12,381 matches
-
masculine, amestecate sau singure, izolate sau în societate, liniștite sau în acțiune, dar cititorii, cu răbdarea epuizată de un fotomaton în care variantele de culoare și de aspect, pe lângă minime și cu un efect stimulator redus, încă în cea mai îndepărtată antichitate erau deja considerate ca banale trivialități ale exploatării libidoului, au continuat, din cauza detașării, din cauza indiferenței și chiar din cauza dezgustului, să determine scăderea tirajelor și a vânzărilor. De asemenea nu avea să aibă nici o influență favorabilă asupra balanței cotidiene a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
meargă perpedes. La capătul câtorva zile guvernul înțelesese că o stare de asediu nu e o joacă, mai ales dacă nu există cu adevărat intenția de a-i omorî prin înfometare pe cei asediați, așa cum era practica curentă în trecutul îndepărtat, că o stare de asediu nu e ceva care să se improvizeze așa de la un moment la altul, că trebuie să se știe foarte bine unde se dorește să se ajungă și cum, să se măsoare consecințele, să se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a vorbit prea mult, că a dat ministrului de interne impresia, dacă nu certitudinea, că s-a raliat cu trupele inamicului și că, prin această imprudență, și-a compromis, poate definitiv, cariera politică în interiorul și în afara partidului. Cealaltă posibilitate, la fel de îndepărtată pe cât de inimaginabilă, ar fi aceea că argumentele sale l-ar fi împins în direcția cea bună pe ministrul de interne și l-ar face să reconsidere de sus până jos strategiile și tacticile cu ajutorul cărora guvernul se gândește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
emanația de căldură, dar încă nu era posibil să se știe câți oameni muriseră. Vreo treizeci sau patruzeci care, cu răni de diferite gravități scăpaseră de efectele cele mai rele ale exploziei pentru că se aflau într-o zonă a stației îndepărtată de locul deflagrației, au fost transportați la spital. Primarul rămase acolo până la încetarea emanației de căldură, acceptând să se retragă numai după ce comandantul pompierilor i-a spus, Duceți-vă să vă odihniți, domnule primar, lăsați restul în seama noastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
timpul până la prânz. Nu aveau să mănânce împreună. Aveau să parcheze automobilul aproape de o zonă cu restaurante și să se împrăștie fiecare la restaurantul său, ca să se întâlnească din nou după exact nouăzeci de minute într-o piață puțin mai îndepărtată, unde comisarul, de data asta la volan, avea să-și culeagă subalternii. Evident, nimeni pe aici nu știe cine sunt ei, în afară de asta, nici unul nu are un P majusculă pe frunte, dar bunul-simț comun și prudența recomandă să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
apropiată de clădirea unde se afla providențial, s.a. era cea a fostei soții a omului cu scrisoarea, pe vremuri desemnat cu numele de primul orb, pe cea aflată la mijloc locuia soția medicului cu soțul ei, iar pe cea mai îndepărtată locuiesc bătrânul cu legătura neagră și prostituata. Să sperăm că sunt toți acasă. La fel ca în ziua anterioară, coborâră în garaj cu liftul, de fapt, pentru clandestini aceasta nu e cea mai bună manevră, pentru că, dacă e sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să vă dovediți nevinovăția, de vreme ce aveți certitudinea că dovezile vor apărea când va fi nevoie, e doar o chestiune de a inventa una sau două care să fie irefutabile, și chiar dacă n-ar fi complet irefutabile, dovezile de circumstanță, chiar dacă îndepărtate, n-ar fi oare de ajuns, precum faptul de neînțeles că dumneavoastră n-ați orbit acum patru ani, când toată lumea din oraș mergea călcând în gropi și dând cu nasul în felinarele de pe stradă, și înainte să-mi răspundeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Pe buze îi înflori un zâmbet și clătină din cap. — Trăiam cu convingerea, am continuat, că uneori nu poți să nu te gândești la trecut. Nu mă refer la perioada de acum șapte sau opt ani, ci la cea mai îndepărtată, când ți-ai cunoscut soția și ai iubit-o și te-ai însurat cu ea. Nu-ți mai amintești bucuria cu care ai strâns-o prima dată în brațe? — Nu mă gândesc la trecut. Singurul lucru care contează este prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu apă lenevoasă. Străzile erau largi și pustii. De două sute de ani orașul era pe moarte, dar casele aveau încă măreția din vremurile bune. În ele își duseseră viața calmă și prosperă negustorii bogați, care-și trimiteau mărfurile până în Indiile îndepărtate, iar în declinul lor decent își păstrau încă parfumul trecutului lor splendid. Te puteai plimba de-a lungul canalului până ajungeai la lanurile întinse și verzi unde se zărea ici-colo de câte o moară de vânt și pe care pășteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nimic altceva n-o poate satisface. Are o minte îngustă și nu poate suferi abstracțiunile pe care e incapabilă să le cuprindă. Se ocupă de lucruri materiale și e geloasă pe cele ideale. Sufletul bărbatului rătăcește prin zonele cele mai îndepărtate ale universului, iar ea caută să-l întemnițeze în cercul caietului ei de socoteli. Îți aduci aminte de nevastă-mea? Am văzut-o pe Blanche cum, încetul cu încetul, încearcă toate șmecheriile ăleilalte. Cu o răbdare infinită se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mediul i-a fost favorabil. A găsit în împrejurimi accidente necesare pentru ca inspirația să-i capete eficacitate, și picturile lui ulterioare cel puțin au sugerat ceea ce căuta. Ele ofereau imaginației lui ceva nou și straniu. E ca și cum în această țară îndepărtată, spiritul său, care călătorise fără trup căutând un adăpost, a fost în cele din urmă capabil să se îmbrace în carne. Ca să folosesc expresia acum banalizată, aici s-a găsit pe sine însuși. Ar părea firesc ca vizita mea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care călătorise fără trup căutând un adăpost, a fost în cele din urmă capabil să se îmbrace în carne. Ca să folosesc expresia acum banalizată, aici s-a găsit pe sine însuși. Ar părea firesc ca vizita mea în această insulă îndepărtată să-mi fi reînviat de îndată interesul pentru Strickland, dar lucrul în care eram angajat îmi capta atenția excluzând orice aspect irelevant și, aflându-mă acolo, abia după câteva zile mi-am amintit cât de cât de legătura lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și râsete ascuțite, iar trupurile lor cafenii și ude străluceau în lumina soarelui. LIV În timp ce mergeam mai departe mă gândeam la o împrejurare asupra căreia îmi atrăsese atenția tot ceea ce auzisem în ultima vreme despre Strickland. Aici pe insula asta îndepărtată s-ar părea că nu stârnise antipatia și dezgustul cu care era detestat în țară, ci mai degrabă compătimire. Iar ciudățeniile lui erau acceptate cu îngăduință. Pentru acești oameni - băștinași și europeni deopotrivă - era un tip ciudat, dar ei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
persoană deprinsă cu clima temperată. În mod evident era o persoană foarte volubilă și acum dintr-o suflare dădea drumul la un întreg șuvoi de anecdote și comentarii. Făcu toată conversația pe care o avusesem până atunci să pară ceva îndepărtat și ireal. Curând Dr. Coutras se întoarse către mine: — Mai am încă în birou tabloul pe care mi l-a dat Strickland. N-ai vrea să-l vezi? — Cu plăcere. Ne-am ridicat și m-a condus spre veranda care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vrut să alunge acele cuvinte. Între timp, Își continuau drumul, ocolind mulțimea de oameni și de animale care, din când În când, amenința să Îi doboare. Cecco păru să se distragă, ca și când gândurile sale s-ar fi Întors la ceva Îndepărtat. Ajuns la baza treptelor, Dante se opri, strângându-și prietenul de braț. - Cecco, eu sunt aici pentru o treabă tare tristă. Inspectez cadavrul unui om asasinat. O porni spre intrarea spitalului, dar după câțiva pași se opri, Întorcându-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Închisoarea Stinche, cu Întunecatul său zid orb. Își trecu o mână peste frunte, ca pentru a alunga o durere bruscă. - Destinația mea e undeva În Africa, pe pământurile dușmănoase ale maurilor. Iar apoi mai la sud, pe tărâmurile manticorei, dincolo de Îndepărtatul ecuator, până sub noul cer austral, nemaivăzut de vreun ochi de creștin. Acolo se povestește despre strălucirea stelelor necunoscute și despre noi constelații care Întipăresc pe boltă semnele unor destine incredibile. Aceasta e marea lipsă a catalogului lui Hiparh, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
produs delictele. Apoi voi avea logica și, În sfârșit, cuvintele. - Care va să zică, ce te oprește să o faci? - Ceva mă nedumerește. Crimele au fost săvârșite pentru un motiv contingent și imediat. Și totuși Își află rațiunea de a fi În ceva Îndepărtat. Asta mă intrigă: un același efect derivă din două cauze. Parcă Aristotel neagă una ca asta. Arrigo scutură din cap, zâmbind. - Admir Încrederea pe care o ai În Filosof. Dar ce spui despre maeștrii mai moderni de la Paris? Bacon, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din umeri, continuând să fixeze mostra de metal. Își trecu o mână peste bărbia țepoasă. - Nu e treabă de pe la noi. Grecească, poate. Sau topită În vreun atelier din Nord, la Ravenna, de cineva sosit de departe. Am auzit că În Îndepărtata Persie s-au făcut niște geamuri atât de curate, Încât sunt invizibile. Ori la Veneția, dacă e adevărată legenda... - Meșterul acela, Tinca, de care ai vorbit? Arnolfo rămase cu privirea ațintită În gol. - Poate că e vorba de un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
om și le-ar putea dori. Oameni puternici și cutezători În convingerea de a mlădia soarta după sine. Și totuși, meniți a deveni izvor de durere și de pustiire... - Despre cine vorbești? - Oh, demult. Un abis de vreme. Pe tărâmuri Îndepărtate. - Ai trăit multă vreme În Răsărit? Marcello fixă un punct În gol, undeva În spatele poetului. Fața i se aprinsese, ca și când acele cuvinte i-ar fi evocat lumina unor pământuri de departe. Scutură din cap de mai multe ori. - Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era și hangiul, care Îl recunoscu. - Ce cumplită nenorocire, priorule! Dante Îi Îndepărtă pe toți de trup și se apropie să examineze mai atent. Craniul și membrele purtau semnele vădite ale ciocnirii brutale cu piatra. Își ridică privirea către vârful Îndepărtat al turnului. Pesemne căzuse din punctul cel mai de sus, probabil În timp ce se Îndeletnicea cu observațiile sale. Dar asta când se petrecuse? Trupul era cald Încă și totuși el nu auzise bufnitura, nu auzise nici măcar un strigăt. Nimic. - Cum v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o figură ca aceea a călugărului ar fi greu de uitat. Dante Încuviință, apoi se ferecă În reflecțiile sale. Monerre fu cel care curmă tăcerea. - Dar pentru ce m-ai Întrebat? Ce are de a face cu Brandan orașul meu Îndepărtat? - Aparent, nimic. Și totuși, există cineva care se jură că l-a văzut În acele locuri. Așadar, nădăjduiam să capăt din partea dumitale o confirmare pentru această știre. - Are vreo importanță? - Toulouse nu e un oraș oarecare. E un loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nostru. - Forma secolului, cum spui domnia ta, nu e decât consecința modalităților sub care s-a născut: Întocmai cum orice ființă vie, la vârsta adultă, nu e altceva decât dezvoltarea necesară a formei sale infantile. De aceea mă interesează chiar și Îndepărtata Geneză, răspunse Bernardo pe un ton evaziv. - Aud lecția marelui Aristotel Îndărătul cuvintelor dumitale și mă Închin, replică Dante. Și totuși, Scriptura Însăși ne Învață că nu tot ce a fost creat durează În timp. Arrigo terminase de băut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de Încuviințare. Însă Arrigo reveni la atac, cu calm. - Și totuși, nu Întrezărești tocmai În această cazualitate o urmă a frumuseții cosmice? - Poate, messer Arrigo, răspunse Marcello. Însă acest număr de combinații, oricât de mare, nu poate fi infinit. În Îndepărtata Persie, Înainte ca Mahomed să ajungă acolo cu spada sa, se credea că toate lucrurile trăiesc și se mistuie pentru două sute șaizeci de secole de-ale noastre, pentru a o lua mai apoi de la Început, egale cu sine, În ciclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Monerre spunea că Îi Întâlnise În Orient. La Priorat, noaptea de 13 august Era stăpânit de neliniște. O senzație de dezechilibru moral, de senzualitate toropită se agita În sinea lui. Chipul fugar al Amarei, ușor umbrit, asemenea suprafeței unei luni Îndepărtate, Îl urmărea. Se Învârtea prin chilie, mângâind În minte trupul femeii, ale cărui forme splendide le Întrezărise În căruță, experimentând o Încordare ce nu izbutea să se concretizeze În cuvinte, cu toate că Încercase, În mai multe rânduri, să o transforme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
văl. Un tremurat al pupilelor arăta că somnul Îi era pe sfârșite. Ochii de cristal clipiră de două ori; apoi, după un sfios gest de teamă la vederea bărbatului aplecat deasupra ei, pe buze Îi apăru un zâmbet misterios și Îndepărtat, ca acela pe care Dante Îl văzuse la statuile zeițelor antice. Îl fixă pentru câteva clipe, iar apoi Își Întinse brațele cu moleșeală. Priorul căzu În genunchi În fața ei. El Îi simți mâinile atingându-i ceafa, iar apoi atrăgându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]