2,766 matches
-
țin la tine pentru că nu le-am lăsat să-ți aduci prietenul la meciul de fotbal? (Cere detalii. ) FIUL: Nu. TATĂL: Pentru că nu ți-am cumpărat punga aceea de bomboane? (Cere detalii. ) FIUL: Da-a. Toți ceilalți copii au primit înghețată și bomboane, numai eu nu. MANDY: Bărbate, da' tare ești zgârcit! TOM: Ce-am făcut rău? Nu i-am dat ospătăriței destui bacșiș? (Cere detalii. ) MANDY: Nu, nu de asta TOM: Crezi că ar fi trebuit să chem un taxi
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
vânt, etc. * Exerciții de creativitate. Proba 6 - Evenimente cu producere puțin probabilă (Anexa 15, pagina 335): Exemplu. Pentru exercițiul „Consecințe posibile ale pierderii proprietății apei de a îngheța” un subiect a dat răspunsurile: dispare ninsoarea și zăpada, nu mai mâncăm înghețată, dispar jocurile de iarnă (schiatul, săniușul, hocheiul, etc.), la poli nu va fi gheață, dispar animalele de la poli (ursul polar, foca, morsa, etc.), crește nivelul mărilor și oceanelor, nu vom avea cuburi de gheață, congelarea alimentelor nu va mai fi
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
aerul nu va putea fi respirat iarna); 4. Lipsa vieții (dispar animalele de la poli); 5. Jocuri (dispar jocurile de iarnă, copii nu vor mai face oameni de zăpadă, nu se vor bulgări); 6. Lipsa de produse alimentare (nu mai mâncăm înghețată, nu vom avea cuburi de gheață); 7. Congelare (congelarea alimentelor nu va mai fi posibilă, dispar congelatoarele); 8. Construcții de gheață (nu vor exista sculpturile în gheață, nu va exista hotelul de gheață de la Bâlea-lac); 9. Protecția viețuitoarelor (iarna semănăturile
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
liderii politici care continuă să-l recupereze pe Ceaușescu și ideile comuniste. În fond, acesta este pământul În care sapă istoricii de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului În România. Pământul memoriei. Uneori, cu mari dificultăți. Amintirea e bocnă, pare Înghețată, greu de străpuns. Alteori, amintirea este ca o pulbere sfărâmicioasă În care nu e simplu să filtrezi secvențele de aur printre momentele de furie, neputință, printre contradicții și limite, printre emoții și vehemențe trecătoare. De ce ni se spune să nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai În vârstă, când ieșeau la aer, la plimbare, cădeau... de trebuia să-i ducem noi... Acolo l-am fi mâncat și pe dracu’, dacă l-am fi prins... Dacă am ajuns să mâncăm o sfeclă pentru porci și aia Înghețată... că or reușit unii să pună mâna pe ea... Și toată camera am primit diaree... Mai rău ne-a făcut c-am mâncat-o. Sau mâncam câte-un cartof crud când găseam pă undeva... Și În ’55 am plecat. Cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aicea ne omoară! Ăștia nu ne mai lasă”. Și În ’53 m-am eliberat. Am făcut doi ani și două luni. A venit o grațiere pentru cei cu pedepse până la zece ani. M-au eliberat de la Periprava... Era acolo Dunărea Înghețată și nu putea să meargă vasul, și ne-a dus cu avionul... Aducea alimente din Galați: orez, zahăr, arpacaș, cartofi, că erau mii de oameni acolo și trebuia să ne aprovizioneze, și când mergea Înapoi ne suia șapte, opt, zece
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trei: Capșa, Fialkovsky 212, unde este astăzi Elysée și Giovanni. Giovanni era în fața Poliției. Mai târziu s-a mutat în fața Palatului Regal.213 Obiceiul vremii era ca toată lumea din elită care rămânea vara în Bu curești să vie să ia înghețată la Capșa. Lucrul șic era ca cucoanele să nu se dea jos din trăsură ca să consume la o masă pe trotuar. Cucoanele stăteau în trăsuri înșirate de-a lungul trotuarului și erau servite acolo, iar la mese steteau tinerii civili
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
femei tinere și nostime. Într-una din veri o parte din lumea „bună“ s-a supărat pe Capșa și s-a transportat la Giovanni. Giovanni era atunci în fața Palatului unde este azi Hotelul Metropole. Toată vara aristocrația bucureșteană a luat înghețată la Giovanni. După aceea s-a împăcat, s-a întors la adevărata cofetărie high-life. Mai erau câteva cofetării cunoscute, dar de clasa [a] 2-a și a 3-a. În strada Carol cofetăriile Iorgu Constantinescu și Pascu. În Zlătari, cofetăria
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Calea Victoriei, care începea la Capșa. Cofetăria Giovanni, afirmă Gheorghe Crutzescu (Podul Mogoșoaiei, p. 137), funcționase prin 1850 la parterul clădirii care adăpostea sala Bossel. 214. În 1885 cofetăria Baltador (Paltador, frații), funcționa în Calea Victoriei nr. 4. 215. Tănăsescu (frații), cofetărie, înghețată, Calea Victoriei 53 bis. de spectatori, unii chiar în picioare pe scaune admirau și ascultau; fiindcă conu Alecu cânta fiecare zar, avea rime triviale și „bon mouri“ cum le numea el. O farsă făcută conului Alecu a rămas celebră și a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vedeau clar lunca, rîul și satele de dincolo de apă: Verești, Salcea, și un tren care mergea spre Suceava. Lîngă noi, grupurile de lîngă morminte, căpițele de fîn, vișinii pe rod, înroșiți, copiii alergînd spre sau întorcîndu se de la căruțele cu înghețată instalate la poarta cimitirului alcătuiau un tablou dintre cele mai pitorești. Am plecat printre ultimii, luîndu-mi rămas bun, ca și atunci cînd trăiau, de la părinți. La ieșire, m-am întîlnit cu Anani al lui Bîz, fostul perceptor, acum funcționar la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu mi-au rămas decât câteva epistole dintre cele, nu prea multe, pe care mi le-a adresat. Ne-am văzut doar de câteva ori În București, mi-l amintesc În modestul său bârlog cărturăresc din Germania oferindu-mi o Înghețată, cam asta e tot. M-am gândit, Însă, adesea, mai ales În ultimii ani, la exemplaritatea cazului său și la ceea ce acest caz relevă În relația cu mediul cultural al României din vremea legionarilor, a comuniștilor și a originalei tranziții
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mâine dimineață la ora nouă și jumătate sunteți cu atlasul aici. — Mulțumesc mult. — Cu plăcere. — Aș vrea să-mi exprim recunoștința în vreun fel. Ce v-ar face plăcere? — Vizavi este o tonetă care se numește „Treizeci și una de înghețate“. Aș vrea un cornet mare, cu două straturi. Cea de jos să fie cu fistic, iar deasupra, înghețată cu rom. Țineți minte? M-am dus să-i cumpăr înghețată. Nu se întorsese cu cărțile până am ajuns eu, așa că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Vizavi este o tonetă care se numește „Treizeci și una de înghețate“. Aș vrea un cornet mare, cu două straturi. Cea de jos să fie cu fistic, iar deasupra, înghețată cu rom. Țineți minte? M-am dus să-i cumpăr înghețată. Nu se întorsese cu cărțile până am ajuns eu, așa că am așteptat-o în fața biroului ei cu înghețata în mâna stângă. Doi bătrâni care citeau ziare îmi aruncau din când în când priviri mirate. Din fericire, înghețata era bocnă, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
două straturi. Cea de jos să fie cu fistic, iar deasupra, înghețată cu rom. Țineți minte? M-am dus să-i cumpăr înghețată. Nu se întorsese cu cărțile până am ajuns eu, așa că am așteptat-o în fața biroului ei cu înghețata în mâna stângă. Doi bătrâni care citeau ziare îmi aruncau din când în când priviri mirate. Din fericire, înghețata era bocnă, așa că mai avea până începea să se topească. M-aș fi simțit cumplit de prost dacă ar fi început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să-i cumpăr înghețată. Nu se întorsese cu cărțile până am ajuns eu, așa că am așteptat-o în fața biroului ei cu înghețata în mâna stângă. Doi bătrâni care citeau ziare îmi aruncau din când în când priviri mirate. Din fericire, înghețata era bocnă, așa că mai avea până începea să se topească. M-aș fi simțit cumplit de prost dacă ar fi început să-mi picure la picioare. Pe biroul ei stătea deschisă, cu fața-n jos, o cărticică. Arăta ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și clame. Simțeam că există o legătură între ele, dar n-aveam nici cea mai vagă idee care ar putea fi aceasta. S-a întors, în sfârșit, fata cu părul lung. Mi-a dat cele trei cărți și a luat înghețata din mâna mea. S-a așezat pe scaun și a început să mănânce. Privită de sus, ceafa ei arăta foarte bine. — Mulțumesc, spuse ea. — Și eu. Apropo, la ce servesc atâtea clame? — Clamele? întrebă ea pe același ton cântat. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
intrat în dormitor și am căutat numărul bibliotecii în cartea de telefon. — Cu domnișoara de la secția de împrumut, vă rog. După vreo zece secunde am auzit vocea fetei cu părul lung. — La telefon Atlasul ilustrat al mamiferelor. — Mulțumesc mult pentru înghețată. — N-ai pentru ce. Aș mai avea o rugăminte. — Rugăminte? Depinde... — Ești amabilă să vezi dacă există cărți despre unicorni în bibliotecă? — U-ni-corni? repetă ea, apăsând pe fiecare silabă. — Mai bine mă las păgubaș? Tăcere la celălalt capăt al firului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eu puțin cam îngust la minte și foarte încăpățânat, ba chiar și un pic înfumurat, dar nebun nu. Nici cei cărora le stau în gât nu m-au acuzat vreodată de nebunie. — De vorbit, vorbești normal. Și mi-ai cumpărat înghețată. Bine, fie, hai să ne întâlnim la cofetăria din apropierea bibliotecii la ora șase și jumătate. Îți aduc cartea. E bine așa? — Îmi pare rău, dar situația e puțin mai complicată. Date fiind condițiile actuale, pe care nu ți le pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceștile, solnița, zaharnița, vasul cu făină. Sarea, zahărul și făina s-au împrăștiat în toată bucătăria. Ca să nu mai vorbesc de orez. Produsele congelate au avut aceeași soartă: duzina de creveți pe care tocmai îi congelasem, mușchiul file de vită, înghețata, untul de calitate superioară, sulul de icre de somon lung de vreo treizeci de centimetri, sosul de roșii făcut de mine... Toate se lipiseră de linoleum ca niște meteoriți prăbușiți pe asfalt. A apucat apoi congelatorul cu ambele mâini și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rămâneau chiar goale. De cutia mea nu s-a atins. Nici măcar nu i-a aruncat o privire. Lângă cutiile poștale era un arbust decorativ, iar vasul de ceramică ce-l găzduia era plin de mucuri de țigară și bețe de la înghețată pe băț. Arbustul arăta la fel de jalnic ca și mine. Am rămas cu impresia că toți cei care treceau pe-acolo își băteau joc de el. Oare de când era în holul acela? O fi fost de mult, dar nu l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Chiar dacă ar fi dispărut toate de pe cer cu trei luni în urmă, eu tot n-aș fi observat. Singurele lucruri pe care le-am observat în răstimpul acesta au fost brățările de argint ale femeii și bețele de la acadele și înghețată aruncate în ghiveciul în care se afla arborele decorativ. Abia acum îmi dădeam seama că de fapt n-am dus o viață normală. Ar fi trebuit să mă nasc într-un sat din Yugoslavia, să fiu cioban și să privesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu risotto sunt cam mari, spuse chelnerul ușor stânjenit. — Nu-i nimic. Eu n-am mâncat nimic de ieri dimineață, iar domnișoara are stomacul dilatat. — Ca o gaură neagră, adăugă ea. — Am înțeles, zise chelnerul. — La desert v-aș ruga înghețată de struguri, tartă de lămâie și o cafea espresso, comandă fata. — Și eu la fel. După ce-a plecat chelnerul, ea mi-a zâmbit fericită. — Nu ți-ai comandat atât de mult numai ca să nu rămâi mai prejos, nu? zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de ingrediente proaspete, imaginație și să pui trup și suflet în ceea ce faci. Astea vor rămâne pe vecie neschimbate. Și tarta e delicioasă. Mai poți mânca? — Bineînțeles. Chiar și cinci porții când e vorba de tartă cu lămâie. Am mâncat înghețată de struguri, tartă cu lămâie și am băut cafea espresso. Desertul a fost minunat. Așa ar trebui să fie întotdeauna. Cafea mai bună nici că se putea! După ce-am terminat de mâncat, a venit bucătarul șef să ne întrebe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Încercare asupra bucuriei (1978; Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara) și Cicatricele bucuriei (1995). Componenta cerebrală și livrescă este aici prevalentă. Stilisticianul pare chiar dispus a da lecții de compoziție, dar nici rigoarea versificației și nici perfecțiunea aparent înghețată a imaginilor nu plasează versul în sfera construcțiilor artificiale. Asimilările culturale reprezintă particularitatea definitorie a acestei poezii, și ele transpar fie la nivelul imaginii (de factură avangardistă), fie la acela al structurării exterioare a textului poetic. Concepând limbajul poeziei drept
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
tândăleau pe trepte... Alții, în schimb, hălăduiau prin imensa piață, parcurgând fără exigență tot ce întâlneau în cale: panoul Universității populare anunțând conferințele «Calul în viața omului, în artă și literatură» și «Fetele tinere în opera lui Shakespeare», ghereta de înghețată trufașă ca un turn de pază, pe care scria în trepte: Produsul: Înghețată, Sortul: Lămâie, Ambalajul: glob și, în final: N-avem înghețată”. C. are capacitatea de a schița o relație, o situație, o psihologie, o mentalitate din câteva trăsături
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]