8,755 matches
-
sunt dezorientată. Nu realizez unde-i răsăritul și nici apusul, constată Giovana. Se priviră stupefiați. Într-adevăr se rătăciseră. - Am trecut peste comoară! - exclamă deodată în culmea fericirii Exporatorul. Din moși-strămoși se spune că atunci când pășești peste locul unde este îngropată o comoară cu aur, te rătăcești chiar dacă ești în plină zi. Dar după ce o dezgropăm ne vom reveni! Abia căzu crepusculul și deja prin misterioasa pădure încep să bântuie duhurile rele ca niște umbre ce se strecoară pe lângă trunchiurile copacilor
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
pentru a doua zi. Ne-am dus din nou la stână. Aici nu era loc de dormit în odaia de la stână. De abia ne-au primit să dormim în pod, în fân. Hainele încă îmi erau ude de rouă, dar, îngropat în fân, parcă m-am încălzit. Nici nu-mi venea somnul repede, în pod era multă lume venită, ca și noi, la cules de merișoare, și se spuneau fel de fel de pățanii. Era unul, Trabușinski, din sat cu noi
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
chestii groaznice. Când m-am trezit, eram căzut jos de tot sub streașină, mai aveam puțin și cădeam din pod. În plus, eram înghețat bocnă. Dârdâind, am urcat înapoi mai sus în pod, unde era mai mult fân, m-am îngropat bine de tot în fân. Așa m-am trezit că soarele răsări afară demult. Mama s-a trezit și ea, am făcut de mâncare, tot la ceaunul de la stână, am mâncat și am plecat pe munte, la cules merișoare. Nu
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
suficienți catici super la dispoziție. Uneori 24/24 ! Luvrul, o fortăreață medievală, e copleșitor. Culmea, nu-i atât de prăfuit ca Prado din Madrid. Praf era la Domul unde se odihnește (!?) știm noi cine ! Poate și faptul că nu e îngropat, ci pus într-o stare de levitație continuă, stârnește energii negative în jur ! Civilizator sau călău ?! Văr cu vesticul ... și cu esticul ... Discuții, parainterpretări, verdicte, ipoteze și după mai bine de două secole ale încrâncenaților slujitori ai lui Clio ! Luvrul
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
Căzând noaptea ca o lance peste gândurile mele, Dorurile rătăcite s-au pierdut de- asemenea, Ca și frunza înverzită, când prin codri îmi doinea. Vreau să mă despart de pietre și de codru, de izvoare, Ca să pot zbura prin aer, îngropându-mă în zare, Rătăcind pe căi albastre în fum de cocori pribegi, E un semn al veșniciei ce nu poți să -l înțelegi. Ca să văd cum depărtarea se deschide goală-n spații, Să cuprind în brațe calde forme dragi de
ZBOR SPRE AŞTRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349863_a_351192]
-
cine ești, minune ce-apari ca dintr-un vis, Purtând pe umeri stele, în părul tău abis? Mă fac poet de-odată doar pentru un amor, Spune-mi că mă iubești, ca apoi eu să mor. Vreau stele să mă-ngroape în fericirea mea, Fiind tu printre ele, mai luminoasă stea; Să mă arunc în hăuri, în râuri de planete, În spumă de luceferi, în goană de comete... Statuie de Tanagra, ca să te văd doresc, Să-ți spun o taină mare
IUBIRE IMPOSIBILĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349892_a_351221]
-
să vină mai repede din ținuturile în care acesta predicase. Iisus și ceata ucenicilor erau încă pe drum când starea de sănătate a fratelui lor se deterioră brusc și acesta muri. Iar obiceiul iudeilor era ca cel mort să fie îngropat în aceeași zi, lucru stipulat în lege poate și din cauza temperaturilor mari din timpul zilei. Când învățătorul a ajuns mai apoi la mormântul lui Lazăr erau acolo și spionii arhiereului Caiafa care au privit cu răutate și cu invidie cum
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
a muri! Ăsta-i sensul real al povestioarei Dismas! De aia m-am făcut tâlhar fiindcă nu accept să fiu înșelat și călcat în picioare de niște netrebnici care-și zic stăpâni! Mă asemăn deci cu omul care și-a îngropat talantul iar apoi l-a înapoiat după un timp stăpânului său, intact, fără știrbitură, sau vre-o altă alterare. Și oricum situația e mult mai bună decât dacă sluga ar fi cheltuit talantul și n-ar fi reușit să scoată
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
Poți în același timp să te rogi cu acestea ale tale, poți să mângâi pe cineva și poți să ajuți pe alții de asemenea. Poți să-ți aduci jertfa ta cu acestea. Deci talantul este la noi tot timpul. Cine îngroapă talantul nu numai că nu lucrează binele ci refuză de fapt să-l facă. De aceea stăpânul îl pedepsește atât de aspru pe slujitorul acesta fiindcă ar fi putut face binele și nu l-a făcut, ci a refuzat să
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
iar stăpânul îi va afla poate osteneala și îl va putea ierta, ba mai mult, îl va putea pune și pe el la loc de cinste ca pe unul care a reușit deja să aducă câștigul său. Pe când, cel care îngroapă talantul se îngroapă pe sine în lene și nepăsare, sau în necinste și fapte rele, ca ale noastre, refuzând bogăția stăpânului și de aceea stăpânul este supărat pe acel om. Astfel omul tău căpitane Baraba, se face pe sine nu
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
va afla poate osteneala și îl va putea ierta, ba mai mult, îl va putea pune și pe el la loc de cinste ca pe unul care a reușit deja să aducă câștigul său. Pe când, cel care îngroapă talantul se îngroapă pe sine în lene și nepăsare, sau în necinste și fapte rele, ca ale noastre, refuzând bogăția stăpânului și de aceea stăpânul este supărat pe acel om. Astfel omul tău căpitane Baraba, se face pe sine nu doar dușmanul stăpânului
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
care scăpaseră din ambuscadă, știau că se terminase. Părăsiră ascunzătorile luând în grabă cât puteau duce și încercară fiecare în parte să se facă nevăzuți luând cu sine ceva din prăzile lor. În zilele următoare Baraba mărturisi romanilor unde aveau îngropat aurul, care doar el și doi trei apropiați știau unde se află. Mai povesti apoi cum mergea uneori zile întregi cu câțiva asini pentru a adăuga ceva la aurul său dar și alte taine ale loviturilor sale. Cercetarea luă mai
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Precum afli în zăpadă,aparență-n ființa ei, Așa și ea-mi preschimbă chinul cănd valsează-n ochii mei. Precum eu îmi spăl ochii,aparent,cu ființa ta, Așa-mi îngrop în tine visele din preajma mea. Precum afli într-o ploaie și esență și noroi, Permanent găsesc în tine și dureri și vise noi. Precum afli într-o rază,clarobscură a unei luni Un mister pentru o lume și o casă
ESENŢĂ ŞI APARENŢĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349935_a_351264]
-
Cehan Racoviță - mort 1954, Mihail Racoviță - mort 1954, Radu Roșculeț - mort 1952, Nicolae Samsonovici - mort 1950, Nicolae Tataranu -mort 1952, Alexandru Tătărăscu - mort 1951, Gheorghe Vasiliu - mort 1954, Aurel Vlad, Anton Zwiedinek -mort 1953. La Jilava, au fost executați și îngropați în locuri neștiute un mareșal și 11 generali: Ion Antonescu - mort 1946, Radu Băldescu - mort 1953, Sergiu Enulescu - mort 1949, Constantin Iordăchescu - mort 1950, Gheorghe Iliescu - mort 1957, Ion Mihăilescu -mort 1949, Ion Negulescu - mort 1949, Radu Rosetti - mort 1949
TEMNIŢA COMUNISTĂ, ULTIMUL DOMICILIU AL MULTOR EROI ROMÂNI AI CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344328_a_345657]
-
și evocarea propriilor noastre drame și tragedii, dar care nu puteau fi scose ori abstractizate din contextul acesta transnațional, de care avea parte întreaga Europă, estică sau răsăriteană. Așadar, închiși find, torturați, înfometați, spânzurați, înjunghiați, împușcați, ucisi prin înghețare sau îngropați de viu, batjocoriți până la dezumanizare, acestea fiind doar câteva dintre metodele experimentului anticreștin prin care sute și mii de martiri ai lui Iisus Hristos și-au sacrificat viața în perioada comunistă. La optusprezece ani de la încheierea unuia din ciclurile opresiunii
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ORTODOXIA ŞI STATUL ÎN ROMÂNIA SUB REGIMURILE TOTALITARE… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2208 din [Corola-blog/BlogPost/344370_a_345699]
-
pe nimeni, nu mai pot să urăsc... simplu! ce voi face? aș vrea să schimb ceva, să ies în stradă și să strig! să trezesc lumea din întuneric, să o mângâi... cine se va mai lupta cu diavolul, dacă se îngroapă viața, trăirea adevărată?” (Protestul îngerului). Sobrietatea stihurilor sale arată că Daniela Voiculescu își trăiește poezia pe care o creează și îi confirmă stilul inimitabil. Poeta produce o stare, concretizată în aspirații și năzuințe ce provin dintr-o altfel de lume
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
de a suferi pentru Adevăr a știut că pentru a construi ceva nu se poate să pui ca temelie răzbunarea ci temelia trebuia să rămână jertfa lor, a celor ce în gropi comune și în cimitire fără cruci s-au îngropat spre a rodi. „Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.” (Ioan 12: 24) Alături de alte personalități ale științei și culturii românești care
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
și Nicopole (care s-a terminat cu un dezastru pentru creștini). Urcarea pe tron a fost la 23 septembrie 1386 și s-a mutat la Domnul la 31 ianuarie 1418. Trupul său neînsuflețit a fost adus de la Curtea de Argeș (unde erau îngropați înaintașii săi) și înmormântat la Mănăstirea Cozia la 4 februarie, în „cea mai frumoasă biserică de pe atunci”. Dar vitregiile istoriei au făcut ca mormântul domnitorului să fie profanat în mai multe rânduri. Oricum, locul său de veci a fost inițial
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
cin călu¬găresc, drept plângerea păcatelor mele”, ca semn că a fost primită în cinul monahal, tot de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Teofana mo¬na¬hia s-a stins repede din viață, în anul 1605, și a fost îngropată chiar lângă iubitul ei fiu. Tot în incinta mânăstirii (în biserica mare, în biserica bolniței sau în cimitir) mai sunt îngropați: Mitropolitul Varlaam al Ungrovlahiei, paharnicul Dumitrașco, Ioan Bălăceanu Groful și Egumenul Mihail; aici odihnește fostul Stareț recent al Coziei
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
acea perioadă. Dintre stareții Coziei (care, mai reprezentativi au fost în număr de 58), îi putem a¬min¬ti pe: Gavriil, primul stareț, care a condus mânăstirea timp de 17 ani; Sofronie, al doilea stareț, cel care l-a și îngropat aici pe Mircea; egumenul Eftimie, cel care ulterior a fost ridicat la rangul de Mitropolit în timpul lui Mihai Viteazul; Varlaam Arhimandritul, cel care a fost și mitropolit, om de mare cultură și călător neobosit; Teodosie Mărgărit arhimandritul, unul dintre cei
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
aflăm dintr-o cronică sârbească: „Anul 6926 [1418] s-a pristăvit [a murit] marele voievod al Ungro-Vlahiei, Io Mircea, ianuarie 31“ [14] și cronica lui Axentie Uricariul, în care stă scris: „Murit-au Mircea Vodă în domnie și l-au îngropat la Mânăstirea de la Cozia“ [15]. Trupul domnitorului a fost înhumat în pronaosul Coziei, la 4 februarie 1418, într-un sarcofag de piatră alcătuit după modelul celor apusene. Domnia lui Mircea cel Bătrân rămâne importantă, în primul rând prin inaugurarea cu
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
veșnica lui pomenire... toate bălțile, începând de la săpatul pe Dunăre, până la Gura Ialomiței», proprietăți ale Nucetului pe Olt, adică la Mănăstirea Cozia. Voivodul Mircea cel Mare a murit la 31 ianuarie 1418, pe la vreo 60 de ani și a fost îngropat la Mănăstirea Cozia. A încetat din viață după o glorioasă domnie de 32 de ani, fiind înmormîntat în ziua de 4 februarie 1418, nu la Biserica Domnească din Curtea de Argeș, unde zăceau înaintașii săi, «ci la cea mai frumoasă biserică de
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
veșnica lui pomenire... toate bălțile, începând de la săpatul pe Dunăre, până la Gura Ialomiței», proprietăți ale Nucetului pe Olt, adică la Mănăstirea Cozia. Voivodul Mircea cel Mare a murit la 31 ianuarie 1418, pe la vreo 60 de ani și a fost îngropat la mănăstirea Cozia.A încetat din viață după o glorioasă domnie de 32 de ani, fiind înmormîntat în ziua de 4 februarie 1418, nu la Biserica Domnească din Curtea de Argeș, unde zăceau înaintașii săi, «ci la cea mai frumoasă biserică de
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
Să zicem că moare un om din Popânzălești Sau femeie, că nu va mai conta: Vine popa acasă, ia mortul, îl duce la biserică Îi face slijba și apoi pleacă la cimitir. În alte sate, la alte religii, mortul se îngroapă cu popa La noi, la Popânzălești, popa rămâne afară! De unde și vorba uite popa-nu e popa! Va mai fi o problemă cu viteza mortului, Alta cu lipsa răscrucilor etc Oricum, în viitor Luna va fi cimitirul Pământului Sau nu va
CIMITIRUL PĂMÂNTULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344519_a_345848]
-
daco-roman, Cine-ar putea, mai mult ca noi, să spue c'al lui e ?! Cine l-a arăt Din începutul vremilor, neîncetat ? Cin'l-a sămănat ? Cine i-a fost slugă și stăpân ? Care dintre neamurile vechi și noui Are îngropați în sânul lui ațâți eroi ? Le-a găsit într-o prăvălie cu lucruri vechi, din orașul acesta, tocmai poetul Aron Cotrus, care l-a înțeles pe Horia și pe ai lui, nu din pagini uscate de carte, ci din destăinuirea
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]