12,707 matches
-
mândrește cu florile sale, în care își găsește oază de liniște, după concertele epuizante, după filmările și înregistrările zilnice. Artistul ne prezintă o mică parte din minunată seră de flori ce se regăsește în grădina să, flori pe care le îngrijește și fără de care spațiul sau nu ar fi la fel de primitor și confortabil. De la muscatele curgătoare la cele bătute, regina nopții, mâna Maicii Domnului, trandafiri, bonsai și chiar brazi, toate se regăsesc în micul sau colț de țară, în care a
FLORILE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/365135_a_366464]
-
MORȚI Când ne-am dus în Tebaidă Egipteanului ne-a povestit un călugăr următoarele fapte: Un batran îmbunătățit trăia în afara orașului Asinoe și stătuse în chilia să cam șaptezeci de ani. Avea zece ucenici; unul din ei însă nu se îngrijea de loc de mântuirea sufletului lui. Bătrânul adeseori în îl sfătuia și îndemână zicandu-i: - Ingrijeste-te, frate, de sufletul tău! Ai să mori și ai să te duci în iad! Fratele însă, nu ascultă niciodată de bătrân și nu
LIVADA DUHOVNICEASCA (15) de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365110_a_366439]
-
în iad! Fratele însă, nu ascultă niciodată de bătrân și nu primea sfaturile lui. S-a întâmplat ca să moară fratele după câteva vreme. Bătrânul s-a întristat mult pentru el , căci știa că aplecat din lumea aceasta fără să se îngrijească deloc de mântuirea sufletului lui, și că fusese foarte leneș. Și a început bătrânul să se roage și să spună: - Doamne Iisuse Hristoase adevăratul nostru Dumnezeu, descoperă ce soarta are sulfetul acestui frate! Și într-adevăr, vede în extaz rău
LIVADA DUHOVNICEASCA (15) de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365110_a_366439]
-
Și într-adevăr, vede în extaz rău de foc, iar în el mulțime mare de oameni; în mijlocul lor vede pe fratele cufundata în râu de foc până la gât. Atunci îi spune bătrânul: - Din pricina acestei osânde te indemanm, fiule, să te îngrijești de mântuirea sufletului tău. Fratele a răspuns și a zis bătrânului: - Mulțumesc lui Dumnezeu , părinte, ca cel putin capul mi-i odihnit, deoarece prin rugăciunile tale, stau cu picioarele pe creștetul unui episcop. CAPITOLUL 45 DESPRE UN CĂLUGĂR CARE S-
LIVADA DUHOVNICEASCA (15) de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365110_a_366439]
-
Tot avva Anastasie ne povestea despre același bătrân că după ce a stat câteva vreme la fereastra , a început bătrânul să plângă și să-mi spună: - Vai de noi frate, că nu ne căim deloc de păcatele noastre, si nu ne îngrijim deloc de mântuirea sufletului nostru. Mă tem că suntem în mare primejdie și că ne-a cuprins mânia lui Dumnezeu. Și a doua zi s-a arătat foc în cer. CAPITOLUL 51 ASPRIMEA LUI IULIAN MONAHUL DIN MĂNĂSTIREA EGIPTENILOR Anazarbe
LIVADA DUHOVNICEASCA (17) de ION UNTARU în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365129_a_366458]
-
drumul devine absolut pitoresc în apus de soare și urcând într-un pas montan îmi dă impresia că intru în sufletul naturii mamă, mă simt bine în natura Țării Moților. Ce rușine că nu o cunoaștem cu toții, că nu o îngrijim și prețuim cum s-ar cuveni. Și fără să vreau gândurile mă poartă în Olanda, unde oamenii țării de o mie de ani ridică diguri solide împotriva unei mări mai înalte, amenințătoare transformând niște terenuri mlăștinoase în țară frumoasă, grădina
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
cașcavalurile pretențioase cu E-uri ori de ouăle de la găini stresate, că-mi aduc de la părinți curate, ecologice!“ -, nici n-ar spune cuiva că se trage de la țară, se cam jenează de originile sale modeste. Din pricina asta, s-a și îngrijit ca în buletinele bătrânilor să apară ca rezidență apartamentul lui din oraș, nu adresa reală. Soților Marcu le displac oamenii de felul lui Samuel. Vine la părinți o dată pe lună, sâmbăta după-amiaza sau seara, mănâncă bine (se agită biata Nastasia
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
pare deloc grea: - Să nu mai furi niciodată! * Un pom cu coaja lucioasă, cu fructe mici, negre, amare, crește cu îndârjire pe malul râului. Nu-i pasă prea mult de coroană - nu seamană nici pe departe cu arțarul - nu se îngrijește nici de mărimea fructelor și cu atât mai puțin de gustul lor. Copiii îi ignoră prezența. Sau poate se tem. De el sunt prinse rânduri, rânduri de sârmă ghimpată. Aproape că se află în curtea școlii; “ școala vagaboandelor”, care, în
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
-l citească. La o șuetă, împreună cu acestea, unde se pune cap la cap tot ceea ce știe fiecare, adevărata valoare se cântărește în informațiile pe care le deții atâ cantitativ cât și calitativ. Cantitate să fie, căci de calitate te poți îngriji și singură, adăugând presupuneri și picanterii. Din păcate, ceea ce este o adevărată artă, în loc să fie recunoscută ca atare, cu ipocrizie și nu altfel, este înfierată chiar de majoritatea celor ce o practică atribuindu-i-se un nume respingător : „bârfă’’ ! Să
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
Acasa > Poezie > Delectare > NEMĂRGINIRE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2048 din 09 august 2016 Toate Articolele Autorului Sunt preocupată cu nașterea bucuriei, așa că îngrijesc bujorii de senin să înmiresmez sufletul orelor. Și caut zilnic idei pentru decorațiuni interioare. Iau pensula pentru pictarea viselor, o întind pe pânza timpului cu ochii săgetați de harta căutării. Îmi rotesc privirea entuziasmată, mă folosesc de orice prilej pentru
NEMĂRGINIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365226_a_366555]
-
am tot așteptat să mi se ia locul ca să am și eu pe cine alinta, dar nici o șansă, așa mă vedeam alergând la alte mămici cu prunci în brațe ca să le rog să împartă cu mine bucuria lor de a îngriji bebelușii. Iată că toate și totul parcă se înlănțuie încă de la primii ani ai existenței mele până în momentele acestea în care mă descriu astfel încât dumneavoastră să cunoașteți câte ceva despre mine. Așa a început totul. Tot din acea perioadă am căutat
LUMINA DIN TAINA CUVÂNTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364755_a_366084]
-
de prieteni care plecaseră în ultimii ani din această lume și am spus în gând o rugăciune pen¬¬¬tru sufletele lor. După trei zile, în timp ce mă aflam la locurile copilăriei mele, am primit un tele¬fon de la fata care o îngrijea, că prietena mea a murit noaptea la spital. Totul s-a întâmplat foarte repede. S-a sufocat în somn și la venirea ambulanței a intrat în comă. Am mers în ziua înmormântări și atunci l-am văzut pe Victor. Devenise
IUBIRI...ȘI IUBIRI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364785_a_366114]
-
alături de Dumnezeu. Și acum veți zice: bine, bine, dar noi avem aici o viață și veșnicia este departe. Veșnicia este foarte aproape, dragii mei cititori! Avem niște nevoie pământești pe care nu le poți ignora. Așa este! Dar Dumnezeu se îngrijește de noi în chip minunat dacă urmăm modalitățile corecte de rezolvare ale tuturor problemelor. Dacă suntem hotărâți să îl urmăm pe Domnul Isus în toate momentele noastre atât fericite cât și în cele de grea încercare. Dumnezeu lasă încercările să
DESPRE CĂI ŞI MODALITĂŢI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364826_a_366155]
-
dezvolta tot ce este acolo, la Valea Plopului și Valea Screzii?!... Ei, pentru toate acestea și multe altele el a fost nevoit să învețe, fiind o persoană plină de receptivitate, creativitate, realism, dreaptă socoteală și mult discernământ!... Așa încât copiii sunt îngrijiți, hrăniți, educați și supravegheați de femei angajate din sat. Cu exemplul său, Părintele Nicolae Tănase a reușit să schimbe și mentalitatea oamenilor din zonă, să-i facă mai buni. În anii 90, sătenii din Valea Plopului și Valea Screzii au
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
Deși sunt prea vorbăreață. (Ioana Gabor) Sunt o fată învățată, Gospodină și curată, Iar la școală când mă duc, Scot o carte și mă uit. (Sabrina Radu) Sunt frumoasă ca o floare Ce se deschide la soare, Ce părinții o-ngrijesc Și bunicii o iubesc. (Andreea Racoțea) Sunt un fluture în zbor Care nu știe de frică, Ce-are înger păzitor, Pe mamă și pe bunică. (Ligia Mitroi) Sunt și eu cineva, Peste toată dumbrava; Sunt o fată generoasă, Pe deasupra, și
SUNT...(POEM REALIZAT DE COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364885_a_366214]
-
omul să fie din ce în ce mai bun sau din ce în ce mai rău, vom alege cu toată convingerea, prima variantă. La fel vom răspunde și dacă ne întreabă cineva: e mai bine ca omul să aibă un suflet curat, din ce în ce mai curat sau să nu se îngrijească deloc de așa ceva? Cine se îngrijește în permanență de curățenia sufletului său, se înalță constant înspre Dumnezeu. Cine nu se preocupă de sufletul său, se îndepărtează în fiecare clipă de Dumnezeu. Veți întreba probabil: și ce se întâmplă mai departe
MÂNTUIRE VERSUS MÂNTUIALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364892_a_366221]
-
din ce în ce mai rău, vom alege cu toată convingerea, prima variantă. La fel vom răspunde și dacă ne întreabă cineva: e mai bine ca omul să aibă un suflet curat, din ce în ce mai curat sau să nu se îngrijească deloc de așa ceva? Cine se îngrijește în permanență de curățenia sufletului său, se înalță constant înspre Dumnezeu. Cine nu se preocupă de sufletul său, se îndepărtează în fiecare clipă de Dumnezeu. Veți întreba probabil: și ce se întâmplă mai departe? Concluzia este tăioasă și nu are
MÂNTUIRE VERSUS MÂNTUIALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364892_a_366221]
-
sunt la o aruncătură de băț, peste drum de ei locuiește Tița și un pic mai în sus Neli, și ea înconjurată numai de locuințe abandonate sau vizitate rareori. Tică Mânzan și nevasta lui au preluat sarcina de-a se îngriji de toate casele fără locuitori permanenți de la intrarea în sat până la biserică. Din acest motiv, au în bucătăria joasă unde dorm un cui mare, de care atârnă cheile de la porțile vecinilor. «Stăpânul Cheilor» l-a numit Eric într-o zi
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
cu sila pentru ei cele mai bune dintre ele, nemulțumind în toată vremea pe Dumnezeu. Pentru că mai departe, sminteala și strâmbătatea au coborât în poporul de jos. Vinovat de această situație era și tatăl lor, Eli, care nu s-a îngrijit să-i mustre, nu i-a pedepsit nici cu bătaie la vremea potrivită și nu s-a ridicat la cinstea pe care i-a arătat-o Dumnezeu casei sale numindu-l judecător peste poporul lui Israel. Dumnezeu mustră în mai
SFÂNTUL PROROC SAMUEL de ION UNTARU în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/365003_a_366332]
-
Vemeșoaia fiind cele mai bune, cu izvoare la tot pasul, iar lor li se prăpădeau cele mai puține oi din cauza vremii rele sau a atacurilor urșilor ori lupilor, fiindcă nu erau lacomi și întotdeauna angajau ajutoare sufici- ente și se îngrijeau să aibă câini bărbați. După moartea bătrânului Dumitru, con- ducerea stânii a fost preluată de Dumitrică al Costii, iar moșu’ Hobza și Clopățăl au rămas cu el ciobani. Mai târziu, când cei doi bă¬ieți ai lui Clopățăl, Culiță și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
fiindcă târlitul era, și mai este încă, un mod natural de a îngrășa pă-mântul. Când cădea prima zăpadă, cei care aveau oi mai puține le coborau în sat și le iernau în grădinile din spatele caselor; cei cu mai multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
tot ceea ce presupunea meseria de baci, Hobza și Clopățăl rămânând în continuare ciobani. Așa că, după moartea bătrânului, staroste, adică șeful stânei, a deve- nit Dumitrică al Costii. Ei își aveau stâna în Vemeșoaia - moștenire din moși-strămoși, și, cum de obicei îngrijeau de peste 800 de oi, le pășteau și în Galbena. Oile se urcau la munte în fiecare an la 1 iunie. Atunci era mare fierbere în tot satul, căci fiecare baci recunoscut drept staroste își forma turma pentru stâna sa punând
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
și Vemeșoaia fiind cele mai bune, cu izvoare la tot pasul, iar lor li se prăpădeau cele mai puține oi din cauza vremii rele sau a atacurilor urșilor ori lupilor, fiindcă nu erau lacomi și întotdeauna angajau ajutoare suficiente și se îngrijeau să aibă câini bărbați. După moartea bătrânului Dumitru, conducerea stânii a fost preluată de Dumitrică al Costi, iar frații lui, Gheorghe, zis și Hobza, bunicul meu după mamă, și Ion, zis și Clopățăl, au rămas cu el ciobani. Mai târziu
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
fiindcă târlitul era, și mai este încă, un mod natural de a îngrășa pământul. Când cădea prima zăpadă, cei care aveau oi mai puține le coborau în sat și le iernau în grădinile din spatele caselor; cei cu mai multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
până astăzi, deși timpurile s-au mai schimbat, la noi în sat ușile caselor nu se încuie decât dacă stăpânii lipsesc mai mult timp de acasă, ba, de multe ori nici atunci, căci un vecin de încredere este rugat să îngrijească animalele rămase în gospodărie cât oamenii sunt plecați, iar pentru asta el trebuie să aibă acces neîngrădit prin toate locurile - bucătărie, curte, pimniță, grajd, grădină... De multe ori, când era cald, mâncam în casă jos, adică în bucătărie, cu ușa
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]