13,210 matches
-
sens al cuvîntului, Greața, dar cumpărasem cartea cu banii pe care părinții mi-i dăduseră pentru almanahul Pestalozzi, iar acum se găsea sub salteaua mea. Eram pierdut! Cu siguranță mama o găsise cînd Îmi făcuse patul! Se grăbise s-o Înmîneze tatei.! Dintr-o clipă Într-alta, el avea să-mi fluture pe la nas cartea care constituia un dublu delict, mai Întîi pentru că era scrisă de Sartre, apoi pentru că o citisem. — Răspunde-mi! Da sau nu, ai citit Greața? — Nu! — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În prospectul abației, singura care avea sală de baie. Văd și acum obrajii grași și tenul atins de cuperoză al predicatorului nostru. Deschise sertarul mesei și scoase de acolo un sul mare de hîrtie. Am crezut că voia să-mi Înmîneze o diplomă. Sub lumina directă a unei lămpi de lucru reglabile, a Început să deruleze documentul. Am văzut apărînd fotografia În culori a unei femei complet goale. — Ei bine, François, ce spui? Era prima femeie goală pe care o vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
două dansatoare clasice deprinse cu alte musculaturi masculine decît a lui! Mă socoteam inteligent și habar n-aveam că eram frumos! Nici Maureen nu se Înșelase. Nu ca să-i vorbesc despre existența semenilor mei și despre solitudinea conștiinței individuale Îmi Înmînase ea un set de chei de la propriul ei apartament. (Și nu numai, dac-ați ști...) Fusesem cît pe ce să stric totul aducîndu-l pe tata cu mine În cameră! A fost ultima mea criză majoră de paranoia, ultimul meu delir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
voința paternă? Un martor pe care Îl treceam asupra lui ca Într-o cursă de ștafete, eu rămînÎnd pe teren, iar el dispărînd În veșnicie? Îi oferisem oare acel stilou ca să nu se Înverșuneze Împotriva mea după moarte? I-l Înmînasem așa cum se Înmînau odinioară Învingătorului cheile unui oraș asediat? Sau, aidoma unui membru al unui trib primitiv care se teme de spiritul morților, voisem să-mi atrag bunăvoința spiritelor care Îi vor supraviețui tatălui meu și vor continua să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
martor pe care Îl treceam asupra lui ca Într-o cursă de ștafete, eu rămînÎnd pe teren, iar el dispărînd În veșnicie? Îi oferisem oare acel stilou ca să nu se Înverșuneze Împotriva mea după moarte? I-l Înmînasem așa cum se Înmînau odinioară Învingătorului cheile unui oraș asediat? Sau, aidoma unui membru al unui trib primitiv care se teme de spiritul morților, voisem să-mi atrag bunăvoința spiritelor care Îi vor supraviețui tatălui meu și vor continua să se ocupe de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spuse el în timp ce continua să excaveze. Se pare că e deschis. Este... izbugni Ptițin. Degetele-i înmănușate intrară în zăpadă și ridicară ceea ce părea să fie un plic, mov la culoare. Era așa de încântat de descoperirea sa în timp ce îi înmâna plicul locotenentului încât nu observă și corpul din valiză. Însă pe măsură ce Ptițin se uita cu atenție la fața locotenentului, observă că aceasta devenise neobișnuit de palidă, ca și cum căldura temperamentului său l-a părăsit definitiv. Nu mai era nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Liputin slobozi un suspin de înfrângere. ă Ce mă interesează pe mine să știu cel mai mult, spuse Porfiri, este cauza morții în fiecare caz. ă Incredibil! exclamă prokuror-ul. Doctorul aprobă scurt și își scoase haina, pe care i-o înmână consilierului de stat. Acesta o primi cu repulsie mută și o trânti pe podea, fără ca doctrorul Pervoiedov să observe însă gestul, fiind deja aplecat peste cufărul din care își luă un șorț din cauciuc. ă Un corp cu ștreangul în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
contează, spuse celălalt. Schtoss este joc de noroc. Nu e nimic altceva decât noroc. ă Înțeleg. și cum se joacă? ă Este foarte simplu. Alexei, dă-i domnului pachetul. Un zugrav tânăr, judecând după petele de culoare de pe salopetă, îi înmână lui Porfiri cărțile. Dumneata ai pachetul ăla, spuse omul în haină, iar eu îl am pe ăsta. Scoase un al doilea pachet din buzunar. Mai întâi trebuie să fixăm miza. Jocul este între dumneata și mine. Dacă veți câștiga vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și o fumă de tot fără a-i mai adresa niciun cuvânt. Apoi se uită în albastrul ochilor ei și plecă. Capitolul unsprezece O reședință pusă la punct Dimineața umrătoare, după cum promisese, Porfiri Petrovici îl căută pe Virginski și îi înmână o perche de cizme de muncitor, care deși nu erau noi, erau în stare bună. Virginski, așezat pe marginea patului, se uita la cizme și la degetele care îi ieșeau afară din ciorapii deșirați. Avea unghiile crescute și galbene, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dmitri întinse mâna. Porfiri trase cu ochiul și dădu la iveală rubla de argint. Își dădea seama că nu putea obține mai mult din partea baiatului doar în schimbul unei ruble. ă Ai făcut o treabă bună. Țarul va fi încântat. Îi înmână premiul. Dmitri se uită cu mândrie în jur, însă văzând privirea pofticioasă a portarului, deveni precaut și ascunse repede rubla în buzunar. ă Îl cunoști pe Țar? îl întrebă pe Porfiri. ă Nu personal. Dar îi voi transmite cooperarea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pentru ele? întrebă portarul. ă Poți să îmi trimiți mie factura. O să i-o transmit șefului Poliției spre aprobare, răspunse Porfiri. ă șeful Poliției! îl îngână portarul. Văzând însă seriozitatea celorlalți, inclusiv a băiatului, deveni descurajat și mofluz. Porfiri îi înmână o lumânare lui Salitov și luă una și pentru sine. Cei doi examinară camera cu atenție. Porfiri se uită sub pat, unde, deloc suprinzător, dădu peste un strat gros de praf. Pe alocuri părea că praful se adunase în mănunchiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
trage adânc din țigară. și, ceea ce este și mai surprinzător, cum putea fi el atât încuiat în apartament cât și coborând pe scări? Porfiri termină de fumat țigara până la chiștoc. Îl stinse între degetul mare și arătător și i-l înmână lui Tolkachenko cu un 'Poți să iei asta' absent. Tolkachenko se încruntă la chiștoc în timp ce Porfiri își aprindea o a doua țigară. Este un mister dar... Porfiri fuma cu hotărâre profesională. Mă simt încrezător că îi vom descurca ițele. Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca să-și distragă atenția. Felinarele erau aprinse, astfel încât lanțuri de lumină brăzdau întunericul dimineții. În spatele său auzi fâșâit de hârtii și oftaturile adânci ale prokuror-ului. Porfiri se întoarse și îl văzu pe Prokurorul Liputin închizând raportul pe care i-l înmânase. Acesta conținea declarațiile lui Tolkachenko și Iakov Borodonici, precum și o cerere oficială din partea lui Porfiri privind autopsia cadavrului lui Govorov. Expresia lui Liputin nu era încurajatoare. ă Așadar, Porfiri Petrovici, dumneata chiar crezi că ai destule probe pentru un habeas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ăsta, vă sugerez, 'Îți amintești vara?', spuse Porfiri Petrovici. Anna Alexandrovna se uită la el întrebătoare însă fără reproș. Apoi se uită la Osip Maximovici, dar îl găsi în continuare cu spatele la ea. Își coborî capul ezitant și apucă stiloul. Îi înmână biletul lui Porfiri. Acesta îl studie puțin înainte de a-l pune în buzunar. ă Deci, farsa asta a ajuns la final? spuse Osip Maximovici, întorcându-se brusc de la fereastră. Aveți tot ce vă trebuie? ă Am tot ce îmi trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cameră. Aștepta în schimb răspunsul lui Porfiri. Porfiri slobozi o dâră de fum și scutură scrumul de pe țigară. ă Ce să fie adevărat? Își ridică privirea din hârtii și clipi în exces. ă Ultima nebunie a lui Liputin? Porfiri îi înmână inspectorului șef o scrisoare purtând antetul biroului prokuror-ului. ă Trebuie să îi înmânez prokurorului Iaroslav Nicolaevici Liputin dosarul privind decesele în condiții suspecte ale lui Stepan Sergheievici Goriancikov, Boris Borisici Kutuzov și Constantin Chirilovici Govorov. Va prelua presonal instrumentarea cazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și scutură scrumul de pe țigară. ă Ce să fie adevărat? Își ridică privirea din hârtii și clipi în exces. ă Ultima nebunie a lui Liputin? Porfiri îi înmână inspectorului șef o scrisoare purtând antetul biroului prokuror-ului. ă Trebuie să îi înmânez prokurorului Iaroslav Nicolaevici Liputin dosarul privind decesele în condiții suspecte ale lui Stepan Sergheievici Goriancikov, Boris Borisici Kutuzov și Constantin Chirilovici Govorov. Va prelua presonal instrumentarea cazului. Excelența sa trebuie să sosească dintr-o clipă într-alta. Nicodim Fomici citi scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Zamiotov cu o înclinare scurtă a capului. ă Porfriri Petrovici, ai dosarul pe care ți l-am cerut? spuse acesta și întinse mâna. ă Desigur, excelența voastră. Porfiri adună foile de pe birou într-o mapă cartonată pe care i-o înmână lui Liputin. ă Aștepți până studiez aceste documente și apoi îmi răspunzi la orice întrebare îți voi pune. După aceea te poți considera suspendat până la clarificări ulterioare. ă Iaroslav Nicolaevici! strigă Nicodim Fomici. Trebuie să protestez cu tărie. Nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-l răscumpere. Urma să îl răscumpere. Când a văzut ce mi-a făcut Kazel. ă E dus la cămătar, deci? Salitov reveni din camera lui Virginski. ă Am găsit mai mult fiole de laudanum. și asta, spuse el și îi înmână lui Porfiri un bilet mâzgălit. Tată, Eu sunt fiul dumitale tău. Văd asta acuma și nu o pot nega. Sunt la fel de prost și de dezgustător și capabil de crimă precum ești și dumneata. M-am dovedit în stare de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Eu sunt credincios, spuse Porfiri. și cu toate astea mi-este peste putință să îl amărăsc pe Dumnezeu cu astfel de rugăciuni. ă Am încercat. Spre binele ei. Virginski căzu pe gânduri. Brusc își aduse aminte de ceva și îi înmână un plic pecetluit, adresat unei anumite Iecaterina Romanova Lebedieva. Numele îi părea familiar lui Porfiri, deși nu își dădea seama de unde. Este o scrisoare adresată mamei sale pe care nu mai trimis-o. ă Femeia asta este mama ei? Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Soțul său, Lebediev, era ajezat alături, lângă conducta fierbinte. Fața sa încă mai păstra aerul unei demnități protectoare. ă Iecaterina Romanovna, spuse Porfiri, brusc conștient de o durere acută în piep. Am ceva pentru dumneata. Merse lângă pat și îi înmână scrisoarea. Femeia nu se uita la el, ci își continua șirul nesfârșit de lamentații. ă Este de la Lilia, continuă Porfiri. Fiica dumitale. Iecaterina Romanovna se opri ca să delcare: ă Eu nu am nicio fiică. ă Ai dreptate. În sfârșit, îm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
suflet necăjit, Cipriano Algor nu găsise, îngrijorat cum era de responsabilitatea misiunii care-l ducea la Centru, alte cuvinte mai bune decât, Azi stai acasă, noroc că neliniștitul animal a văzut-o pe Marta făcând doi pași înapoi după ce-i înmânase plicul tatălui, așa a aflat Găsit că nu va rămâne fără companie, de fapt, chiar constituind fiecare parte, singură, totul căruia îi aparține, cum credem că am demonstrat deja prin a + b, două părți, dacă sunt unite, înseamnă ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se va prezenta să-și primească laurii. Trebuie numai să mă gândesc puțin la ceremonie. Aceea pe care o aplicați dumneavoastră e puțin învechită, prăfuită, iar eu aș vrea ceva nou, ieșit din comun, scandalos. De pildă, să mi se înmâneze premiul chiar aici pe marginea piscinei. Să se aducă un cordon de polițiști care să mă apere de aglomerație, căci am această fobie, iertați-mă, și n-aș vrea să fac o figură neplăcută chiar în timpul ceremoniei. Mai bine amânăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În pardesiul de marcă și cu pălăria lui cu boruri largi, despre care crede ca Îl face să semene cu un gangster. Mașina lui Maggie, o utilitară sport Încrustată În gheață, planează ca În vis prin preeria albă. Ea Îi Înmînează programul. Astă seară este liber. MÎine la amiază, prînz cu barosanii, la Începutul după-amiezei - vizită la sediul Companiei, plecarea spre casă În seara aceleiași zile. Are un acut sentiment de déja vu. CÎte Maggie Îi Înmînaseră deja același program, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
preeria albă. Ea Îi Înmînează programul. Astă seară este liber. MÎine la amiază, prînz cu barosanii, la Începutul după-amiezei - vizită la sediul Companiei, plecarea spre casă În seara aceleiași zile. Are un acut sentiment de déja vu. CÎte Maggie Îi Înmînaseră deja același program, de-a lungul anilor? Hotelul seamănă cu un castel bavarez; tichia portarului este Împodobită cu beteală, la recepție, Într-un bol, mere roșii și lucioase; cabinele telefonice sînt de fapt confesionale gotice Împodobite cu luminițe albe. Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ele, și despre cum această tragedie a antrenat apariția primului sindicat din industria confecțiilor. Nu au existat aplauze la finalul prelegerii sale și la ieșire l-au așteptat cîțiva tipi fioroși. Cu ce-am greșit, Îi șoptise femeii care Îi Înmînase cecul și Îl condusese iute spre ieșire. — Există două Asociații ale Aspersoarelor de Incendiu, i-a șuierat ea, Împingîndu-l spre ușă. Cea de față reprezintă magazinele nesindicalizate! Maggie rîde furtunos, apoi Îl privește cu simpatie amuzată, ecoul rîsului ei Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]