21,520 matches
-
multe ori, proza obiectivă, cu narator extradiegetic sau heterodiegetic, sfidând dezinvolt clasicele „momente ale subiectului”. Lucrul e parțial explicabil, întrucât Claudia Mitră este în primul rând poetă, având două volume de versuri publicate (Dincolo de oglindă, Editura Papirus Media, 2014) și Îngeri de sticlă (aceeași editură, 2015). Titlurile volumelor de poezie sunt derutante, întrucât induc ideea de străveziu, de strălucitor, de răsfrângere, de răceală, de neutralitate, oglinda și sticla rămânând obiective, neutrale. În realitate, poezia Claudiei Mitră are o singură temă majoră
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
făcusem, am cumpărat astăzi un ziar. De la fata cea tristă. M-am întors și am mai luat unul, pentru colegii de la birou. Le-am primit dintr-o mână plăpândă. Și i-am urat, blând, o zi bună, unui chip de înger. Am văzut, cu bucurie, cum ochii i-au strălucit. Nu știu de câte ori, peste zi, lumina va reveni în privirea ei... Dar mi-am făcut o promisiune: mâine, de 1 martie, tot aici, voi avea în mână un proaspăt apărut ziar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
alte dantelării în culori ce se cuvin uitate, de parcă n-ar fi fost cu lacrimi udate. Trinitas Am îngenuncheat azi în fața credinței, m-am gândit la Tiron martirul pe care îl invocau cei din catedrală. Corul se ridica rugăciune de îngeri spre cer Tatăl nostru, versurile ne revigorează paharul este plin de sfiiciunea păcătosului, așteptând iertarea veșnică. Preotul aduce mirul și oamenii cântă, să-i învăluie în odăjdiile rupte din soarele mântuirii. Și cântecul se-nalță tot mai sus, să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu rost, în numele învingătorilor cu har, într-o lume de mărgăritar? Vitrinele Lilienei Au dispărut din casele de rând, au rămas expuse în galerii ca niște căpitani lăsați la vatră. În aerul lor de piatră, în această clipă, văd un înger sub aripă purtând pahare de Nancy, cești brodate în aur și culori ca o bucurie descopăr un obraz tânăr și veșnic nevinovat de timpul care demult a plecat. Stăruie în respirația mea, gesturile își fac loc în timpane rămân în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu părul argintiu, i se potrivea rochia neagră de catifea. Și povești mărunte înlănțuiau mărgele de pietre scumpe. Erau tristețile marilor depărtări peste mări de Marmara; te chemau femeile voluptoase cărora nu le mai păsa că timpul trecea. Iele și îngeri, șerpi și vipere, cetăți în ruine, zâne albastre, cu flori de astre în păr, arta se stingea, căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fier. Un vânt prelins domol mai adie în povestea rămasă în sertarul biroului acasă. Uitată, cu paginile ruginite, fără făptură gura mută, ce să mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri, vedenii albe, în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și celor morți; clopotele au rămas cu marginile de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
întreb de un număr de urgență și el îmi spune că Austria are alt număr decât 112. Urc în cameră și mă gândesc între timp ce să facem. E greu în țară străină să te descurci urgent. Dar noi avem îngerii noștri păzitori care ne ajută. O întreb pe N. dacă are dureri. Încă nu. - Atunci hai să strângem repede ce mai avem și să plecăm spre Linz. Să sperăm că într-o oră-două nu se va întâmpla nimic. Să-i
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
iunie 2007. Găsim pensiunea Waltraud, Hessen Platz 6, și după negocieri ample cu șeful, închiriem un apartament cu două camere, bucătărie, baie, cu doar 100 €. E foarte bine! O cunoaștem pe Isabella Kraml, o ființă de lumină cum rar întâlnești, îngerul nostru în acele zile. E simpatie la prima vedere. Eu cu E. rămânem în grădinița pensiunii, băieții pleacă s-o aducă acasă pe N. Într-un târziu sunt gata și camerele și trecem la odihnă. Între timp E. a primit
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
acolo și ne-a promis că totul va fi pregătit când vom veni cu copilul. Ne-am întors la spital și am fost conduși la morgă, unde fetița noastră ne-a fost prezentată într-un coș împletit, frumoasă ca un înger. Ni s-a spus să rămânem în legătură cu doamna Mischi care ne va comunica când putem îngropa copilul. Până și preotul era inclus în prețul instituției. Am hălăduit prin oraș vreo două zile, am vizitat domul, o construcție impunătoare cu două
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
știe să se descurce în orice situație: era și îngrijitoare și administrator și patron, era și modestă și fină, era orice definește un om de spirit de înaltă ținută. În zilele acelea mi-a dăruit seturi întregi de cărți cu îngeri, mi-a făcut cadou sau mi-a împrumutat cărți deosebite; într-un cuvânt, ne-a înconjurat cu iubirea unui înger păzitor și a unei surori atente și iubitoare. Neam simțit cu toții bine în iubirea ei. Și pentru asta îi mulțumim
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
orice definește un om de spirit de înaltă ținută. În zilele acelea mi-a dăruit seturi întregi de cărți cu îngeri, mi-a făcut cadou sau mi-a împrumutat cărți deosebite; într-un cuvânt, ne-a înconjurat cu iubirea unui înger păzitor și a unei surori atente și iubitoare. Neam simțit cu toții bine în iubirea ei. Și pentru asta îi mulțumim în mod deosebit. E bine să mulțumești pentru orice, cu atât mai mult pentru o astfel de iubire. Oriunde vei
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
le ofer va primi altele, oricum. Pe ale mele, însă, miam propus să nu le dau sub nici o formă. Mulțumesc! Duminica trecută eram destul de tracasată și speriată și m-am dus la biserică. Acolo Domnul mi a zis: - „Îți trimit înger de pace și de pază să te ocrotească pe drumul tău”. Îți mulțumesc, Doamne! Și Te rog ocrotește-ne pe toți cei închinați Ție și Maicii Noastre și dă-ne, Doamne, acum șintotdeauna, Puterea, Harul și Iubirea Ta! Mulțumesc! 14
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
să nu pierd aurul de pe rochie. Cei din spate mă asistau cu mâinile pe spătarul jețului (scaunului). Mulțumesc tuturor pentru sprijin și pentru ajutor! 4. Nu rețin exact dacă în aceeași noapte sau în noaptea (nopțile) următoare lam văzut pe îngerul meu păzitor (pe unul din ei - nu știu precis care). Dar de data asta atât în vis, cât și în realitate. Plutea deasupra patului meu, era îmbrăcat în haina alb curat a celor luminoși, poziția era cam ca un S
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
văd câteva momente și după ce m-am trezit. Mulțumesc și pentru atât! E foarte mult și poate că numai atât merit, pentru că eu îmi doresc mult mai mult. P.S. O comparație aș mai face. Prima oară când mi am văzut îngerul păzitor, cu ani în urmă, atunci când m-a trimis Maica Domnului să spun oamenilor, el era îmbrăcat într-un costum gri, nu închis, dar nici foarte deschis la culoare. Acum era alb, și am primit și eu o rochie albă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
nu închis, dar nici foarte deschis la culoare. Acum era alb, și am primit și eu o rochie albă, numai că-i lipsesc mânecile; mai am de lucrat încă până să fie rochia completă. Dar mulțumesc că era alb și îngerul și rochia mea. De ce? Pentru că, spune Scarlat Demetrescu, îngerul păzitor este de același nivel vibratoriu, deci de aceeași culoare cu cel pe care-l îndrumă și ocrotește. Și vorbind de curățire spirituală după culoarea hainei spirituale vreau să mai spun
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
era alb, și am primit și eu o rochie albă, numai că-i lipsesc mânecile; mai am de lucrat încă până să fie rochia completă. Dar mulțumesc că era alb și îngerul și rochia mea. De ce? Pentru că, spune Scarlat Demetrescu, îngerul păzitor este de același nivel vibratoriu, deci de aceeași culoare cu cel pe care-l îndrumă și ocrotește. Și vorbind de curățire spirituală după culoarea hainei spirituale vreau să mai spun că m-am visat în alb încă de tânără
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
evoluția copiilor mei 27 iulie 2009 Adunare în bucătărie la Frasin. În jurul mesei: eu - în capul mesei; în dreapta mea bunica, într-un cărucior de copil mai deosebit; în stânga mama, cu părul vopsit mai negru, cănit. Lângă bunica, cineva, cred că îngerul păzitor. Lângă mama încă o persoană, iar în capul celălalt al mesei, încă cineva. Știu cu aproximație că erau medici, luptători; în orice caz ajutoare ale noastre. Bunica era foarte slăbită și eu am întrebat-o dacă mai vrea o
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
simbolului Fecioarei Maria nu mai surprinde, Manuela este sclava unei senzualități proprii, pe care nici nu este capabilă să o înțeleagă. Aici nu se pune problema cunoașterii definiției dragostei după cuvântul biblic : “De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor iar dragoste nu am, făcutu-m-am arama sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea daru proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut munții, iar dragoste nu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cu mine! Știm cu toții ce-ai vrut și ți-a mers figura! Dar află tu căă... Și Matei începu să-i turuie atîtea amenințări, să-l înspăimînte cu atîția dușmani care-l privesc de pretutindeni, încît unul mai slab de înger ca el ar fi crezut că nu mai poate face nimic altceva decît să se înmormînteze de viu. Dar n-a fost așa cum se aștepta Matei. Nu, nici pe departe n-a fost așa. Doar Bărzăunul era om serios de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pot descifra misterul inefabilului din gazelurile sale: Nu-ți pune istețimea ca să-nțelegi ce-am spus, Căci pana-mi are-o taină și scrie cu nespus. Și versul lui Arthur Rimbaud: "Și poate că adevărul ne așteaptă în jurul nostru cu îngerii săi în lacrimi". În eminesciana Pe lângă plopii fără soț, există o gradație a incantației care poartă progresiv iubita până la intrarea inițiatică în a deveni lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu, raza din ochii ei putând aprinde o stea ce poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
alăuta-i scânteind Cândva cu flaut sau mandoră, E Sfânta pală răsfoind Tom de demult ce se dișterne Dintr-un Magnificat curgând Cândva la fine de vecerne: La acest geam ca un potir Atins de-o harfă modulată De-un înger cu zbor de zefir Pentru falanga delicată Cu care ea,când și santal Și carte-apun, unduie serii Pe-acest penet instrumental, Muziciană a tăcerii. În fapt de seară, la fereastra care ascunde un santal, poetul evocă duetul de altă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
artă fusese entuziasmat. Operă de mare tensiune lirică, sonetele orfice celebrează muzica, magia ei de a metamorfoza lucrurile, făpturile, universul în inefabil, ca evadare din finitudine. După Elegiile duineze, care încercau să împace viața cu moartea într-un spațiu al îngerului, Rilke depășește cele două stări în totală eliberare. Fulgerarea dicteului a survenit astfel pe crestele viziunii antinomiei esențiale a lumii ființă/ neființă, dincolo de care putea avea loc zborul ultim. Nașterea acută a dicteului de către daimonul, "dublul lăuntric", deschiderea la fel de acută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
crearea operei de artă este nevoie de participare indistinctă a sensibilității și a intelectului. Arta gânditoare este cea care constituie o plimbare filozofică prin semnificațiile existenței. Poetul imaginează și suprapune o altă lume "pe-astă lume de noroi", scrie Eminescu, "Înger palid cu priviri curate, ...Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea." (Epigonii). Geniul "vede o altă lume decât tot restul oamenilor și se comportă ca și cum ar fi venit din afară", afirmă Schopenhauer. Or, Eminescu s-a recunoscut dintru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
comportă ca și cum ar fi venit din afară", afirmă Schopenhauer. Or, Eminescu s-a recunoscut dintru început un desprins, un străin de lumea comună, aflându-se într-un spațiu dincolo de imanent ("nu are nici o stea") și dincolo de transcendent ("nu are nici un înger"); nici în moarte nu se află lumea sa ("dincolo de groapă imperiu n' ai o lume"), iar visul său de idealitate se află dincolo de aceste trei nivele ontologice (Povestea magului călător în stele, titlu mai adecvat Lume și geniu). Astfel, geniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
arta tridimensională, care pare a spune: Nimeni nu poate vedea ceea ce văd eu dincolo"; sau Leonardo da Vinci expresia, de asemenea unică, inimitabilă a Giocondei: conștiința omului de a fi o taină lăuntrică în marea taină universală. Dar mai înalt, îngerul din varianta de la Londra (National Gallery) a tabloului Fecioara printre stânci, care privește dincolo de dincolo, în transposibil. Cu un ochi transcendental a văzut Amenofis IV, Akhenaton, că toți oamenii sunt egali în fața unui Dumnezeu universal unic, transzoomorf. Prin un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]