106,112 matches
-
risc să presupun, de la cele tipografice până la cele ale globulelor din sânge. Microscopice, și una, și cealaltă, pentru că aceasta e scara la care Vlad Moldovan își instrumentează vocea. Dacă și-ar goni animalele de pradă din texte și dacă ar înlocui gamele majore care sparg timpanele câtorva poeme realmente frumoase, am avea, în Blank, cea mai intransigentă formă de minimalism din poezia ultimilor ani. Iar aceasta fără a apela, comod, la deliciile confesiunii. Atunci, fiecare pagină ar suna astfel: Când citeam
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
sens inițial, special, ci accepția generală de cultură proletară partinică și triumfalistă. Să nu ne înșele schimbarea de vocabular. Rusescul "proletar" a fost substituit de formele lexicale sinonime "muncitor" și "muncitoresc". Doctrina însăși s-a remaniat. "Dictatura proletariatului" a fost înlocuită cu "democrația populară" și alianța, mereu invocată, dintre muncitorime și țărănime. Proletcultismul a fost rebotezat realism socialist, dar niciodată repudiat în sensul lui tezist muncitoresc, adică proletar. Clasa muncitoare a fost recunoscută doctrinar drept clasa conducătoare în comunism, iar arta
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
și în literaturile est-europene" (în vol. Literatura în totalitarism.1949-1951, Ed. Cartea românească, 2007, p. 498). Eu zic că proletcultismul persistă până în 1989 sub denumirea de realism socialist. Ana Selejan dezavuează totuși (p. 511-512) tendința de a unifica, de a înlocui una cu alta sau de a confunda cele două noțiuni, despărțite prin două diferențe, care mie nu mi se par atât de categorice: 1. proletcultismul proclamă ruptura totală cu tradiția literară anterioară; e adevărat, zic eu, dar realismul socialist proclamă
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
desigur, până la sațietate în comunism, și ca termen și ca exemplificare într-o literatură oportunistă - cum aș prefera să o numesc, ieșind din dilema "proletcultism sau realism socialist?". Ana Selejan are dreptate: "Dacă scoatem din ecuație realismul socialist și-l înlocuim cu proletcultismul, fie la nivelul terminologiei, fie, și mai grav, în diverse optici și proiecte de periodizare a literaturii române, atunci ce ne facem cu mulțimea de practicieni și teoreticieni ai realismului socialist?" (ibidem, p. 512). Sigur, nu scoatem din
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
de opinie, la care mulți răspund ce se cade, nu ce vor cu adevărat: senzorul montat pe cablul TV. Măsurarea audiențelor arată că stilul propus de Iohannis este falimentar. Antena 1 a încercat, mult înainte să apară Antena 3, să înlocuiască știrile macabre cu știri pozitive, ca să se diferențieze de ProTv. A reușit: audiența s-a prăbușit la jumătate. Digi 24, cheltuind resurse inaccesibile pentru mari televiziuni (reporteri, studiouri teritoriale, echipamente de ultimă generație, flotă de mașini ultradotate), gâfâie în spatele unor
Klaus Iohannis și-a devoalat strategia de campanie. Cele mai fidele măsurători pun în discuție ”pozitiva” by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/81936_a_83261]
-
de opinie, la care mulți răspund ce se cade, nu ce vor cu adevărat: senzorul montat pe cablul TV. Măsurarea audiențelor arată că stilul propus de Iohannis este falimentar. Antena 1 a încercat, mult înainte să apară Antena 3, să înlocuiască știrile macabre cu știri pozitive, ca să se diferențieze de ProTv. A reușit: audiența s-a prăbușit la jumătate. Digi 24, cheltuind resurse inaccesibile pentru mari televiziuni (reporteri, studiouri teritoriale, echipamente de ultimă generație, flotă de mașini ultradotate), gâfâie în spatele unor
Klaus Iohannis și-a devoalat strategia de campanie. Cele mai fidele măsurători pun în discuție ”pozitiva” by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/81935_a_83260]
-
mă privește, eu înțeleg că anii ^80 au luat sfârșit în ianuarie ^90". Adevăr incontestabibl care mă îndeamnă ca și eu să-mi amintesc că "epoca măreață" din 1939 n-a durat mai mult decât până în 1940, când a fost înlocuită de altele și ele "mărețe", care au început și au sfârșit cum prea bine știm.
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
indispoziție îi suscită spaime și previziuni sumbre: "Oricât de indiferent mi-ar fi destinul meu pământesc, oricât aș fi de detașat de tribulațiile mele fizico-terestre, indiferența și detașarea dispar în momentul când sentimentul de frică, de neputință, de spaimă le înlocuiește, acoperindu-mă de sudoare la gândul unor noi suferințe. Coșmar. Panică. Debusolare." Credința se dovedește un suport destul de precar în fața spectacolului decăderii, al disoluției fiziologice, al epavelor umane întâlnite în deambulările sale tot mai însingurate. Însemnarea citată mai sus e
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
oprește la vamă, îți cere pașaportul, îl dai, ți-l vizează și ochiul trece mai departe. Restricția, legea, formula de orice soi, cere copii, catedră, școală. Opera de artă cere numai geniu - o condiție simplă, definitivă și cu neputință de înlocuit!" Și, aș îndrăzni să zic, iubire de munca altuia, cum și marii iconoclaști, sau mai ales ei, au avut. Spune Barbu: "dar pe deasupra întregei proze românești (în lumina "Fraților Karamazoff") cu vechiu suflet din răsărit, iubesc ŤCraii de Curtea Vecheť
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
ani, mult mai greu e să conservi și ultima surcică din vechime"), aplicarea tratamentelor împotriva insectelor care ronțăie implacabil lemnul. Nu e o noutate, apropo de conservare: unii restauratori de ocazie (dacă pot fi numiți restauratori) se fălesc că au înlocuit piese de sute de ani cu lemne abia tăiate din pădure. La așa ceva îl duce capul pe tot nepriceputul, pe deasupra, și cu ifose. în vara anului 2002, arhitectul Alexandru Baboș a cercetat structura bisericii, a făcut reconstituiri pe hârtie, iar
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
lui Edward Albee de prezumția jocului de societate, Cui i-e frică de Emil Cioran? este, în mod clar, altceva decât un eseu. Pledoaria se amână de la un capitol la altul și de la o promisiune la alta. Iar decriptarea mărunțită înlocuiește, în mod nefericit, viziunea. Cel puțin la suprafață, acolo unde ar trebui să predomine afirmația, nu deducția. Și, cel puțin atunci când sub lupă, se află un autor de talia lui Cioran. Contrar regulilor de gen, contrar restricțiilor de spațiu tipografic
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
nici partinică. Partidul bolșevic, relativ consolidat la putere, trebuia să intervină pentru a pune ordine. Lenin avusese o concepție politică în domeniu, exprimată încă din 1905 în articolul Organizația de partid și literatura de partid, despre cultura proletară, progresistă, care înlocuiește cultura burgheză, decadentă, dar ea nu se oficializase. Îi revine lui Stalin plăcuta misiune dictatorială de a pune ordine. Politica partidului în domeniul literaturii se prefigurează mai clar de prin 1926-1927, impunând categoric opțiunea proletară, asociată necesarmente cu spiritul de
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
ansamblu a celor trei mari cercuri infernale, Ťcercul maniilorť, Ťcercul rahatuluiť și Ťcercul sîngeluiť, împreună formînd o arhitectură inițiatică, de o perfecțiune barocă a unui theatrum mundi dement. Diferența esențială o constituie schimbarea cadrului, secolul al XVIII-lea francez este înlocuit cu anii 1944-1945 în timpul Republicii Sociale Italiene, republica fascistă musoliniană de la Salo, iar seniorii sadieni detracați au devenit ofițeri SS sau colaboraționiști de extracție aristocratică acționînd cu complicitatea acestora. Beneficiind de putere absolută, un grup de patru Seniori, Președintele Curval
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
dincolo de cenușiul sepia al unei realități menite să împovăreze și mai tare sufletele. România este țara nefericirii perpetue și coșmarul început în anii '50 continuă, în alte forme și în postmodernitatea noastră bezmetică. În viața publică, terorarea fizică a fost înlocuită cu teroarea economică, în vreme ce în cultură lipsa de susbtanță a realismului socialist a lăsat locul pustiitelor de conținut produse ale postmodernității. Copiii de azi trăiesc la altă scară și în cu totul alte condiții condiția alienantă a celor care au
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
pîndă cu blazare. Pălăria și umbrela sînt însemnele stăpînului așezat care, din piesele și schițele Iancului (și nici, ros de genealogii bolnave, din nuvele), nu lipsește niciodată. Protocolul venirii și plecării lui, într-o vreme în care religia s-a înlocuit cu tabietul, și cînd în loc de pe zei se zice parol, e spus, fără cuvinte și cum nu se poate mai bine, de bucuria dresată a acelui cățeluș. Dacă stăm să ne gîndim, orice intrigă am lua din Caragiale, ea se
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
Gheorghe Grigurcu Cu toate că șaizecist conform calendarului, Nicolae Prelipceanu se desparte vădit de standardele exponenților acreditați ai generației d-sale. Refractar vizionarismului cos-mic în grandioasă abuliție al acestora, se exprimă frecvent prin temele modeste ale proximității, înlocuind explozia vitalistă cu oboseala de-a fi. Decorului măreț i se substituie banalul, anodinul, prozaicul, producînd impresia unui "realism" asumat. Astfel încît, mult mai curînd decît drept un fidel purtător al însemnelor șaizeciste, îl vedem ca un precursor al optzeciștilor
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
o vom azvîrli în uralele publicului/ de la alte-aceleași alegeri generale și totale" (un fir subțire de salivă în colțul gurii). Dezmeticit din visul uranic-localist al șaizeciștilor socotiți de frunte, Nicolae Prelipceanu se consacră unui antilirism care, înlăturînd poeticul "pozitiv", îl înlocuiește cu cotidianul, narativul, anecdotica, propunînd printr-o asemenea năpîrlire o formulă de poezie cu alura firescului. Repulsia față de realitate îi fixează atenția pe această realitate inconfortabilă, anostă, greu de suportat pe care o înregistrează în exclusivitate. Polii morali între care
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
Biserica se schimbă fiindcă țara se schimbă. Elveția iese din stadiul bucolic al paradisului cîmpenesc și intră în zodia modernizării. Cele două figuri emblematice ale Elveției de odinioară - căprarul și sacristanul (țîrcovnicul însărcinat cu buna desfășurare a slujbei religioase) - sunt înlocuite de protagoniștii epocii moderne: tehnicianul și inginerul de drumuri. Elveția pastorală și creștină își schimbă identitatea. șoselele acoperă pășunile, pădurile se micșorează spre a face loc stațiunilor alpine, turismul prinde ființă și liniile de teleferic brăzdează văile. Călătorii și sihaștrii
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
protagoniștii epocii moderne: tehnicianul și inginerul de drumuri. Elveția pastorală și creștină își schimbă identitatea. șoselele acoperă pășunile, pădurile se micșorează spre a face loc stațiunilor alpine, turismul prinde ființă și liniile de teleferic brăzdează văile. Călătorii și sihaștrii sunt înlocuiți de schiori și alpiniști, iar peisajul asprimii alpestre este îmblînzit de înlesnirile civilizației. Moravurile se domesticesc la rîndul lor și puritanismul se stinge. Femeile își pierd aerul pudic și ajung să se închine tocmai zeului pe care creștinismul l-a
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
celui ce-și prepară singur cafeluța la spirtieră și e trecut pe ness în plic, ori i se pune în farfurie, în locul șnițelului mustos, o fiertură de soia. Zile și nopți aveau să mi se refuze programele preferate la televiziune, înlocuite cu reclame pascale și lecții de reculegere. Aveam să apăs pe butonașul telecomandei, secundă născătoare de suculente speranțe și în loc ca ochii să mi se limpezească, precum în prima copilărie, iar auzul să mi se ascută, precum al unui copoi
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
individuale într-o anumită tipologie abstractă. Cum o asemenea tentativă nu putea fi dusă prea departe din pricina riscului major al eșuării în rețetă, sculptorul încearcă o altă soluție, și anume supradimensionarea, ieșirea din scară ca procedeu de subminare a realului. Înlocuind frumosul cu realul, avem în proiectul lui Paciurea ilustrarea cea mai fidelă a unei observații pe care Aristotel o făcuse de multă vreme în Poetica. Anume aceea care privește justa organizare a elementelor și dimensiunea potrivită. Spunea Aristotel: Ființă sau
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
în același timp însă se umplu de muzică întru exersarea acelui organ al simțului superior lăuntric, generator de ecuații și funcții matematice tot mai mirobolante. Parafrazându-i pe Novalis și Heine, ma putea spune că "matematica este o artă ce înlocuiește natura prin inteligență", iar muzica - o știință minune care "se află între gândire și percepție; este ca o nedeslușită intermediară între spirit și materie, înrudită cu amândouă și totuși deosebită de ele; e spirit, dar un spirit care are nevoie
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
Galei Uniter și am nimerit, la Salonic, în alta. Tot neplăcută. Care a divizat adunarea. Peter Zadek a anunțat, și printr-o scrisoare destul de arogantă, cu cîteva zile înainte de seara decernării, că nu poate să fie prezent pentru că trebuie să înlocuiască urgent un actor din spectacolul său A douăsprezecea noapte. Mă gîndesc, însă, că o zi nu ar fi tulburat decisiv repetițiile. În statutul Premiului Europa pentru Teatru este prevăzut un articol unde se spune clar că cel premiat trebuie să
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
actorului, devenit el însuși corp de vorbire, limbaj al angoasei sale, mi-a amintit de Antonin Artaud, de "teatrul chintesenței" în care personajul se transformă în alfabet și obiectele în hieroglife. Actorul a creat acea metafizică a gestului, iluzia vie, înlocuind vechea funcție a catharsis-ului literaturii antice. Publicul a râs. Discuția despre absurd a fost la fel de interesantă ca și recitalul lui Christian Fex. Jonas Ellerström a dezvoltat ideea că absurdul a existat în toate literaturile, chiar și în literatura suedeză
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
noul an școlar, am fost mutat la un liceu mai slab. Puțin după ce am ieșit, am simțit nevoia să o văd. De mai multe ori am mers pe bulevardul Saint-Germain, în fața magazinului. Nu am văzut-o; se pare că fusese înlocuită de o blondă înaltă. Nu țineam să mă duc iar la ea acasă, riscam să am alte neplăceri. Cu toate astea, într-o seară, m-am hotărât. Era aproape șase, nu venise încă. Am așteptat-o pe scări. A ajuns
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]