36,508 matches
-
parchetul lor. La capătul unui culoar se afla camera lui Destinat, la o anumită distanță de celelalte, mai retrasă. Ușa ei era, de altfel, mai înaltă și mai austeră, de o culoare întunecată, bătând în roșu închis. Am știut de îndată că era camera lui. Nu putea fi altundeva decât aici, la capătul acestui culoar care semăna cu un pasaj, cu o alee de ceremonie care te obliga să o parcurgi într-un anume fel, grav și prudent. Pe pereți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ceas, în buzunarul unei veste din care poate că nu mai rămăseseră deja decât niște zdrențe. Am forțat sertarul cu cuțitul. Lemnul cedă împrăștiind o jerbă de așchii. Nu era decât un singur obiect în interior. L-am recunoscut de îndată. Respirația mi se opri. Totul deveni ireal. Era un carnețel dreptunghiular și subțire, îmbrăcat în piele roșie. Ultima oară când îl văzusem se afla în mâinile Lysiei Verhareine, cu ani în urmă. Era în ziua când urcasem pe creasta costișei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a pupat mâna. Asta mi s-a părut foarte romantic și prăfuit. O, dragostea mea, cât va mai dura acest război? Uneori visez noaptea că ești lângă mine, te simt, te ating prin somn. Iar dimineața nu deschid ochii de îndată, doar ca să mai rămân în vis și să cred că aceea este viața mea adevărată, iar ceea ce mă așteaptă ziua e numai un coșmar. Nu mai suport să nu fiu în brațele tale. Te îmbrățișez pe cât de tare te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Vichi? Nu mă simt deloc, n-am nici o vină, oricum îl pierdea. Astea-s poveștile, nu?, te descarcă și, dacă o spui, te mai liniștești, poți trăi ușurat, s-a mai tulburat puțin și apa din pahar, vă spun eu îndată și ce este cu apa asta... Prima cunună de ceapă e operă de artă, ați agățat-o deja în măr, de mult ați ridicat-o la vedere, e așa de frumoasăăă!!! Ați început-o pe-a doua... — Să se usuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Mergea hârâind pe gresia sticloasă și bărbatul a privit-o lung, spunându-și supărat în barbă: avea și ea cap, putea să nu vină în apartamentul ăsta de la parter, poate mai vrea să îl și cumpere, că i-l dau îndată, de-abia aștept să scap de el, i-l vând într-o secundă, tâmpită mai e!, făcută să piardă!, parcă nu știe că e frig, că trage de jos, ce-o mai fi pe-aicea, că nu știu. Dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un vecin din dreapta mea, Considerat un „Pupă-n fund“, Deștept și pus pe Întrebat, Prea serios s-a ridicat După oră, ca să-ți spună Că toată noaptea n-a dormit, Volumul ți l-a răsfoit. Vei fi modest, iar el Îndată Va face-o mutră-ngândurată Și, doi pedanți, vă veți zâmbi, La munc-apoi vă veți grăbi. Acum o săptămână mi-ai adus Eseul meu, despre care-ai spus (Prin diferite adnotări scrise pe margine de foi) c-am ignorat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jucau de zor, eu mă uitam prin sală, cochetam cu cuconetul, am și avut ceva succese, de ce să mă ascund, mulțumesc, coane Mihai, pentru un tinerel căruia tocmai i se născuse primul copil era exact rolul de care aveam nevoie. Îndată după asta am avut o ciocnire cu Bopsi Dinulescu, semn că mi se urcase la cap, că mă consideram important acolo, la Național. Eram la o repetiție, la Romulus cel Mare, cred, și Bopsi, ce dracu i-o fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nici de data asta ocazia să ne pună față cu mitocanca sa, de care urma să ne temem mai departe ca de o marțafoaică înfiorătoare. Se uita lung la noi, sforăia oarecum nervos, ca un cal nădușit de efort, și îndată uita de tot, râdea și trecea maiestuos printre noi, flendurind chica unuia, mângâind obrazul alteia, sărutând o mână de artistă mare și făcând ghiduș cu mâna unei cabiniere la care se interesa așa, în treacăt, dacă mai avea rețeta aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mamă, că eu n-am vrut. „Ieși afară”, strigă Marcela și pune mâna pe o oală din decor, omul vede că nu e de glumă, se întoarce și, namilă mare, ratează ușa și trece prin decor, care se pune de îndată la pământ, căci tocmai uitaseră mașiniștii să pună un șpraiț. În teatru, ca și în aeronautică, dezastrele au cauze cumulate. Pauză. Suntem în cabină, vine cabiniera și ne spune duios că ne cheamă doamna la ea. Ieșim ca niște condamnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
la dus ca și la întors, în pauze, înainte și după spectacol, în cabine și pe holuri, absolut oriunde era un locșor care putea susține cutia miraculoasă. Dacă se auzeau zarurile, știai că și nenea Nae Bălănescu era acolo și îndată aveai confirmarea, căci glasul lui tare nu se lăsa așteptat. Executa ireproșabil roluri de boieri, mai mari sau mai mici în grad, roluri de cetățeni onorabili, comice sau dramatice, doar că teatrul înseamnă, fir-ar să fie, și altceva, acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dovedeau forța trezindu-se la viață grație nebuniei de care era apucat Peter când juca. Mai cobora în sală, se mai lua de noi, spectatorii, mai cânta la vioară - și o făcea bine -, apoi alerga în spatele cortinei și apăreau de îndată de după ea alte și alte măști și păpuși uriașe care se zbăteau, răcneau și încercau de pomană să îndrepte lumea, s-o facă să înțeleagă că a face dragoste este de preferat unei agresiuni inumane și fără rost. La sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
scade, gemenii se duc acasă în districtul opt, unde locuiesc mulți mic‑burghezi, mai ales funcționari și pensionari. Și cei doi aparțin micii burghezii, așa cum cotorul aparține mărului, și se simt acasă acolo. Aici chiar sunt acasă, așa că urcă de îndată treptele pe culoarul întunecat al blocului cu locuințe de închiriat, fără să se atingă de nimic, ca nu cumva mizeria să lase vreo urmă. Ajung apoi în vârf, adică la etajul patru. E ultima stație. Odată cu căminul lor neprimitor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
experiență în a‑l evita pe Rainer. Lasă‑mă‑n pace, de ce trebuie să mă palpezi mereu? Se vorbește cu gura, nu cu mâinile. Dar cu gura se și sărută, Sophie, iubito. E ceva mai puternic decât mine. Hans spune îndată că el e totuși cu mult mai puternic, punem pariu? Și idiotul chiar îi întinde lui Rainer degetul făcut cârlig, cu gând să‑și măsoare forțele. Liceanul cu brațele lui slăbănoage îl privește doar, scârbit. Păcat, pare să spună privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
el o face cu dorința ca mama să plece și, de asemenea, cu bucuria de a transgresa niște limite. Din fericire, aici, în camera Annei, mama nu e prezentă. La fel stau lucrurile și cu noi, continuă Anna. O să transgresăm îndată limitele, e un sentiment plăcut și apare și‑n carte. Doar așa, de dragul de‑a o face. Fără scop, nu trebuie să vrei să obții ceva. Hans nu vrea să obțină nimic deosebit, doar să i‑o pună acum Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și îndesat. Se rotește în jurul axei sale și încearcă să se ridice pe picior, ceea ce nu‑i reușește decât ajutat de Margarethe, cu o mișcare numai de ea știută, hei‑rup, gata. Acum stă iar în picioare și‑și strânge îndată cârjele sub braț; a crezut că poate renunța la cârje când îi aplică lui Gretl o corecție, cândva n‑avea nevoie de asemenea instrumente ajutătoare. Dar, puișorule, hai totuși în pat că‑i mai comod acolo. Patul cedează, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ba chiar aceasta din urmă le exclude complet pe primele două. Ca să faci carieră trebuie să fii o persoană de încredere, or Hans a făcut deja acest prim pas, fiindcă Sophie are încredere în el. Iar al doilea pas urmează îndată. Câteodată Rainer se dă mare cu un pistol care cică ar aparține tatălui său, dar pe care poate să‑l ia și el ori de câte ori vrea, ceea ce e de asemenea o lăudăroșenie, că doar îl cunoaștem pe Rainer. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Se îndreaptă spre Dumnezeu, dar o face în silă, deși tocmai el a fost cel mai tare chemat, fiindcă Dumnezeu îi cunoaște slăbiciunea și dezgustul, de aceea îl strigă cu un glas deosebit de puternic: Rainer! Rainer! Iar el vomită de îndată pe dalele de piatră. Dacă ar frecventa liceul select al piariștilor, ar crește cu siguranță în ochii lui Dumnezeu, dar părinții lui n‑au bani de‑o asemenea școală. Ministranții bogați n‑au primit niciodată palme, ceea ce l‑a frapat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și nu exclude existența lui Dumnezeu, cu toate că atât el cât și Camus l‑au înlocuit cu neantul. Totuși Dumnezeu n‑a dispărut încă, iar printre prietenii apropiați ai familiei lui Rainer se numără mulți preoți. Veniți la masă, copii, și îndată familia se așează și așteaptă momentul plăcut al cinei. Ca de obicei, Rainer vorbește cu mama când are să‑i spună ceva tatei. Spune‑i că‑i iau acuși cârjele și‑o să cadă pe pardoseala de piatră. Vreau să compun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici măcar supă nu mai pune în gură, și dacă totuși o înghite, își bagă apoi imediat degetul pe gât și dă afară, cu un jet puternic, supa care nu i‑a făcut nici un rău. Resturile amărâte de mâncare dispar de îndată în vasul closetului, la fel ca vata pătată de sânge care amintește, la rândul ei, de un proces fiziologic nu tocmai plăcut. Să dispară cât mai repede, astfel e ca și cum nici n‑ar fi fost și se iartă. Rainer mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu ți‑ai închipuit‑o bine pe Sophie cu racheta de tenis în mână, că racheta de tenis și apare, prompt, împreună cu Sophie. Amândouă stau într‑un Porsche crem, condus de un tânăr aristocrat, asupra căruia Rainer își poate vărsa îndată ura, ce așteaptă deja nerăbdătoare la cotitură ocazia de a se revărsa asupra cuiva. Rainer urăște pe oricine ar sta alături de Sophie, ceea ce e o nedreptate, fiindcă omul poate să aibă și intenții bune, indiferent de unde s‑ar trage. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
niște gândăcei minusculi, într‑o lungă procesiune, și i se strecoară sub fustița de tenis unde încep un fel de muncă de răscolire. Toți ceilalți trebuie să plece, doar Hans să rămână, asta spun gândăceii, iar Sophie spune și ea îndată același lucru. În casa ei ea e stăpână și poate să hotărască cine pleacă și cine rămâne. Spune deschis chestia asta. Reacțiile sunt împărțite, dar nici una nu e bună în afară de cea a lui Hans. Anna simte o durere, dar momentan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un școlar care găsise răspunsul mai repede decât toți, dar m-am stăpânit, mulțumindu-mă să Înclin ușor din cap și să schițez un zâmbet În momentul În care privirea mea a Întâlnit-o pe cea a chelneriței. Cineva aduse Îndată un telefon fără fir, iar chelnerița mi-l Întinse Îngenunchind În fața mea, de parcă ar fi vrut să-mi desfacă fermoarul pantalonilor, să-mi scoată penisul și să-mi facă o felație pe loc. — Domnule Miyashita, am rezervat o cameră, vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ca și cum o cântăreață care până atunci interpretase cântece de leagăn clasice ar fi Început să cânte dintr-odată melodii populare enka. Am fost foarte surprins și a durat ceva până ce inima mea să-și reia bătăile normale. Keiko Kataoka reveni Îndată la tonul normal al vocii și la felul ei de a vorbi atât de particular, ca și cum ceea ce tocmai se Întâmplase nu fusese decât o criză temporară. — Îmi cer scuze pentru vulgaritatea mea. Sper că nu v-am dezgustat... — Nu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spus să-și dea jos bikinii, fără să Înțeleagă ce legătură avea asta cu scuzele pe care trebuia să și le ceară, apoi s-a trezit legată cu un cordon de piele, Îngenuncheată pe podea. Partida de sex a Început Îndată. În acel moment, Keiko Kataoka și-a dat seama că ceea ce Își imaginase mereu Într-un mod abstract era pe cale să se transforme sub ochii ei În realitate. Vagabondul era un bărbat dintr-o bucată și prea puțin rafinat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dimineața ne găsea beți pe amândoi, nu-i așa? Eram atât de făcuți praf Încât nici un simț nu mai era treaz, creierul și limba și oricare altă parte a corpului ne erau amorțite. Ne aruncam În pat și Începeam de Îndată jocul nostru. Îți spuneam mereu că mult mai importantă decât somnul, decât odihna, era dorința sexuală și Începeam să te sărut ca acum, mai Întâi În jurul clitorisului. Noriko, cu fața Încă acoperită de mască, gemea puternic de câte ori simțea buzele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]