2,396 matches
-
În sus la fereastra deschisă a camerei tale. De acolo se varsă peste Hauptstrasse seara noastră de muzică, Sonate für Klavier und Violine. Zâmbetul Mullovei s-a mai răcit cu Încă un sfert de grad, dar reverența e la fel de grațioasă. Încununată de aplauze tot mai anemice, dispare În culise cu pasul ei tânăr și elastic, ducându-și cu o distincție armonioasă vioara. A ieșit din scenă, dar a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de instrument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-l fi avut În copilărie și, la un moment dat, a abandonat atât de brusc conversația noastră despre Anton și m-a abordat direct. Avea o mare rugăminte la mine. Face o pauză, bea apă, se uită pe geam. Culmile, Încununate de sătulețele albe din secolul al XIV-lea, cu străzi Înguste, de piatră, cățărate deasupra livezilor de portocali și mandarini pitici. Fructele aurii, căzute În iarba proaspăt tunsă. Cactuși uriași, cu boboci de flori roșii, coroanele ciufulite ale măslinilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să nu caut împreună cu ceilalți, vinovații sau, mă rog, vinovatul, de acest lăboi dat în plin peste figura noastră și așa bine turtită de alte labe anterioare. Am studiat o săptămână problema și se pare că munca mea a fost încununată de succes. Acum pot să spun cu toată responsabilitatea care mă caracterizează, că vinovat (observați, la singular) de toată această situație în care a ajuns țara noastră, vizavi de spațiul Schengen, este Herodot. Da, Herodot, ce vă mirați atâta? Închide
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Mă-ndeamnă ca privirea să le-o dăruiesc, E pentru că au învățat cuvântul dor Iar prin sclipirea lor fiorul îl cunosc. Și dacă luna blândă cu al ei mister Trimite surâzând o mângâiere, E pentru că în dărnicie, nor și cer, Încununează iubirea lumii în tăcere. Și dacă iarna în alb de stea În drumul ei natura împodobește, E pentru că ușorul fulg de nea În gingășia lui, o inimă topește. Și dacă flori pe ramuri strălucesc În fire de petale cristaline, E
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_547]
-
ți-am mai povestit despre weekend-urile prea lungi, care totdeauna începeau cu planul unei adevărate fugi de-acasă, până într-o gară, într-un tren, într-un oraș cu alt aer. Nu rămâneau decât cele trei ceasuri de hoinăreală, încununate de „doza“ care, neapărat, trebuie sorbită la sfârșitul periplului, ca să-mi facă suportabilă întoarcerea acasă din plecarea ratată. De fapt și Bucureștiul, după atâția ani, mi-e încă un oraș nou - mi-am dat seama ieri, când a trebuit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lumea întreagă-i doar a sa, să-și îndrepte fruntea în sus, după ce o atare greutate i-o trăsese în jos și, învățând din greșeli, să purceadă, cu pași siguri, spre o nouă experiență, pe care o vede încă dinainte încununată cu succes. Omul în etate, însă, având în urmă experiența vieții trăite, nu-l mai îmbată nicio iluzie, căci știe prea bine că ele toate sunt deșarte și, odată înfiripată frustrarea în sufletul său, nu-și mai poate lepăda de pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de dorit, pentru că ea nici nu există, ci doar creează iluzia existenței ei. Acesta este și motivul pentru care, atunci când apare, se stinge repede. Multă lume, care poate că înfăptuiește lucruri mari, demne de amintit, deja se și vede apoi încununată de lauri nenumărați, de aplauze spontane și de pomenire eternă, deși, în realitate, nu-i așa. Pentru masele largi de oameni, nimeni nu este important, cel mult interesant, și nici măcar tot timpul, ci doar câteodată... Prin urmare, nu de acest
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lui Dedal? De la greci încoace, se discută numai despre cel ce, nesocotind și legile naturii și sfaturile tatălui său, a transformat o reușită sigură într-o sinucidere. O nebunie romantică, sfârșită rău, e cea care a înfruntat secolele, nu înțelepciunea încununată de succes. Ce a însemnat, deci, moartea lui Icar? Un eșec sau o apoteoză? Dacă e eșec, de ce acest eșec e privit ca un triumf? Dacă e apoteoză, de ce e deplînsă? În loc sa simplifice lucrurile, grecii le-au complicat atât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am să vă aștept răspunsul. — Vi-l voi da după ce mă sfătuiesc cu Seniorul Nagaharu și cu ceilalți generali, replică Goto, ridicându-se și el. Astfel, modul cum se desfășurase întrevederea din noaptea aceea sugera că negocierile urmau să fie încununate cu un succes mai presus chiar și de speranțele lui Kanbei și ale lui Hideyoshi - dar trecură cinci zile, apoi șapte, zece și încă nu apărea nici un semn de răspuns din partea castelului. Luna a Douăsprezecea sosi și trecu, iar armatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moară cu fratele său, orice-ar fi fost. — Prostule! Pleacă imediat! Sozo îi dădu un brânci, dar era prea târziu. Soldații inamici îi înconjuraseră ca un cerc de fier. Acoperiți cu răni de la nenumăratele săbii și lănci, frații Tsuchiya muriră, încununați de glorie. Fratele cel mijlociu stătuse cu fiul lui Katsuyori de la început până la sfârșit. Tânărul senior și vasalul său fură loviți și uciși în același timp. Taro era considerat un tânăr frumos și până și autorul Cronicilor lui Nobunaga, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așteptase cu atâta încordare. — Singurii oameni care au trecut erau vasalii lui Hideyoshi. Hideyoshi însuși nu se vedea nicăieri. M-am gândit că ar fi fost dezavantajos să-i atacăm, așa că, m-am întors fără nici un rezultat care să-mi încununeze eforturile. Acest raport, adăugat oboselii din noaptea trecută, îl arunca pe Katsuie în cea mai neagră deznădejde. Apoi, când până și Genba începuse să-i facă reproșuri, nici nu era de mirare că în dimineața aceea se simțea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
venise cu Yasumasa. În conformitate cu poziția lui, Shinroku rămase la distanță, prosternat în fața celor doi superiori ai săi. În acel moment, Genba îl observă: — S-a întors Shinroku, așa-i? — Da, și spune că totul a mers perfect. Misiunea lui e încununată de succes. — Sunt sigur că n-a fost ușor. Ei, și care e răspunsul lui Shogen? — Iată scrisoarea lui. Genba deschise scrisoarea de cum o luă în mână. O plăcere vădită îi umplu ochii și-i arcui colțurile gurii. Ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
brazdă de sânge, până la urmă reuși să scape din cușca de fier. Biciuindu-și calul din răsputeri cale de vreo două leghe, se alătură, curând, armatei lui Yasumasa, care aștepta din seara trecută. Dacă asasinarea lui Hayato s-ar fi încununat cu succes, cele două fortărețe de pe Motoyama ar fi fost atacate și cucerite la apariția focurilor de semnalizare ale lui Shogen. Dar planul fusese zădărnicit, iar Shogen abia reușise să scape cu viață. În timp ce asculta de la fratele său, Yasumasa, întorsătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
semn de supunere. — Mi-a încredințat deja responsabilitatea de a conduce înaintarea în adâncul teritoriului inamic. Spunându-mă celor pe care mi le cere acum, ar însemna să omit tușa finală a unei operațiuni militare care, până în prezent, a fost încununată cu succes. Aș dori să mai aibă încredere în bastonul meu de comandă, doar încă un pas. Prin urmare, Genba nici nu se plecă în fața celor pe care fusese trimis să le spună mesagerul, nici nu se supuse ordinelor, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și a adunat în el păcat după păcat. Tocmai de aceea, sunt luate de la el toate darurile Mamei sale divine Natura: suflarea, sângele, carnea, măruntaiele, ochii și urechile și, în afară de toate acestea, viața cu care Mama divină Natura i-a încununat trupul. Dar, dacă rătăcitorului Fiu păcătos al Omului îi pare cu adevărat rău de păcatele sale și se desprinde de ele și se întoarce din nou cu dragoste la Mama sa divină, și dacă mereu după aceea el ascultă de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
de către munteni în trecătoarea Roncevalles și măcelărită până la ultimul om. Câțiva dintre cei mai viteji căpitani francezi au căzut în această împrejurare, iar printre aceștia este pomenit Roland sau Orlando, guvernatorul mlaștinilor, adică al frontierelor Bretaniei. Numele său a fost încununat de celebritate mai tirziu, iar dezastrul de la Romcevalles și moartea lui Roland devin cel mai de seama episod din vastul ciclu de legende. Deși după aceste bătălii s-au mai produs ciocniri între armatele lui Carol Magnul și ale sarazinilor
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cursuri de desen și pictură la Académie de la Grande Chaumière și la École du Louvre. În 1949 l-a văzut pe celebrul Sergiu Celibidache dirijând un concert la Buenos Aires și astfel a început iubirea de o viață a celor doi, încununată cu căsătoria lor. Încurajată de soțul ei, și-a continuat studiile de pictură la Roma, unde a absolvit Academia de Arte Frumoase, apoi la Berlin. Începând din 1955 devine cunoscută și apreciată ca artistă plastică grație expozițiilor personale organizate în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în confruntarea cu piscurile, suportând riscurile neantizării. Pan M. Vizirescu citează și volumul Creatorii și lumea lor, ca pe un îndreptar în analizarea operelor scriitorilor. Când Pan a conferențiat la Teatrul Național despre Delavrancea, și Papadima despre Lucian Blaga, amândoi încununați de succes, directorul Liviu Rebreanu a putut să rostească entuziast în loja unde erau și filosoful Ion Petrovici, pianista Cella Delavrancea: “putem fi liniștiți că are cine să ne continue”. Și i-a felicitat pe conferențiarii care, mai apoi, au
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
triton a siglei de pe radiatorul meu. Oprită de centura de siguranță, soția lui stătea la volan, uitându-se la mine într-un fel ciudat de formal, cu ochii mari, nesigură parcă de ceea ce făcuse să ne întâlnim. Fața ei frumușică, încununată de-o frunte lată, inteligentă, păstra expresia goală și placidă a unei madone dintr-o icoană a primei etape renascentiste, nedorind să accepte miracolul - sau coșmarul - ieșit din pântecele său. O străbătu doar o dată o emoție, când păru să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
activitatea de mediator a acestuia între cultura franceză și cea română (fără deschideri, însă, către modernitatea postromantică), la antiacademistul Alexandru Macedonski, nevoia afirmării în Occidentul latin modern (Valonia, Franța, Italia) devine obsedantă și nevrotică, eforturile sale nefiind - după cum se știe - încununate de succesul scontat. Sub patronaj macedonskian, în cadrul revistei și al cenaclului estetizant Literatorul (dar și în cercul sibarit al dandy-ului mecena Alexandru Bogdan-Pitești), o nouă „generație” de artiști români - formată în ambianța boemei literare a Franței fin-de-siécle - va iniția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a fost aprobat, numai că mai trebuia rezolvată o singură piedică, de natură tehnică, ce să facă pe parcursul construcției, cu pământul rezultat de la săpare. Au cerut să le fie transmisă o indicație prețioasă, în această problemă spinoasă. După îndelungi calcule, încununate de o matură chibzuință, consilierii prezidențiali de atunci, demni înaintași ai celor de azi, au indicat ca să se sape o groapă mare, în care să se pună pământul rezultat de la săparea metroului. Și totuși metroul nu s-a mai construit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna oare?” Măicuței mele Măicuță ești oglinda mea Când mă privesc îți întâlnesc privirea Te văd în fiecare dimineață În zâmbetul blajin ce-ncununează a mea față. În ochii mei albaștri te zăresc Te văd când plâng și când zâmbesc Orice faptă, orice gând al meu Reflectă dragostea și crezul tău Sunt cânt, iubire zbor de rândunele Mă pierd printre culori și mă confund
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sfărâmate și capete rostogolite În praf, la Campaldino. — Nu, messere. La Acri a Început moartea să mă urmărească. Dar am văzut bine Damietta, În călătoriile mele. — E adevărat că zidurile ei sunt Împodobite cu o mare poartă din piatră albă, Încununată de patru lei pe fronton? interveni Antonio, care părea În căutarea unei confirmări la afirmația sa de nu cu mult timp În urmă. — E Întocmai așa cum spui domnia ta, messere. O poartă mare, largă precum poarta iadului, Încununată cu patru lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din piatră albă, Încununată de patru lei pe fronton? interveni Antonio, care părea În căutarea unei confirmări la afirmația sa de nu cu mult timp În urmă. — E Întocmai așa cum spui domnia ta, messere. O poartă mare, largă precum poarta iadului, Încununată cu patru lei, care să Îi sfâșie pe cei care ar Încerca să o treacă cu forța. Dar mai bine ar fi fost să pună acolo patru balauri, ca strajă pentru acea văgăună infamiei. Bărbatul părea cuprins de o emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
simți cum inima îți bate în zbuciumul lăuntric, surd? Din lanțuri parcă-ar vrea să scape Spre cerul depărtat și crud. Și dac-auzi și dacă simți, Coboară-ți fruntea în țarână Din taina ei să te înfrupți Și te-ncunună cu lumină! MARIN VOICU Nascut pe 2 Martie 1951 în Roșiorii de Vede jud Teleorman Studii: Liceul din Roșiorii de Vede, Universitatea Spiru Haret, facultatea de psihologie sociologie din București, Institutul de Studii Biblice din Craiova. Din anul 2009 activează
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]