2,826 matches
-
de «bici», pe care trebuia să-l țină în mână atunci când străbătea Grecia împreună cu însoțitorii săi. Fratele Ioan l-a acceptat, crezând că este un bici pentru a îndemna calul... Dar grecii, când vedeau acel însemn, căci era însemnul imperial, îngenuncheau cu toții în fața lui, așa cum fac latinii atunci când este ridicat și arătat trupul lui Cristos în timpul liturghiei, și îi plăteau lui și însoțitorilor săi toate cheltuielile. Astfel, fratele Ioan s-a reîntors la papa ce îl trimisese (p. 443-444). 43. Pe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
urmau cei trei frați ai săi, cu aceeași umilință și îmbrăcăminte... Se putea crede că este mai degrabă un călugăr, dacă priveai la evlavia sa, decât un războinic renumit pentru faptele de vitejie. După ce a intrat în biserica fraților, a îngenuncheat înaintea altarului cufundat în rugăciune... Apoi, regele, cu o voce puternică și clară, a spus că nimeni nu trebuia să intre în sala capitulară în afară de cavaleri și frați, fiindcă voia să le vorbească. Iar când am fost reuniți în capitul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
frați, fiindcă voia să le vorbească. Iar când am fost reuniți în capitul, regele a început să ne informeze despre necesitățile sale și ale regatului, s-a încredințat pe sine, pe frații săi, regina, mama sa și întreg regatul, și îngenunchind a implorat rugăciunile și mijlocirea fraților. După ce a ascultat cuvintele fratelui Ioan din Parma, regele i-a mulțumit ministrului general și a fost atât de fericit de răspunsul primit, încât a vrut să-l aibă și în scris, cu litere
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Dumnezeu! - spuse el. Să vă reușească totul cu bine, vouă care sunteți încercați în suferință ca și apostolii, răbdători în lipsuri și bucuroși în necazuri». După ce a spus acestea, a sărit repede din șa, a alergat în întâmpinarea lor și, îngenunchind, le-a cerut iertare pentru că-i judecase greșit. Frații l-au primit cu bunătate și l-au iertat cu bucurie, dacă greșise cu ceva. Atunci, cavalerul a spus: «Ca semn al păcii încheiate, vă cer din dragoste să-mi vizitați
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
erau ale lui Nechifor. Era el acolo, însă împuținat de dinții fiarelor. Scheletul calului, curățat de carne, sub tarniță și poclăzi, zăcea mai încolo. Femeia răcni aprig: -Gheorghiță! Flăcăul tresări și se întoarse. Dar ea striga pe celălalt, pe mort. Îngenunchind cu grabă îi adună ciolanele și-i deosebi lucrurile. Căpățîna era spartă de baltag”. Scena, dar mai ales povestea vieții lui Nechifor Lipan ajunsă aici, îndeamnă și ea la meditație: iată un om falnic, în plină forță și în „floarea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
or să fie cruțători. Iar se opri din mersul nervos în fața icoanelor. „Văduva lui Șerban Vodă”... oare și pe asta a aflat-o Hamie? Și i se părea că aude plânsul doamnei lui. Da, da, mâine va împăca toate lucrurile. Îngenunche în fața icoanelor și se rugă, spunea cuvintele psalmilor știuți pe dinafară, dar gândul umbla în altă parte. Iartă-mă, Doamne, se pomeni vorbind iar. Avea acum planul stabilit. Știa că mâine seară va dormi aci cu doamna lui și o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ți se părea că sfintele împărătese și cu sfinții oșteni și mucenici fac un fel de cerc, o horă ca să apere credincioșii pătrunși de armonia psaltichiei cântată pe românește. La un moment dat un spudeu se apropie de tronul voievodului, îngenunche și oferi domnului o carte deschisă. Vodă o luă nedumerit. Îl căută pe arhimandrit din priviri și acesta, de după marama ușilor împărătești, făcu un semn cu capul; vodă începu cu glas baritonal, pe un ton foarte înalt: — Cămara Ta, Mântuitorule
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cântat cocoșul și-a adus aminte de spusele lui Iisus, o, Doamne, dar oare noi nu ne lepădăm în orice clipă fără să auzim cum cântă cocoșul?” și tânărul se lăsă într-un genunchi pentru a asculta următoarea pericopă. Theodosie, îngenuncheat în altar sprijinit cu capul și brațele de sfânta masă, asculta cu nesaț. Trupul uscat de bătrânețe și de post îl durea oricum ar fi stat, așa că, după ce a scos Sfânta Cruce din altar, a lăsat denia Joii Mari în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
numai văluri negre, de nu i se ghiceau decât ochii și mi-a șoptit turcește să mă duc să mă spovedesc la arhimandrit, că are să-mi spună ceva pentru stăpânul meu. După ce s-a terminat denia, am rămas și am îngenuncheat printre cei cărora le citea arhimandritul rugăciunile. Când mi-a venit rândul, i am spus doar cine sunt și mi-a șoptit că vizirul cu marele dragoman au hotărât cum să-l mulțumească pe rus și pe franțuz în ce privește domnia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
beizadelele și cu dregătorii cei mai apropiați. Din ochi, cele două femei se înțeleseră că ceva nu este în ordine, așa că Stanca se sculă de la locul ei și ceru permisiunea de a se retrage. Domnul încuviință, supusă Stanca se apropie, îngenunche în fața lui și-i sărută mâna. Când trecu pe lângă jilțul doamnei, se aplecă să-i sărute și ei mâna și-i șopti: Arde, maică, arde ca focul! Il chem pe doftor. — Cheamă-l, dar nu aci. Spune-i să aștepte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privi atentă. Dormea. Avea fruntea palidă și brobonată de sudoare, la fel și obrazul stâng, în timp ce obrazul drept era roșu ca focul. Se apropie în vârful picioarelor și puse mâna pe mâna domnului. Ardea. Stinse câteva lumânări din fața oglinzii și îngenunche în fața icoanei Maicii Domnului. Așa i-a găsit Pylarino, care intră ducând o tavă cu leacuri în ulcele aburinde. Doamna întoarse capul spre el și-și duse arătătorul spre buze în semn de liniște. Doctorul puse tava pe polița caldă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era roșie, roșie vineție, și atât de umflată încât firele bărbii și ale mustății se ridicaseră vâlvoi ca o perie. Nasul umflat și el își micșorase nările și fiecare respirație se auzea ca un șuier. Puse lumânarea la loc și îngenunche și el în fața icoanei Născătoarei de Dumnezeu. Psalm după psalm, rugăciune după rugăciune, ca un susur continuu însoțeau respirația suferindului. La intrarea doctorului, Ștefan, concentrat, tocmai promitea Fecioarei că-i va îmbrăca în argint icoana de la Mitropolia din Târgoviște. — Rămân
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru că omul călăuză dispăruse nu se știe unde, cele patru femei nu schițară nici un gest și Selin se miră de lipsa lor de politețe elementară, dar când muta le atinse, arătând cu un gest spre ei, femeile se ridicară și îngenuncheară în fața lui Constantin Brâncoveanu. — Știți turcește? întrebă în turcă voievodul. Da, măria ta, răspunse în turcește una din ele. — Bine, atunci vorbim turcește, ca să înțeleagă și domnia sa. Cine sunteți? Mama e stăpâna de la Târgșor, și arătă spre cea bătrână, ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vine să vărs, răspunse el abia auzit. Cantacuzinii pun ceva la cale... — Pentru călărași, încrede-te mai degrabă în turc... — Știu, maică, o să fie greu. Domnul îi sărută mâna mitropolitului și-i îmbrățișă pe Constantin și pe Radu, apoi doamna îngenunche în fața lui, el o ridică și îi prinse mâinile în ale sale privind-o drept în ochi, ea râse nervos, el încercă să spună ceva și-și mișcă buzele fără să iasă nici un sunet. Erau topiți în acel rămas bun
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poată călători în asemenea locuri sălbatice. Prin ușa larg deschisă, alb aurie, pătrundea lumina de afară și parcă zvon de vânt prin pădurea de brad. Ar fi întors capul, dar îi era teamă să nu întâlnească privirea Laviniei care sta îngenuncheată în pronaos. Era ultima ei ieșire în lume, a doua zi în zori urmând să plece însoțită de egumenul de la Sfântul Ion grecesc pe drumuri de munte spre mânăstirea Dintr-un Lemn ca să se călugărească. Patriarhul ieși în ușile împărătești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scoase o cutie micuță din metal aurit cu intarsii de peruzele în formă de cruce, o deschise, se căută din nou în desagă și, zâmbind, adăugă la cele puse pe pupitru un ulcioraș. Le făcu semn celor patru Brâncoveni să îngenunche, căută să-i acopere cu patrafirul peste capete și își întoarse privirile spre ușă. Înainte de a începe rugăciunea, îi rugă turcește pe cei doi oșteni, să iasă. Au salutat ceremonios și au ieșit fără comentarii. Rugăciunea pregătitoare pentru taina spovedaniei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe care-l arunca auriu soarele în apus, umbra lui se lungea neagră pe lespezile de piatră albă ici, colo cu înscrisuri de morminte pe ele. O închise grăbit și când se obișnui cu lumina puțină zări câteva femei cernite, îngenuncheate în pronaosul despărțit de naos prin câțiva stâlpi de lemn înnegrit în foc. Catapeteasma strălucea luminată de cele câteva raze de soare ce se furișau prin geamurile înguste ale turlei văruite. Biserica n-avea zugrăveală cu sfinți și îngeri și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care i-ai iubit, e tare greu, grea caznă a cugetului, dar cum este când i au legat în această vânzare pe toți ai tăi, te-ai întrebat? O să-ți cer ceva, părinte, ceva ce nu se cuvine: apropie-te, îngenunchează înaintea jilțului meu, scoate-ți potcapul, așa... Mâinile cu degetele vinete, aproape negre, ale domnitorului se lăsară pe creștetul monahului. Lacrimi cât boabele de rouă se prinseră de pletele-i albe. Clipele treceau măsurate de bătaia inimilor lor. — Iartă-mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ah, da, el trecuse deja, și ei rămăseseră în urmă. Pășise în lumină. Ce bine, nu mai aude cum bubuie sângele în cap. Ce a rămas ține doar de țărână. Făcu un pas. Doamne, câtă lumină! Încă doi, trei pași, îngenunche și de acolo de jos simți nevoia să spună ceva: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Simți ca o mângâiere atingerea călăului care-i întindea gâtul la locul lui pe butuc... Îi venea să țipe, să urle: părinte Gherasime, nu mă lăsa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu. Un pas, un psalm de laudă lui Dumnezeu, cum n-a putut nicicând gândi psalmistul, puse stăpânire pe cugetul lui, și încă un pas spre lumină, până când, ajuns în fața butucului, se identifică întru totul luminii: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Îngenunche. Butucul îl vedeau doar cei din corturile din partea opusă eșafodului, el Ștefan Brâncoveanu nu vedea decât Tronul Slavei lui Dumnezeu. De sub eșafod, sângele șiroi începu să șerpuiască pe pavajul alb al pieții. Nu erau mulți curioșii care veniseră să asiste
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își dezlegase prin nu știu ce minune mâinile și, grațios, zâmbind ca într-un dans magnific înaintă spre butuc. Acolo se opri, dădu din cap cu un salut timid și înălță brațele spre cer: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Își făcu cruce și, îngenunchind, îmbrățișă cu amândouă brațele butucul, călăul se dădu doi pași înapoi și făcu semn spre adunare că nu este în stare să-și facă meseria. Ceilalți trei călăi de teamă să nu le cadă și această execuție în sarcina lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
piatră și i-a ținut acolo până acum. Îi vezi cum vin spre tine cu potirele în mâini...? Copilul privea un punct undeva între soare și orizontul de apă, apropiindu-se pas cu pas de butuc. Bolborosea ceva neînțeles. Ajuns, îngenunche, continuând răspicat: — ...Nici sărutare îți voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu mă, strig către Tine: pomenește-mă, Doamne, întru împărăția Ta! Întinse singur gâtul pe butuc, plecându-se înainte, înălță puțin capul să vadă dacă Preoții cu Potirele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sub soare deasupra locului în care albastrul cerului se pierdea în cel al mării și nu-i vedea pe Sfinții Preoți, ci doar ca o părere îi vedea scăldați în lumină pe Constantin, Ștefan, Radu și Matei, voievozi în înalturi. Îngenunche în fața butucului: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Mai ridică o dată privirea să-i mai vadă, dar nu văzu decât o cruce mare, mare, stăpână pe tot cerul și din ea curgând picături roșii, boabe nestemate de sânge, înfrățindu-se cu sângele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am vrut Filipinele, iar atunci când ne-au fost dăruite de zei, nu am știut ce să fac cu ele... În fiecare noapte rătăceam prin Casa Albă până la ora 12; și nu îmi este rușine să vă spun, domnilor, că am îngenuncheat și l-am rugat pe Dumnezeu Atotputernicul să mă lumineze și să mă călăuzească... Și într-o noapte am avut o revelație... Nu ne rămânea nimic altceva de făcut decât să luăm Filipinele și să-i educăm pe locuitorii lor
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
călduros la armonie, la uitarea tuturor învrăjbirilor. Am săpat o prăpastie, spune oratorul, haideți să o astupăm. Astăzi știm ce suntem, ce valorăm; doar mijloacele diferă, noi urmărim același scop. Să scriem acum pe drapelul nostru, în fața căruia trebuie să îngenunchem cu toții, aceste cuvinte: Totul pentru patrie, nimic pentru noi! Trăiască puterile care au grijă de fericirea noastră! Trăiască domnul nostru, a cărui perseverență ne-a permis să repetăm iar: Trăiască România! Trăiască domnitorul inseparabil de destinele noastre!" Conducătorul stângii propune
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]