fiind acoperit de sânge... Prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aș putea face ceva, orice, să scurtez un război chiar și cu o zi, atunci ar merita. Uri nu spuse nimic, se uită doar fix în ochii ei. —De aia nu am suportat să stau departe de asta multă vreme. Încruntă din sprâncene. Nu ți-am spus, nu-i așa? E prima mea detașare după mai bine de un an. Am fost adusă înapoi după ce am ieșit la pensie. Maggie își goli paharul. Pensionare forțată. Ce s-a întâmplat? — Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Îl cunoșteați pe Shimon Guttman? Încet și uitându-se peste umărul lui Maggie pentru a se asigura că nu era nimeni prin apropiere, spuse: Da. — Aveți idee de ce a menționat cuiva numele dumneavoastră săptămâna trecută? Când auzi asta, Aweida se încruntă din nou. — Nu, nu știu de ce i-ar pomeni cuiva despre mine. Când l-ați văzut ultima oară? —Săptămâna trecută. —Puteți să-mi spuneți ce s-a întâmplat? Fără tragere de inimă, Afif Aweida îi povesti despre vizita scurtă, neanunțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai doresc ca declarația de adeziune să fie formulată cu claritate de catre el Însuși, În fața tuturor, acum și aici! Bine țintit, am fost mândru de mine. Cei din sală au Început să se foiască și să murmure. Zoran s-a Încruntat surprins și a ratat o reacție imediată. A căutat-o din priviri pe Sonia Anderson, după care amândoi m-au ațintit cu ochi de gheață. Tăcerea le-a fost defavorabilă: numele lui Fujimori a prins să circule cu rapiditate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acesta era prenumele cunștinței mele) spera să ajungă Într-o bună zi În Statele Unite ca să asiste la vreo două electrocutări; În inocența lui, a derivat din acest cuvânt, adjectivul nehotărât „cutare“, Învățat de la un văr care fusese În America, și, Încruntându-se puțin Îngrijorat și melancolic, Dietrich se Întreba dacă o fi adevărat că, În timpul reprezentației, din orificiile naturale ale corpului ies niște senzaționali norișori de fum. La cea de-a treia și ultima Întâlnire a noastră (Încă mai erau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acel an cu femeia aceea. — Ei și, ce-i cu asta? i-am ridicat încă odată din umeri, întorcându-i spatele. — Nu-i nimic, ce să fie, mi-a răspuns el. Nu mai apuc să văd dacă râde sau era încruntat. Voi stinge lumina. Terminaseră tortul, când mă voi așeza iarăși lângă ea. Ea va răsfoi o revistă. Când mă voi așeza o va închide. O voi privi nedumerit, neluând în seamă zâmbetul cu care mă va chema să vin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se răzvrătească un Întreg echipaj liniștit... Bărbații, care de-acum Își lăsaseră deoparte treaba, se apropiară, curioși să cerceteze mai Îndeaproape stîrpitura zdrențuroasă și respingătoare pe care o capturase Miguelón și majoritatea nu s-au putut stăpîni să nu se Încrunte, scîrbiți, În vreme ce Oberlus Își Întorcea fața, Într-o Încercare absurdă și zadarnică de a evita să fie privit drept În ochi, mai ales că, din cînd În cînd, uriașul care-l capturase Îl trăgea cu putere de părul roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca să îl poată închide, apoi mi-a pus banii în mână. M-a privit în vreme ce făcea asta și, preț de o clipă, m-am trezit uitându-mă drept în ochii aceia ciudați, hipnotici, de culoarea chihlimbarului. Cred că m-am încruntat ușor: știu că mă întrebam cum se descurcă biata creatură cu problemele fizice pe care probabil le întâmpina în fiecare etapă a zilei. —E vreo problemă? a întrebat ea cu jumătate de glas, pe același ton de plictiseală detestabilă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tine? Nu, nu sunt sarcastic. Carnea tocată e bună - la ce te aștepți? La aplauze? Nu mai fi așa obraznic, Ben. M-am dus înapoi în bucătărie și am trântit ușa după mine. Am stat nemișcată vreme de o clipă, încruntându-mă, apoi m-am dus la chiuvetă și am luat alt cartof. De ce fac mereu așa? De ce mă iau mereu de el? Are abia șaisprezece ani: e doar un copil. O să mă urască dacă o țin tot așa. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
destul de ferm: Stacey. Surprinzător, reacția a fost una instantanee. —Mda? —Aaaa, ce-ar fi să continuăm între timp cu restul de lucruri? Dacă vreți. Puse puiul pe partea de metal a benzii și se întinse după o salată aisberg mare, încruntându-se în vreme ce se desfășura și făcea efortul de a negocia distanța impusă de propriu-i trup. Expresia îi era complet neschimbată, readucerea ei la suprafață din locul în care dispăruse, oricare ar fi fost el, nu o făcuse deloc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la tribunal îmi amintise ilicit de bijuteria vulgară și ieftină a unei fete de la magazin, dar inexplicabil era cât de deranjantă fusese conexiunea. Un lucru care ar fi trebuit să mă facă să zâmbesc recunoscându-l mă făcuse să mă încrunt de nemulțumire. Îmi amintesc cum îmi imaginasem mâna lui Stacey și inelul pe jumătate îngropat în carne. Și atunci - sunt sigur de asta -, exact atunci, pe când îmi aminteam de pielea moale și albă și de sclipirea pietricelelor albastre printre rotocoalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
eu. Mai erau doar trei săptămâni. Chiar trebuia să-mi termin cumpărăturile. Atunci l-am zărit. Stătea nemișcat în stradă la doar câțiva metri de mine, cu mâinile în buzunare și gulerul hainei ridicat, privind în vitrina unui magazin și încruntându-se ușor, aparent cufundat în gânduri. Așa - deci erai aproape ajuns acasă oricum, m-am gândit eu. Ce bine. E clar că exagerez cearta noastră, iar tu ai ieșit să-ți dezmorțești un pic picioarele și acum ești în drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]