2,404 matches
-
Genba, cu ochii injectați, îi zări pe cei doi. Yasumasa se culcase la pământ, privind absent cerul. Fratele cel mai tânăr dormea cu capul căzut într-o parte, pe când în poală i se aduna sângele dintr-o rană. Genba își îndrăgea frații și fu ușurat că mai erau în viață, dar vederea acelorași frați - de același sânge cu el - părea și să-l înfurie. — Ridică-te, Yasumasa! răcni el. Și tu, Shichiroemon, vino-ți în fire! E prea devreme ca să zăceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici un zâmbet nu apăruse pe fețele lor tinere care ar fi trebuit să fie pline de voioșie. Dar, într-un târziu, cele trei prințese se obișnuiseră cu locatarii castelului și, amuzate de stilul vesel al lui Hideyoshi, ajunseseră să-l îndrăgească, numindu-l „interesantul nostru unchi“. În ziua aceea, după mai multe reprezentații, „unchiul cel interesant“ intră în cabinele actorilor, îmbrăcă un costum și ieși pe scenă. — Ia uite! E unchiul! strigă una dintre fete. — Măi, dar ce comic arată! Neluând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care trebuia să circule curentul. — O scăpare, o evadare, un gând care scapără ca un cablu sub tensiune... Dan, deci... Dan băuse dintotdeauna și se îmbătase dintotdeauna. Era una dintre chestiile care, la început, o făcuseră pe Carol să-l îndrăgească. Se cufunda cu totul în beție, într-un mod absolut fermecător, ca un derviș în extaz sau ca un swami în transă; își revenea în dimineața următoare, la micul-dejun, îmbrăcându-și identitatea ca pe un pulover tras peste cap. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
calea unui alt cenaclu literar. Aici am avut încântătoarea surpriză să întâlnesc cu totul și cu totul altfel de oameni decât cei pe care îi văzusem la cenaclul lui John Euripide. Erau exact opusul acelora și mărturisesc că i-am îndrăgit pe loc, iar spiritul meu a cugetat cu admirație și binemeritată prețuire asupra lor, pentru că erau ființe minunate, de la care am avut de învățat nenumărate lucruri. Și chiar și astăzi, la atât de mulți ani după ce toate acestea s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe care le mâncați e bine să fie aproximativ egală cu cea a corpului uman (37۫ C) sau la temperatura camerei. Nu fierbinți și nu reci. Asta și în scopul protejării dinților, limbii, stomacului și a altor organe. Stomacul îndrăgește alimente călduțe și le digeră cel mai bine. Ultima masă trebuie să fie înainte de ora 20. Spălați-vă dinții de două ori (măcar) pe zi; încercați să folosiți pastă de dinți fără fluor. Fluorul nu e bun, el „tâmpește” sunt
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Iza, pentru că ea urma la catalog după Szabi. Înainte de asta, nu vorbisem niciodată cu Iza, ajunsese în clasa noastră abia într-a patra, devenind imediat cea mai bună la învățătură, dar din cauză că nu lua parte la jocurile noastre, nu era îndrăgită de nimeni, nici prietene nu prea avea, mai ales pentru că profesorii o dădeau mereu de exemplu, deși orfană, uite cât e de harnică, ia toate olimpiadele, își pierduse părinții într-un accident de mașină, crescuse unchiul ei, despre care tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cartea în mână, a răsfoit-o, spunând că asta fusese lectura preferată a lui taică-su, în copilărie îi povestise și lui multe din ea, pentru taică-su istoria fusese totul, însă degeaba, el personal n-a putut s-o îndrăgească nicodată, poate doar fragmentele referitoare la capetele încoronate, și lui taică-su îi plăcea să-i istorisească mai cu seamă despre vechii suverani și ceremonialul regal denmormântare, despre cum erau trimiși vikingii pe ultimul lor drum în corăbii aprinse, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-o fi vreo mare operă de artă, dar sunt, cel puțin, al dracului de sincere. Trebuie să te primească înapoi, nu-i așa, dacă le iubești suficient de mult. Dacă deschizi totul larg și iubești cu suficientă ardoare, ceea ce îndrăgești o să te primească înapoi. Nu? Așa trebuie să fie. La început, am fost prea ocupat ca să am resentimente față de ea. Acum îmi vine zilnic, o belea punctuală, punctuală ca fata însăși. Ea e cea mai bună. Ea e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Glasul Ioanei sunase atât de apropiat, aveam ciudata senzație că ne cunoșteam dintotdeauna. Putea fi totuși adevărată prima impresie? Peste puțină vreme am sunat-o pe providențiala pictoriță s-o întreb cum e Ioana. Mi-a spus că o voi îndrăgi din prima clipă. Nu i-am mărturisit că eu o iubisem dintotdeauna, de departe, dar că mă temeam de ea. În atelierul de pictură Cu o zi înainte de plecarea spre Paris, i-am telefonat Ioanei ca nu cumva, furată de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
iese din liniștea ei. Dar nu face altceva decât să repete ceea ce am gândit eu. Fidelitate absolută. Relația noastră atinge idealul. Lăsând deoparte minusurile fiecăruia - pe ale mele, în special -, suntem un cuplu perfect. Are un aer vetust, dar o îndrăgesc mult, nu-mi doresc alta. Erika nu are opțiuni, este în puterea mea: mă dovedesc destul de tiranic, dar sunt, îmi place să cred, un tiran luminat: îi ofer un cadru ambiant rezonabil. Așadar, Erika nu arată grozav, dar nici prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai păstrau urmele impactului cu masivul Locotenent-Gardian, Angir cuprinse cu privirea pe toți cei prezenți pe punte, insistând puțin asupra căpitanului. Nu avea nimic personal cu nici unul dintre ei, cu atât mai puțin cu Birmaq pe care începuse să-l îndrăgească, și într-un fel, îi părea rău pentru ceea ce urma să se întâmple. Cât despre Kaan, va avea grijă să primească răsplata pentru incapacitatea de care dăduse dovadă. Toate însă la timpul lor. Abia acum înțelese ce anume încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
carte uitate mult timp sub dogoarea soarelui. Privea nostalgic aceste foi pe care vara scrisese toate întâmplările ei și ale oamenilor ca un cronicar aflat sub efemera și ireversibila trecere a timpului. Toamna era în toi. Încă din copilărie nu îndrăgise aceste zile învălmășite, ce zbuciumau fără opreliște întreaga așezare. Norii cenușii ce se buluceau pe înalturi aduceau ploile reci, mocănești, cernute ca printr-o sită de mătase care-i indispuneau până și pe oamenii cei mai optimiști. Lui Alex îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
românești, atât în veacurile XVI-XVII, și au rămas până astăzi peste veacuri un imbold nouă celor care jurăm să fim vrednici urmași, că vom păstra cu sfințenie vestigiile sfinte, ale culturii neamului nostru românesc. În țara noastră fiecare colț este îndrăgit de noi fii săi, și vom ridica tot mai sus prestigiul culturii și a neamului nostru. Recunoștință vrednicilor noștri conducători care ne învață să ne împlinim viața și valorile ei. Protos. Siluan Starețul Sfintei Mănăstiri Cocoș-Tulcea * 25 iunie 1976 Undeva
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
N-am știut că se gândește cu... piciorul. Anotimp furat De când e lumea, și își aduce-aminte, Anotimpurile se succed prestabilite. Anul acesta, chiar și altă dată, Primăvara ne-a fost, efectiv, furată. Dor de primăvară Iarna urâcioasă atât ne-a îndrăgit, Încât de șapte luni nu ne-a părăsit. Iar așteptata Primăvară e capricioasă, Ca o amantă cu ifose și năzuroasă. Cunoscutul scriitor și publicist botoșănean, Dorin Baciu, a prezentat cititorilor cartea subsemnatului „Flori târzii” Volumul „Flori târzii” a lecturat Și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
cu grotescul și frumosul cu urâtul” (Barocul sau descoperirea dramei). Repertoriul burlesc - gesturi indescriptibile, înclinări, salturi, grimase și farse - prezintă interes atâta timp cât aceste elemente specifice pantomimei sunt în mișcare și în contrast cu ambianța lor. Pantomima, caricatura veselă sau vodevilul comic sunt îndrăgite mai ales din cauza aspectului lor parodic. Spre a exemplifica, amintim natura comediei dell’arte ce nu poate fi evidențiată de limbaj, ci mai degrabă de jocul actorilor, de fapt de mișcările extraordinare ale acestora. Cel mai talentat ilustrator al comediei
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
iar el își continuă drumul, prefăcându-se că nu auzise nimic; însă vorbele acelea se prăvăliseră în sufletul lui ca niște pietre. Căutând să se liniștească, o apucă pe drumul bine cunoscut ce ducea la grajdurile cailor pe care-i îndrăgea atât. Incitatus cel iute, un mannulus de rasă galică, de culoarea mierii și cu osatura delicată, tipică vârstei sale fragede, îl recunoscu de departe și necheză; sforăia, nerăbdător să i se dea drumul. Grăjdarii îl ținură însă înăuntru, spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acoperă și acel obeliskos, cum spuneți voi. Însă preotul care cunoștea formula a murit... — Cum era ritul? interveni Gajus. Chiar și acum, la sfârșitul călătoriei, preotul arunca fărâme de informații în marile spații obscure. Pierduse toate lucrurile pe care le îndrăgise, și ura lui plină de curaj era fascinantă. Arătă spre apa fluviului, care, cu fiecare oră, era tot mai mare și mai repede: — Noaptea marelui Rit vine când lacul sacru se umple cu apă. De unde vine apa în mijlocul nisipului ăstuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răsare din deșert. Pentru că Isis este viața care răsare din moarte și de aceea poartă pe cap discul Lunii, ce renaște în fiecare lună. Și întredeschide Poarta Aurită a lumii nevăzute, unde se odihnesc morții pe care tu i-ai îndrăgit nespus. — Îți mulțumesc pentru această călătorie, îi șopti Gajus tatălui său. Și, pe când îi vorbea astfel, nu știa că toate acelea aveau să-i influențeze decisiv viitorul. Germanicus răspunse: — La poalele lui mons Albanus, în apropiere de Roma, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
furioase. Îl pun să plătească credința față de tata. Tribunul Caius Silius, comandantul legiunilor de pe Rhenus, era cel care îl învățase pe micul Gajus să folosească pumnalul, cel dintâi care îi dezvăluise istoria familiei sale, îi dăruise calul pe care-l îndrăgise atât, acel mannulus numit Incitatus. Gajus ieși din casă fără să spună nimănui, avându-l pe urmele sale pe bătrânul și resemnatul Zaleucos. Pe drum, îi spuse că voia să-l întâlnească pe acuzat în singurul moment posibil, în timp ce aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în istoria revoluțiilor, deoarece pe ea era gravat pileus-ul, boneta frigiană care o împodobea pe Diana Libertas, zeița sclavilor, în templul ei de pe Aventinus, și care era chiar simbolul sclavului devenit om liber. Poporul a înțeles îndată imaginea și a îndrăgit-o. Unora însă le-a pricinuit o mare nemulțumire. — Unii refuză să accepte moneda aceea, spuse mohorât Sertorius Macro. E un semn rău. Pentru cel de-al treilea împărat al Romei, aceste amintiri aproape incoruptibile, risipite de hazard, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
soarele de ianuarie, în dreapta lor se întindeau câmpiile și marea Tyrrhenum; în stânga, pe dealurile abrupte, se aflau orașele din Latium Vetus, mai vechi decât Roma. Colinele erau acoperite de stejari, fagi, dafini și, mai sus, castani, ale căror fructe le îndrăgea, potrivit lui Vergilius, blânda păstoriță Amaryllis. Însă păstorii și tăietorii de lemne povesteau: „Muntele cel mai înalt e un vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de lavă devastatoare se întărise până la porțile Romei. Acum, în vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și biciuiți; cel mai tare fu schingiuit cel pe care complicii îl indicau ca fiind căpetenia. — Este chestorul Betilenus Bassus, îi raportară bucuroși Împăratului. Pe când se întâmplau toate acestea, Împăratul se plimba singur pe aleile parcului pe care odinioară îl îndrăgise nespus. Căuta întunericul, însă știa că acolo vegheau, nevăzuți, zeci de germani neobosiți. Se simțea în siguranță, dar știa și că nu-și putea ascunde chipul. Ajunse în exedra și, la lumina slabă a torțelor, se plimbă printre scaunele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se îndepărta. Se gândi că-i vorbise prea dur și, o clipă, îi fu milă de ea. Ea își zise: „Nu pot face nimic. Dar dacă e așa, cred că aș vrea să mor“. Împăratul străbătu sala pe care o îndrăgea atât; soldații germani îl înconjurară imediat. Aruncă o privire din mers, gândindu-se: „În sala asta am reușit să închid lumina. Peste secole, oamenii vor continua să o vadă“. Și Callistus se ridicase; Împăratul observă că mergea alături de el. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Se concentra, plescăia din gură și începea să vorbească< avea siguranța că acestor oameni le place să se asculte singuri. Magi se oprea din avânt doar să-și mai tragă sufletul și să mai plescăie! Pe marii poeți i-a îndrăgit imediat a citit undeva că și poeții sunt buni la calcule așa că a decis: Așa este! Doar și mie îmi place matematica! Stani făcea poezii pe bandă, dar fără să știe nimeni din clasă. Nu avea cum să se compare
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Era suficient să îl recite în gând și îl simțea, orice ar fi făcut pentru studiu era de prisos. De fapt la toți clasicii admira măiestria versului, iar când formația Mondial a lansat, după poeziile lor, celebrele cântece, i-a îndrăgit și mai mult. Muzica cu anumite instrumente, tonalități și melodii îl îndemna la reverii și își închipuia că va ajunge poet. Erau zile când putea merge la școală fără obligatoria cravată închisă la culoare. Nu toți profesorii țineau la acest
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]