5,200 matches
-
erau declarați indezirabili ca și Bacovia, Blaga sau Ion Barbu, iar revistele literare căpătau titlurile entuziasmului proletcultist fiind încredințate unora care își dovediseră angajamentul și admiteau controlul direct de partid. Acest control era exercitat de activiști care învățaseră să te înghețe cu autoritatea tovărășească împreună cu unii mai sfătoși ce se pretindeau scriitori ai clasei muncitoare, care ne spuneau nouă povești din ilegalitate, iar apoi au început să le scrie spre a se ficționa o activitate subversivă și prosovietică ce nu existase
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
când văd ce dragoste îi leagă, mi se umplu ochii de lacrimi. Seară, când ajung acasă, intru în alimentară și le cumpăr câte ceva de mâncare. Felul în care acest om îmi mulțumește (în numele lui și mai ales al câinelui), îmi îngheață sângele. Copiii - chiar dacă eu n-am, au alții. Și trăim vremuri grele. Unii dintre noi suntem nevoiți să-i spunem copilului - azi n-am cum să-ți iau "ceva bun". Nu vreau să intru în detalii... în ziua a cincea
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
Îmi amintesc, ca prin vis, de iernile de altă dată, când din cer picau fulgi mari și pufoși de zăpadă,de un alb imaculat, care se așterneau peste tot , formând un covor moale și pufos, iar când gerul năprasnic o îngheța, soarele rece de iarnă sfredelea în ea cu razele strălucitoare, împrăștiind sclipiri de diamante multicolore. Pe acoperișurile caselor mici, se așeza atâta zăpadă, încât coșurile de fum nu se mai zăreau, lăsând impresia ca fumul iese pe furiș, chiar din
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
pe mine cine să mă ,,dea”. Într-o zi, tare geroasă,după ce coborâserăm și urcaserăm de nu știu câte ori coasta, cum pe mine nu mă da jos de pe sanie nici când urca la deal, la un moment dat, simțind că am înghețat de frig, la propriu, am vrut să plecăm acasă.El, în schimb, fiind în tovărășia unor prieteni, ar fi vrut să mai stea. Fiind mai mare,și căznindu-se să fie cât mai autoritar, a avut bineînțeles, într-un final
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
văzut ceva: pe mama care, auzind claxonul mașinii a ieșit , și ea firește ,să vadă ce s-a întâmplat. Și mai bine nu mai ieșea! Ce i-au auzit urechile...... Închipuiți-va și voi, dragii mei următoarea scena: un copil înghețat pe sanie în mijlocul drumului,, un șofer nervos care trebuia să ducă muncitorii la lucru și o mamă curioasă, ieșită să se ,,documenteze" ca un reporter de teren. Ce-i drept, dialoguri n-au existat. Doar un monolog scurt și compact
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
plecare la kilometraj? Să o suspicioneze că îi minte referitor la petrecerea weekend ului? Nu-și dădea seama cum s-a întâmplat, dar când Gloria i-a zis așa ca în treacăt "și cum a fost la mare?" ea a înghețat și a început să se bâlbâie: - Ce mare? - Credeam că ai dat o fugă la mare în weekend, să vezi cum mai este vremea pe acolo, o făcea mama Gloria pe misterioasa. - Nu am fost la nicio mare, de unde ți-
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376859_a_378188]
-
cu gând la nemurire. Mă poticnesc pe cale văzând atâta ură, Mă-mpiedic de cuvinte ce ies ades din gură, Din frați ce-am fost odată, din prieteni buni, acuma, Ajuns-am ca și floarea pe care-a căzut bruma. A înghețat frumosul, culoarea-și pierde starea, Pierdut e și parfumul odat-cu lăcrimarea, Sub ridurile vremii ascunse-n pic de stele, Abia respiră visul și dorurile mele. Și mă frământ ca valul ce-n spume-și cântă jalea, Mă pitulesc ca umbra
TU EȘTI A MEA IUBIRE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376945_a_378274]
-
-nseamnă fericire, de ne-nțeles acum, cănd dragostea, noastră-i scrum, împrăștiata, toată-i pe drum, risipită-n vânt, fără parfum, lăsată-n ploaia, din octombrie și-un pic mai e, pana cand iarnă, cu zăpadă ei, are s-o acopere, înghețând și inima din mine, dacă, n-ai fi tu și razele tale de soare, să-mi încălzească sufletul, care, îmi ardea cândva, nu cred, decât în tine și-n dragostea ta. Undeva aproape-departe 16.octombrie 2016 Sursă foto-Pinterest Referință Bibliografica
NU CRED ÎN... de COSTI POP în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377001_a_378330]
-
Acasa > Versuri > Iubire > AMĂNUNT NECUNOSCUT Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Și totuși, mai primim câte o veste de la prieteni înghețați la poli. Zăpada s-a topit, azi, ger nu este. Putem să înotăm printre atoli. Secrete evadate din trecut, Ies la iveală-n foșnetul amiezii. Și totuși te iubesc ca pe-un recrut, Ce la plecare, își sărută...iezii. Minute
AMĂNUNT NECUNOSCUT de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377100_a_378429]
-
cred că a murit în stup, Mierea din flori nu e culeasă, Urechile-ncet mi s-astup’. Privirea parcă mi-e în ceață, Ce ceață la margine de vieți! Literele le scriu de-o șchioapă, Tu zâmbetul pe buze îmi îngheți. Valsează petale uscate, Cântă doar greierii-n grinzi, Viorile toate-s uzate, Fluturii albi, nu-i mai prinzi. Parcă nici umbra nu-mi mai este Și sufletul, clar, a plecat, În cer să spună o poveste, Aici pe pământ, cum
MOR PESCĂRUŞII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377863_a_379192]
-
palele, orele, zorii, Unde ne sunt îndurătorii? Spuneai să fim buni, dar ce bem Inainte de moarte, Madeleine? De privesc în sus, nu se vede Nici un duh, cine poate, mai crede, Cine nu, se întoarce cu fața La perete, în geamăt. Și-ngheață. *** Pe pernă trec valuri și valuri coșmaruri, In aer grifonii fac tumbe, se strîmbă, Iar timpul petrece la alte petreceri Și nici nu ești sigur c-alungi pân-la zece. Prietenii-s umbrele altor prieteni, Iubitele multe trîiesc doar din rente
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
De ce-s noroaie ? De ce arde soarele ? Cum plutesc vapoarele ? De ce făr’ să-nvețe poate Peștele de mic să-noate ? Între ei, ce-și spun copacii ? Ce vorbesc în zbor gândacii ? Cine a făcut Pământul ? De ce bate aprig vântul ? De ce apele îngheață ? Și de ce copiii-nvață ? Unde șade Dumnezeu ? Sau, cu cine semăn eu ? De ce omul e sublim ? De ce țara ne-o iubim ? De ce dăruim o floare ? De ce omul vrea să zboare ? De ce punem lumânări ? De ce punem întrebări ? Și de ce nimeni nu
DE CE? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377888_a_379217]
-
Cât de frumoasă ești! Răsari ca luna Cu brațe de mătase mă cuprinzi, Citesc în ochii tăi ca-ntotdeauna Cum scrie marea-n valuri de oglinzi. Cât de frumoasă ești! Parfum de stele Ce tremură în visul nepătruns, Chiar de îngheți în gândurile mele Cum poate fi eternul de ajuns? IERTARE O geană a urcat spre bolți senine, Iertarea este singurul suport. Obrazul, hai, întoarce-l către mine Să înțelegi durerile ce-ți port. O lacrimă lucește în regrete, Greșeala o
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
fi eternul de ajuns? IERTARE O geană a urcat spre bolți senine, Iertarea este singurul suport. Obrazul, hai, întoarce-l către mine Să înțelegi durerile ce-ți port. O lacrimă lucește în regrete, Greșeala o cuprind în asfințit; Suspinele au înghețat secrete Și plâng azi clipa care te-a rănit. Tu să mă ierți că n-am știut a spune Dorința care se zbătea în gând, Privește-atunci când soarele apune Și vei vedea o lacrimă plecând. Tu să mă ierți că
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
veșnicii, Elixir al fericirii Presărând melancolii. Curge un izvor de vise Împletind cărări de dor, Pietrele adorm aprinse De-un fior nepierior. Mai suspină câte-o floare În mătase lăcrimând, Vântul treieră prin boare Bobul de nectar plăpând. Clipe-au înghețat în stele Conturând nemărginiri, Se strecoară prin inele Focuri ce aprind iubiri. TĂCEREA DINTRE NOI Grăit-a, iar, tăcerea dintre noi! A despletit o ramură de toamnă, Tu mă privești cu ochi străini și goi; Misterul la tăcere mă îndeamnă
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
trecerea mamei dincolo, ger afară și înăuntrul meu. Nici până azi nu s-a topit. A trebuit sa sparg nuci, fără ca ea să mă roage, ca-n fiecare ceas de sărbătoare. Coji de nuci sparte și cicatrice pe suflet. Lacrimi înghețate de vânt. Gânduri rătăcite. Amintiri tot mai vii. Sunetul papucilor săi prin curte. Halatul ei albastru și moale. Alunița ei frumoasă pe obraz. Vocea ei blândă, amuțita. Cine a inventat moartea și sinonimul ei, viața? Referință Bibliografica: Mama / Maria Cristina
MAMA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/377981_a_379310]
-
neîncetat. Pământul de frig se îndoaie, De ploaie s-a încovoiat. Și iarăși burează-ncontinuu, Ferestrele-mi sunt tot în lacrimi. Tristețea ne crește asiduu, Instalând iar gerul în inimi. Și tot ploua de trei zile, Dorul de tine mă-ngheață. Chiar de cresc ghețari în mine, Dragul de tine-i dezgheață. Referință Bibliografica: Noiembrie / Maria Cristina Pârvu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate
NOIEMBRIE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378007_a_379336]
-
În ramuri de gând cu norii care plâng. Amintiri, se zvârcolesc rătăcite Pe aleea bătătorită a gândurilor mele, Pașesc printre file albe prăfuite În slove sacre cu lacrimi pecetluite, Cerul ninge speranțe peste mine, În picături de brumă rece Au înghețat clipe pe pleoape cu tine, Pe gene așteaptă iarna din mine să plece. Cu tine se zbat vise-n retină Cu privirea ta ce-a mușcat din mine, Bâjbâie-n beznă rază de lumină Cu timpul ce vine și se
ÎN RAMURI DE GÂND de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378042_a_379371]
-
deschid lacătul iubirii,/ dar nu m-ai văzut.// Ți-am mângâiat chipul delicat/ ca să șterg tristețea/ venită de niciunde pe chipul tău,/ dar nu m-ai simțit.// M-am căutat în visurile tale,/ în adâncurile tulburate/ de speranțele care au înghețat demult,/ dar m-am rătăcit." Tot acest eșafodaj se sprijină pe statura paradigmatică a iubirii. Însă intervine timpul și funcția lui erodantă, fapt incontestabil care determină viziuni din ce în ce mai adânci. Astfel iau naștere vilegiaturi imaginare încărcate de nebănuite semnificații. Ipostazierea dorului
PARADIGMA NELINIȘTII CREATOARE DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378082_a_379411]
-
a mai spus nimic. A tăcut, am insistat, iar la următoarea convorbire a mărturisit. Într-o noapte, dormind ea adânc, a auzit telefonul, alo, aici e Puiu, care Puiu, este Puiu al tău, de ce vrei să vii la mine? Am înghețat de frică, zice Mica, iar el, Puie adaugă, eu nu mă plictisesc aici, tu nu te grăbi. A închis, mă uit, nici un număr, cine a sunat? Cine face asemenea glume? Am întrebat, nimeni nu știe nimic, tu știi ceva? Doamne ferește
SCHIŢE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376397_a_377726]
-
-l, chiar dacă ațipea puțin se trezea repede, intru-un târziu adormi pentru mai mult timp. Cand se trezi îi era foarte frig partea stângă a spatelui pe care se sprijinise pe ciment o simțea amorțita îl durea, de asemenea îi înghețaseră picioarele se scula în picioare încercând să-și miște corpul amorțit de frig, îl privi pe Mișu ce dormea adânc întins pe jos. Chiar dacă era o iarnă goală și nu atât de geroasă însă era decembrie iar nopțile erau destul de
NOPTI CHINUITOARE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376419_a_377748]
-
orășel de lângă Dunăre. După un timp Mișu se trezi, privi puțin speriat în jur îl recunoscu pe Ciprian și deodată că un fulger își aduse aminte de situația în care se găsea, începu să-și frece genunchii spunând: Mi-au înghețat genunchii am amorțit cu toate ca la spate șuba mi-a ținut cald nu mai pot continua așa, am să mă duc pe la Nea Traian cu o sticlă de vodca și o geantă de cărbuni din combinat și stau și o saptămână
NOPTI CHINUITOARE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376419_a_377748]
-
de ger - îl mai auzise o dată, demult, și-i plăcuse teribil inveselit, dădu mai tare volumul radioului și continuă drumul spre culcușul său de sub pod între țevile de apă caldă se apropie de calea ferată și sări atletic peste șinele înghețate fără să mai audă nimic când, pe neașteptate, întoarse privirea și văzu luminile unui tren de noapte năpustindu-se spre el primul lui instinct îi comandă să sară din mijlocul șinelor în dreapta sa din fața trenului în viteză o bucurie imensă
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]
-
aproape imediat, un sunet sec, urmat de un zgomot de oase sfărâmate, umplu pentru o clipă spațiul întunecat de sub pod. trenul izbi din plin cerșetorul ce stătea în picioare, nemișcat, în calea sa, aruncându-l brutal în tufișurile cu țepi înghețați de pe margine pacea se reașeză încet peste noapte odată cu stingerea ultimelor sunete ale trenului ce gonea indiferent mai departe viața părăsea leneș trupul zdrobit al cerșetorului pe ultimele acorduri ale trompetei din concertul în Mi bemol major al lui Haydn
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]
-
patimă toată natură, Iubesc copii ce sug de la mama, Iubesc tineri inteligenți și rebeli, Iubesc primăvară cu farmecul ei, Iubesc vară cu florile ei, Iubesc toamnă cu roadele ei, Iubesc iarnă cu viscolul și gerul ei, Iubesc zăpadă ce-mi îngheață năsucul, Iubesc tot ce există aici pe pământ, Iubesc oamenii cu zâmbet frumos, Iubesc oamenii cei blânzi și curați, Iubesc oamenii de la care pot învăța, Iubesc oamenii care știu să se joace, Iubesc oamenii care s-au împăcat cu viața
IUBESC... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376430_a_377759]