2,372 matches
-
spunea el - „se vorbește mult prea bine”. „Simpatia, atracția, afecțiunea pe care le exercită evreul asupra unora nu e, În ochii mei, o satisfacție și nici un temei de liniște sufletească. Cei ce declară explicit și chiar cu bună credință că Îndrăgesc neamul nostru Înaintea tuturor celorlalte sunt și ei autorii unei discriminări. Eu Îi prețuiesc pe cei ce nu-și pun În nici un fel problema originii etnice [...]. În esență, evreii nu se deosebesc de ceilalți oameni. Iată de ce diferența generoasă pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Kaputt (1944) al lui Curzio Malaparte <endnote id="(738, p. 103)"/>. Personajul lui Ilya Ehrenburg, Julio Jurenito, organizează o farsă („ședințe solemne de exterminare a neamului evreiesc la Budapesta, Kiev, Jaffa, Alger”), care ar cuprinde, „pe lângă pogromurile tradiționale, atât de Îndrăgite de onoratul public, următoarele acțiuni, montate În spiritul epocii : arderea evreilor, Îngroparea lor de vii, stropirea câmpiilor cu sânge evreiesc, precum și procedee moderne ca «evacuări», «curățire de elemente suspecte» etc., etc.”. La aceste „ședințe solemne” cu „intrarea gratuită” sunt invitați
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
studenției, din anul III a fost extern, prin concurs, iar în anul V intern, prin concurs, la Clinica Dermatologică a Spitalului Sf. Spiridon Iași, unde i-a cunoscut pe prof. univ. dr. E. Mironescu , dr. Gh. Năstase și V. Costea, îndrăgind această specialitate. A urmat cursuri de specializare în igienă, medicină preventivă și balneologie, dând examenele de specialitate la București. Între 1941-1947 a fost, prin concurs, medic secundar, iar între 1952-1955, medic primar. În formarea sa profesională a dat concurs de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Alfonso va prepara poțiunea magică. Plecăm, Miguel cu Mari și Sonia către Santo Domingo cu lista de cumpărături dată de Alfonso, iar eu cu Alfonso mergem în sat cu camioneta lui Pere, la o „tanti” care are o energie foarte îndrăgită de plante și arbuști. Ajungem la „tanti” acasă și intrăm într-o curte largă, împodobită cu plante și flori pe fiecare milimetru de gard sau de pământ. Admir plantele care se revarsă unele peste celelalte într-o armonie parcă nefirească
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai departe, la Negrești, în împrejurări cam ciudate, nefiind nici ea din partea locului, ci de la Rafaila. Pe atunci distanța mare dintre localități era străbătută cu ajutorul cailor și Elena Frasin, că așa o chema, era o bună cunoscătoare a lor și îndrăgise chiar și călăria. Aceasta a însemnat foarte mult pentru Ion. Se înfiripă o prietenie ce duce la mai multe vizite ale lui Ion la familia Frasin din Rafaila. Ion, cu caii săi deprinși la drumuri chiar mai lungi, merge deseori
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
când a pierdut cei doi copii ce s-au stins la vârste fragede, de boli ale copilăriei sau când se lovea de intrigile și șicanele cumnatei Marița, care prinsese ciudă pe ea datorită faptului că ea, ca noră, era foarte îndrăgită de socri, părinții lui Costache. A avut prilejuri, mai puține, ce-i drept, să verse și lacrimi de bucurie cînd a avut împliniri după vrerea inimii sale și a sufletului său mărinimos. Era o femeie de statură mijlocie, cu păr
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și îmbrăcămintea și îi vizita aproape zilnic, când ea când copiii ei, adică nepoții bătrânilor. Asculta adeseori sfaturile date de ei, le povestea ce se mai petrece prin târg sau în familia lor iar această purtare au făcut să fie îndrăgită de bătrâni mai mult decât propriile lor fiice, Marița și Ileana care, deși locuiau în apropiere, nu veneau să-și vadă zile întregi părinții bătrâni și atinși de beteșugurile vârstei. Unde mai pui că nu puteau să o sufere pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
măritișul Elenei, și-a găsit și el o prietenă, de data aceasta în Pungești, pe numele Ruxanda Pârțac, prietenia cu ea s-a prefăcut în dragoste, dar depărtarea mare dintre satul lui natal Cuci și Pungeștii fetei pe care a îndrăgit-o și cu care vorbise despre căsătorie, era resimțită de amândoi ca un obstacol. Toți au primit slujbe după priceperea lor cât și locuințe în târg prin grija boierului, iar administratorul ajutor Ion Gheorghiu, a primit permisiunea de a alege
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a alege din pădure lemn pentru construirea casei și acareturilor gospodărești, casă în care locuiesc și acum. Multe amănunte din viața socrilor săi a aflat Maria și din povestirile soacrei sale, care i-a destăinuit noră-si că l-a îndrăgit pe Ion, acesta a fost și pe placul părinților săi, care au adăugat la ce adusese acesta de la Cuci și alte bunuri și au ajutat în special la fasonarea lemnului dăruit de boier pentru ridicarea casei și acareturilor. Au făcut
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lucrurile s-au așezat pe făgașul obișnuit. Viața și-a continuat cursul ei, Săndel creștea și s-a dovedit mai vioi și mai ager decât fratele Vasilică, mai mare ca el cu doi ani. Apoi fiind și mezinul, a fost îndrăgit și ocrotit de frații și surorile lui mai mari. învățase de la ei cântece și poezii pe care le recita cu drag și voioșie, oridecâte ori avea prilejul. Cu repertoriul lui de poezii și cânticele a avut mare succes într-o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
respectul ce-l nutrea pentru fostul lui învățător și mai ales gândul că va avea prilejul să învețe noi cântece la vioară, au cântărit mai mult decât dorința de a petrece câteva ore la joc, împreună cu fata pe care-o îndrăgise. îndreptându-se spre brutăria lui Iosub își aminti că el era încă în doliu după moartea lui văru-său Costică iar acest fapt putea să-l motiveze față de Profira de ce nu poate să meargă la Gârceni la joc. Are s-o întrebe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce blestemății fac acești descreierați în țară și cum urmăresc să ducă o politică de jaf și învrăjbire . Dragă Gheorghiță, am vrut să-mi împărtășesc gândurile și temerile mele unui tânăr isteț, cum ești tu și pe care l-am îndrăgit, că nu am avut norocul să am și eu un fecior, ci cum știi bine, numai fete, care au alte rosturi în lumea asta. Du-te liniștit acasă și să nu-ți pară rău că nu ai mers la joc
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
părinții aflați la 400 km depărtare. L-am îmbiat și pe el să participe la pregătirea colegului în așa fel încât Niculae Stoica, băiețașul de 11 ani atunci, obținea rezultate mult mai bune decât colegul lui de bancă. L-am îndrăgit pe acest băiat sprinten la minte, fiindcă în el mă vedeam pe mine, cel înstrăinat din clasa I. Scriind acasă părinților că-l ajut, la vacanța de Paști i-am cunoscut tatăl, care m-a invitat pentru vara lui 1936
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu toate momentele importante ale acestei lupte de emancipare națională. Doream să cunosc meleagurile Transilvaniei, în care vedeam vatra formării poporului nostru. Cum doream să cunosc Transilvania și frații români de acolo, sosesc la 15 august 1936 la Cârțișoara. Am îndrăgit acele locuri și pe oamenii de acolo. Era ceva cu totul nou pentru mine. Oameni deosebiți, locuri de un pitoresc și farmec nemaiîntâlnit până acum, obiceiuri altfel decât la noi, costume românești ce veneau de la străbunii noștri și o primire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
După trei săptămâni ne-am despărțit, scriindu-ne des și manifestând mereu dorința de a fi fericiți împreună. Câteva săptămâni mai târziu obțin o nouă permisie de trei zile și mi prezint de Paști părinților, soția pe care aceștia o îndrăgiseră înainte de a o cunoaște. Cât de fericiți am fost toți la acel Paște din vremuri atât de nesigure! Apoi, departe unul de altul în spațiu, dar apropiați, îngemănați sufletește. În vremurile acelea vitrege ne bucuram și prețuiam la maximum orice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
colegi. Satul meu natal, satul pe ale cărui meleaguri mă jucasem cu cei de seama mea, satul în care crescusem sănătos, satul care îmi urmărise atent copilăria și tinerețea mea, satul căruia i-am purtat tot respectul și care mă îndrăgise pentru munca și comportamentul meu de bun simț, mă primea cu brațele deschise să-i învăț copiii! Era chiar mai mult decât sperasem! Am amintit mai sus că, în dragostea ce mi-o purtau oamenii din sat, am fost uneori
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
alți ofițeri ai regimului "burghezo-moșieresc", dându-i-se o pensie de mizerie. Pentru a mai câștiga un ban în plus s-a angajat să lucreze pe un șantier de construcții, calificându-se la bătrânețe în meseria de lăcătuș. Era foarte îndrăgit și respectat de mai tinerii săi tovarăși de muncă, dar seara, când se întorcea acasă abia mă abțineam să nu izbucnesc în plâns la vederea mâinilor lui învinețite, sângerând de la sculele pe care cu îndârjire învăța să le stăpânească. Lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu toate intervențiile și petițiile făcute "conform legii", și Ministerul de Interne a refuzat să-i acorde un nou pașaport, în locul celui expirat, pe motive birocratice. Stimate Domnule Coman, vă cer scuze în numele României celei adevărate pe care amândoi o îndrăgim! (Domnul Coman a salvat multe "suflete" de români eșuate prin Uruguay. Primul emigrant sosit imediat după decembrie '89, un tânăr electrician fără un ban, fără o relație în Montevideo, fără să cunoască o boabă de spaniolă, a fost practic "pescuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
îmbrăcați ca pentru discotecă, mestecând gumă, râzând și vorbind în gura mare. Eu, cu părul grizonat, pus la costum și cravată, păream exact un "dinozaur" printre ei, venit dintr-o altă lume. Nu mai era ministerul "meu", pe care-l îndrăgisem și în care mă simțeam "acasă". Mi-am depus pașaportul, așa cum erau regulile, legitimația, am completat niște formulare de lichidare financiară, mi-am ridicat cartea de muncă și am ieșit "la aer". În Balta mi-am revăzut vecinii, am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tradiție sănătoasă, deschisă spre aventură. În acest cadru am avut și eu norocul să-mi Încep cariera americană. Dar În seara aceea mizerabilă de la Chelsea Hotel simțeam că acest oraș, pe care nu știam cât de mult aveam să-l Îndrăgesc, Îmi dădea palme pe post de bun-venit: vacarmul și confuzia de la aeroport, Andy Warhol și fantomele lui, morfinomanul leșinat În toaletă, ziare și gunoaie zburând pe străzi... „Îmi Închipui că te-ai relaxat bine aseară“, m-a Întâmpinat a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unei călăuze inefabile, ale cărei intenții erau percepute de cei doi tineri. Ideea religioasă a unui mister care plutește peste acest coșmar al infernului vieții am descoperit-o În repetiții și astfel m-am apropiat de Strindberg și l-am Îndrăgit. Umbrelele din Cherbourg la New York Joe Papp m-a invitat să pun În scenă o adaptare În stil musical a celebrului film Umbrelele din Cherbourg. Nu mă așteptam să se apeleze vreodată la mine pentru un musical. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dat numele revistei sale, devenită manifestul avangardei rusești, Dragostea celor trei portocale. Muzica lui Prokofiev, cu umorul, imaginația, poezia și dinamismul ei, mi-a mers drept la inimă. Ca și Șostakovici sau Janáțek, contemporanii lui, Prokofiev cunoștea teatrul și Îl Îndrăgea. Am regizat două versiuni complet diferite ale Portocalelor și amândouă au fost pline de viață, nu atât datorită mie, cât libertății de invenție permise de scriitura muzicală. Gozzi a lăsat doar zece piese, care, deși nu sunt „scrise“ după reguli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
participa zilnic la exercițiile fizice și vocale, folosind tehnicile noi transmise de Priscilla pentru voce și de Valois pentru mișcare. Uimitor a fost faptul că până și cei care aveau roluri mici În spectacol sau făceau parte din cor au Îndrăgit fiecare exercițiu, pentru că lucrul li se părea complex, incitant. Atitudinea se datora, cred, acestui mod de a lucra constant În cerc, pentru că el transmite un sentiment liniștitor de Încredere, fără tentă competitivă. Dar această oază a creativității a fost totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ale picioarelor unei păsări mici pe zăpada proaspătă. Ca și cum ar fi simțit că peste câțiva ani partea tangibilă a lumii ei va pieri, cultiva o extraordinară conștientizare a diverselor vestigii ale timpului distribuite pe tot domeniul nostru de la țară. Își Îndrăgea trecutul cu aceeași Înflăcărare retrospectivă cu care reconstitui eu acum imaginea ei și trecutul meu. Astfel, am moștenit Într-un fel, un superb simulacru - frumusețea proprietății intangibile, a moșiei ireale - și aceasta s-a dovedit a fi o splendidă pregătire
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se pierduse. Așa cum o trupă de actori ambulanți poartă cu ei pretutindeni, cât timp mai știu Încă replicile pe dinafară, o câmpie bătută de vânturi, un castel Învăluit În ceață sau o insulă vrăjită, tot așa păstra ea tot ce Îndrăgise sufletul ei. O văd foarte limpede șezând la o masă și examinând senină cărțile de joc Întinse Într-o pasiență: o văd cum stă cu cotul stâng pe masă, proptindu-și obrazul de policarul liber al mâinii stângi, În care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]