4,243 matches
-
rătăcită. Rieux i-a luat mâna. Ardea. \ Trebuie să te duci acasă. Dar Grand îi scapă și aleargă câțiva pași, apoi se oprește, desface brațele și începe să se legene înainte și-îndărăt. Se învârte în loc și cade pe trotuarul înghețat, cu chipul mânjit de lacrimile care continuau să-i curgă. Trecătorii priveau de departe, opriți locului, neîndrăznind să mai înainteze. A trebuit ca Rieux să-l ia pe bătrân în brațe. Acum, în patul său, Grand se înăbușea: plămâni îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
În primele zile ale lui ianuarie, frigul se instalase cu o stăruința neobișnuită și părea chiar să se cristalizeze deasupra orașului. Și, cu toate acestea, niciodată cerul nu fusese atât de albastru. Timp de zile întregi splendoarea lui imuabilă și înghețată a inundat orașul cu o lumină perpetuă. În acest aer purificat, în trei săptămâni, și prin prăbușiri succesive, ciuma părea că se istovise în cadavrele din ce în ce mai puțin numeroase pe care le alinia. Ea și-a pierdut, într-un interval scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
însuși această pace nu va mai fi pentru niciodată posibilă, așa cum nu există armistițiu pentru mama ruptă de fiul ei sau pentru bărbatul care își înmormântează prietenul. Afară era aceeași noapte geroasă, cu stele reci pe un cer limpede și înghețat. În odaia semiîntunecoasă se simțea frigul apăsând asupra ferestrelor, marea respirație vânătă a unei nopți polare. Lângă pat, doamna Rieux ședea în atitudinea care îi era familiară, luminată de lampa de la căpătâi. În mijlocul odăii, departe de lumină, Rieux aștepta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pocăi tâlharii din Soare Răsare și când îi vei pedepsi pentru fărădelegile lor împotriva poporului meu...că ne-au rupt moșia părintească, au semănat bejenie și moarte pretutindeni...ne-au robit părinții și frații și bunicii, ducându-i în Siberii înghețate, pardosind cu trupurile lor întinderile cele nemărginite...”. E clară atitudinea de cetățean patriot a scriitorului. Aceeași rugăminte am adresat-o și noi, cu speranța în Dreptatea divină și a Istoriei noastre milenare. în Satul elogiază satul românesc în general, satul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
secret va rămâne între noi două... Peste ani și ani, aici în îndepărtata Canadă, mi-am adus aminte de acel moment premonitor al existenței mele. Suntem în 20 decembrie 2010, flori de gheață îmi acoperă toate geamurile, sunt obosită și înghețată (de abia am intrat), dar în casă și în sufletul meu e cald și bine. Aud clopotele bisericii din fața casei, este ora 6 seara. În fiecare zi bat la această oră. Timpul trece enorm de repede, la vârsta noastă și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la fel și bătrâni bolnavi (pag. 137). Doar pentru a fi exterminați au fost ridicați din tihna căminelor lor, în care prin muncă și-au făurit bunăstarea. Oamenii erau exploatați ca niște robi, silindu-i să muncească până la epuizare, flămânzi, înghețați, sumar îmbrăcați, măcinați de boli, fără nici cel mai elementar tratament medical chiar și pentru cei care lucrau în mediu toxic, și conchide autoarea: „Ieftină era viața deportaților în surghiun”. Unii recurgeau la sinucidere, pentru a pune capăt chinurilor insuportabile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și de teamă pentru propria viață. Cei doi bărbați din fața ei se apropiară, astfel că putea vedea mici părți din fețele lor, care nu erau ascunse. Ochii bărbatului mai înalt, din stânga ei, erau negri, inexpresivi și sticloși, ca un iaz înghețat iarna. Lăsa impresia că până și asta, priveliștea unei femei înconjurate de bărbați mascați, care se chinuia să respire, îl plictisea. Maggie se uită la partenerul lui sau mai degrabă se uită către el, sperând să găsească acolo vreo licărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care trecuse în secolul douăzeci uitat, neglijat și cu fonduri foarte limitate. Clădirea pe care o căuta agentul Mancuso era, cu excepția garajelor improvizate, cea mai mică din tot cvartalul, un liliputan de prin anii ’80. În fața verandei agoniza un bananier înghețat, maroniu și amărât, gata să cadă și el la pământ, așa cum se întâmplase de mult timp și cu gardul de fier. Alături de copacul uscat era o moviliță de pământ peste care stătea aplecată o cruce celtică din placaj. Plymouth-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
carne deosebit de savuroasă dintr-o măcelărie. Totuși nimeni nu m-a strigat ademenitor de după ferestrele oblonite. Seducători subtili, ale căror minți șirete palpitau în apartamentele întunecate. Mi s-a părut că aud totuși ceva. O cutie în care fusese suc înghețat de portocale zbură printr-una dintre ferestre și era cât pe ce să mă lovească. M-am oprit și am ridicat-o ca să cercetez dacă micul cilindru gol nu conținea vreo comunicare. Dar nu se vedea decât un rest cleios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Martie. Martie e extrem de dezechilibrată În Istanbul, atât din punct de vedere psihologic, cât și fizic. Matrie poate hotărî că aparține primăverii calde și parfumate, ca a doua zi să se răzgândească și să se preschimbe În iarnă, suflând vânturi Înghețate și lapoviță În toate părțile. Astăzi, 19 martie, era o sâmbătă neobișnuit de Însorită, cu mult peste temperatura medie pentru această perioadă a anului. Asya și Armanoush și-au dat jos puloverele mergând pe drumul larg, bătut de vânturi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
îmbunătățit, atît de reticentă la adevărul imaterial, cu esențialul inefabil, cu sensul existenței? Cum să amesteci mai bine încărcătura încremenită a acestei lumi cu posibilul paradis imaginabil, astfel încît lumea să nu mai semene cu o plonjare într-un mediu înghețat care a uitat esențialul? Cine n-ar vrea o viață ideală, liniștită, fără probleme, fără complicații, limpede și clară, plină de fericire, plină de bucurii, de însorire, de sublim, de nectar, de feerie și de înseninare? Cine n-ar prefera
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
gras. Cărările, care pe timp de vară sunt pline cu oameni ieșiți la plimbare, erau acum ascunse sub zăpadă. Ei însă nu îi erau de nici un folos, fiindcă Zoia Nicolaevna își croia propria cărare. Mergea înspre nord, departe de lacul înghețat. Pașii îi erau înceți și nesiguri. Fiecare mișcare îi provoca un nou junghi de reumatism care îi trecea direct prin încheietura șalelor. De câte ori se apleca să adauge un gătej în coșul de lemne de foc, se îndrepta la loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
găsi nimic. Nu își mai conștientiza frica. Ceva mai urgent decât frica puse stăpânire pe ea. Se repezi către celălalt. Fugea împotriva ninsorii. și se temea să nu o descopere cineva. Mai era însă ceva. O nerăbdare stranie. Deschise mantaua înghețată și slobozi un strigăt de groază. Prins la cureaua pantalonilor era o secure cu coada scurtă. Lama părea că o privește cu jind. Era ca o limbă lingând sângele care o pătase. Se uită în sus la fața spânzuratului. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să fac cu asta? Întrebă Alexander Grigorevici, ținând bancnota disgrațios între buricele arătătorului și degetului mare. ă Dă-o orfanilor, spuse Porfiri, fără a se uita la el. Capitolul trei Genele investigatorului Lilia tremura din nou în timp ce ieșea în ceața înghețată. Așchii neliniștite de gheață îi penetrau hainele și pielea. Picioarele îi erau umede și amorțite de frig. Pentru un moment nu avea nici cea mai mică idee unde se afla și nici cum ajunsese acolo. Tot ce își putea aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să-l strivească. Sentimentele de opresiune nu i-au fost niciodată străine lui Salitov. Ptițin, tânărul politsyeskiy care i-a fost alocat, stătea la vreo douzeci de sazhen la dreapta sa, la vedere, așteptând semnalul. Salitov se uită înspre parcul înghețat și acoperit de zăpadă și fu copleșit de o inutilitate oarbă. Apărarea specifică împotriva unor astfel de emoții intolerabile era furia cu care se dezlănțui și acum. L-au găsit de prost. Ăștia! Deși nu era vorba de niciun 'ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
rânjind a răzbunare. ă Cineva i-a ținut o pernă peste față, spuse Porfiri. Capitolul nouă Sub magazinul de pălării Virginski mergea alene prin zăpada umedă de-a lungul malului sudic al Fontankăi, îndreptându-se spre nord est. Peste râul înghețat, Piața Apraxin i se întindea înainte, iar gheața îi intra în suflet de la picioare, prin cizmele sparte. I-ar fi așa de ușor să pună capăt la toate cu o scrisoare către tatăl său. Dacă bătrânul ar ști mizeria în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai rece și mai senină zi de iarnă de până acum. ă Ăștia-s nebuni, mormăi Salitov. Porfiri se întoarse să vadă motivul iritării acestuia. Privirea lui Salitov era fixată asupra unui derdeluș din lemn construit pentru sănii pe râul înghețat. Era duminică dimineața și căutătorii de senzații urcau câte patru scările spre culmea derdelușului, iar, în timp ce coborau pe partea cealaltă, strigătele lor atârnau în aerul gol. Majoritatea erau băieți și tineri, însă erau și niște fete acolo de asemenea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se simți când Nikita se întorsese la sanie în mijlocul furtunii, Ulitin nu mai insistă. Se utiă apoi la telegramă și i se făcu milă de sine. Clipi des pentru a nu izbugni în plâns. § Se apropiau de mănăstire pe râul înghețat Zhidra. Ulitin zărea crucile din aer brăzdând văzduhul, cu soarele rece de iarnă exultând printre ele. Inima îi sta să-i sară din piept, însă el o liniștea. Nu sunt altcveva decât bârne de lemn pictate! Dar nu putea nega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și să-l aștepte, încruntându-se cu severitate și mușcându-și obrajii pe dinăuntru. Apoi dădea din cap și o lua din loc pe măsură ce Porfiri îl ajungea. Nu își vorbeau deloc. Podul Kazanski se ridica în unghi peste Canalul Iecaterniski înghețat. În timp ce se apropiau, puteau să vadă spatele aplecate ale mulțimii aduntă pe pantă, încercând să reziste trotuarului înghețat și înclinat. Un polizieski striga și îi descuraja pe voaieurii încăpățânați care refuzau să se împrăștie. Se uitau cu disperare fixă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și o lua din loc pe măsură ce Porfiri îl ajungea. Nu își vorbeau deloc. Podul Kazanski se ridica în unghi peste Canalul Iecaterniski înghețat. În timp ce se apropiau, puteau să vadă spatele aplecate ale mulțimii aduntă pe pantă, încercând să reziste trotuarului înghețat și înclinat. Un polizieski striga și îi descuraja pe voaieurii încăpățânați care refuzau să se împrăștie. Se uitau cu disperare fixă la un punct de pe pod, dincolo de marginea ascuțită, încă ascuns lui Porfiri și Salitov. Un al polizieski putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nevoie de tatăl dumitale. Trebuie să îl ierți și să îi permiți să te ierte. Virginski suspină adânc și își întoarse privirea. § Adresa de pe plic era a unei clădiri de pe Strada Sadovaia. Descoperi familia Lebediev la subsol, într-o pivniță înghețată, fără ușă. Lumina se strecura printre jumătăți de ferestre translucente tăiate aproape de tavan. Pe pereți era un strat de gheață, dezghețat și picurând în spatele țevilor calde. Doamna Lebedieva zăcea în pat. Imediat ce o văzu - chiar înainte de asta, de cum o auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Kitty, serios acum, nu ești făcută pentru asta. De ce nu te lași? Kitty tăcea. — Kitty, mai ești acolo? — Mi-e frică, murmură Într-un târziu. Nu mai auzi decât tonul. Ken Închisese deja. Kitty se uită pe fereastră la conturul Înghețat al Manhattanului, simțindu-se sufocată și dorindu-și să-și poată lua zborul. East River strălucea ca o autostradă de sticlă sub cerul indigo, Înnorat, șoptindu-i că lumea era mai largă decât visele sale și că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În seara asta. De ce n-ar fi rămas la Matthew? Își simțea capul Îmbibat de Mojito, de dorința pe care o simțea pentru el, de dorința de-a nu mai fi niciodată, dar niciodată nevoită să degere Într-o rulotă Înghețată, de dorința de-a lăsa În urmă grupul plictisitor și de-a pleca În căutarea „adevăratului“ Los Angeles, strălucitor, modern, misterios. „A fugit cu un bătrân libidinos, mare mahăr prin televiziune, un șmecher, un mogul“, parcă o auzea Kitty pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
doua dimineață băiatul de care-i plăcea o invitase cu el la schi, iar ea riscase nebunește și-i promisese că va merge. Își pusese schiurile pe umăr și se chinuise să urce până În vârful muntelui. Stătea acolo, pe marginea Înghețată a pârtiei, Înconjurată de costume colorate de schi, mutându-și privirea de la crestele uriașe ale munților, ascuțite și cernute cu zăpadă, la o pârtie mai abruptă decât orice Încercase până atunci. Haina roșie a băiatului trecu asemenea unui fulger pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plăcuseră cântecelele ei. Când deschise ochii se crăpase deja de ziuă, iar avionul zbura acum pe deasupra unor câmpii imense, acoperite cu zăpadă. Sub zăpada aceea erau semințe și iarba urma să țâșnească la suprafață În primăvară, dar acum totul era Înghețat, mort. Își aminti de zilele triste când spera să găsească pe cineva căruia să-i ofere toată dragostea ei, Își aminti de toate prietenele ei, singure sau căsătorite sau prinse În diverse relații, care nu trăiseră niciodată ceea ce trăise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]