3,744 matches
-
lui. Pe urmă Îi trecu prin cap cu totul altceva: spuse că pictorul, străinul ăla desigur că era pederast, un degenerat, Îl răpise pe Julius, Îl necinstise, poate că l-a și omorît. Fu Întreruptă de țipetele Vilmei care parcă Înnebunise, se izbea cu capul de pereți, Își blestema soarta și pe Palomino, ea nu cochetase niciodată cu nimeni!, s-o ierte!, nu voise decît să-și facă și ea cîteva poze! Julito!, Julito! Julito!, Doamne Dumnezeule!, ce se va alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sărbătoare, cu-amurguri violete! Au sosit la Lima toreadorii cei superstițioși, dar care nu se tem de loc să se urce În Cadillacul impresarului; și neisprăvitul ăla nu se hotărăște odată să semneze contractul cu Briceno, care anul ăsta a Înnebunit pur și simplu publicul spaniol și a venit timpul să-l vedem și noi aici, la Lima. Țiganul a acceptat să pozeze pentru CORPAC, arătînd scîndurica pe care o ia Întotdeauna cînd călătorește cu avionul, fiindcă În avion nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de servit. Fapt e că Susan se duse glonț să-i spună lui Juan Lucas că bucătăreasa parcă era turbată: „ca niciodată, darling, se pare că băiețelul ei e bolnav și n-o lasă să doarmă noaptea, se pare că Înnebunește din lipsă de somn...“ Juan Lucas făcu stop cu mîna și declară solemn că sosise momentul să termine cu femeia asta, s-o lase În seama lui, sălbaticele astea de multe ori iau droguri și Înnebunesc. Explicația o puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
noaptea, se pare că Înnebunește din lipsă de somn...“ Juan Lucas făcu stop cu mîna și declară solemn că sosise momentul să termine cu femeia asta, s-o lase În seama lui, sălbaticele astea de multe ori iau droguri și Înnebunesc. Explicația o puse pe gînduri pe Susan, care era Îngrijorată mai ales pentru Julius; Își aminti că el Îi povestise mai de mult cîteva Întîmplări Înspăimîntătoare și de bună seamă că i le citise Nidla În ziarele de scandal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bătaie de cap mătușii Susana. Era mereu preocupată din pricina fetei cu care ieșeau, mereu preocupată de ora la care se Întorceau, mereu preocupată pînă cînd Își găsea o preocupare. Și Susan i-o furnizase acum. Ea spunea că Susan o Înnebunise cu atîtea telefoane, dar era În culmea Încîntării cînd Victor ridica receptorul, răspundea și venea s-o anunțe: vă căută vara dumneavoastră, doamna Susan. Susana Lastarria zbura la telefon, Îngrozitoare și fericită. Și Susan continua să primească toate fetele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
filmul de groază pe care-l văzuse În urmă cu cîteva zile. Amîndoi se opriră nemișcați În fața ușii de la dormitorul lui Bobby și Susan Îl rugă să deschidă, spunîndu-i: te rog, nu mă chinui și apoi, În engleză, că o să Înnebunească de durere. Ultimele cuvinte le spusese cu atîta suferință În glas, Încît Julius se Întoarse imediat simțind că se topește de dragul ei și sigur că se prăpădea după ea, dar mai mult ca orice pentru cît era de frumoasă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Bobby cobora clătinîndu-se mînios și aținîndu-i calea. „Șterge-o de-aici, pui de lele! Luate-ar dracu! Vrei să te omor?!“ Julius o zbughi glonț strigînd Țanți! Țanți!, doar-doar i-o apărea cineva În drum, ca să-i spună că Bobby Înnebunise. În curînd au aflat cu toții. Mai Întîi Susan și Juan Lucas, care contemplau În liniște triumful nopții asupra terenului de polo pe iarbă și asupra terenului de minigolf, cînd un urlet străbătu barul de vară. „A deschis ușa“, spuse Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vesele și foarte rapide. Parcă i-ar fi ușurat deodată durerile nașterii, Înlocuindu-le, ca urmare a nenumăratelor lovituri ușoare și neîntrerupte, cu un gîdilat cumplit care o furnica făcînd să tremure frenetic oglinjoarele luminoase ale scoicii: Gloria Symphony parcă Înnebunise, nici bateristul n-o mai putea stăpîni, Îi scăpase din mînă, În fața tuturor doamnelor din local azvîrli prin buric răii de vrăjitori excomunicîndu-i din Haiti și risipîndu-i peste Lima și ei. imorali cum erau, ca niște diavoli Împielițați, Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care le-am tot ascul tat în primele zile până le-am învățat pe de rost. Afară ploua cum n-am mai văzut niciodată, într-un fel de crepuscul gălbui, și-așa avea s-o țină câteva luni în șir. Înnebuneam de singură tate. La facul tate predam câtorva studenți noțiuni elementare de limbă română. Când ieșeam, serile, mă plimbam ore-n șir prin oraș, cu o umbrelă picurătoare dea supra capului. Mergeam de-a lungul canalelor semi circulare, treceam peste
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
timp de o colegă din București, și po vestea cu Irina își cam pierdea contururile. Ghi nion, însă. Și colega cu pricina era fată mare și-așa avea de gând să rămână cel puțin câțiva ani mai departe. Ne smotoceam înnebuniți prin holuri de case vechi, dar agenda mea rămânea imaculată în con tinuare și, Dum nezeule, împlineam 24 de ani! Am început să scriu poeme de dragoste foarte erotizate, ca un fel de compensare. Slabă com pensare. M-aș fi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
stranie care mi-a fost dată-n această viață. Nu mă suspectați de fabu lație sau de livresc. Totul a fost real, real, real. Am intrat în muzeu doar familia Pop și cu mine. Ce să spun? Nu prea mă-nnebunesc eu după mumii, sarcofage, urne funerare și zei cu cap de pasăre. Aici erau cu sutele, cu miile. Fâșii uriașe de papirus, bucăți putrede de lemn cu hărți ale lumii de din colo, cranii cu piele zbârcită și neagră lipită
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
colecție, ca despre Balzac, Alexandre Dumas, Maupassant sau Tolstoi: „Mircea Cărtărescu (1956 ...) nu se așeza nicioda tă la masa de lucru dacă nu avea în fața ochilor...“ ce? Cine știe ce chestie. N-aveam cum să știu de pe-atunci. Scriitorii de obicei înnebuneau brusc, când erau deja oameni mari. Într-o după-masă, nea vând ce face, am adunat pe „masa mea de lucru“, unde-mi făceam temele, mai multe obiecte dis parate, cam cum se pun pe tăvița copilului la un an, când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am aflat doar eu, printr-o întâmplare, este cine a fost cel care-a comis acest sacrilegiu. Nu vreau să fac din asta cine știe ce enigmă. Firește, după cum bănuiați, hoțul n-a fost altul decât Cristian Vasile, cântărețul, care își învinsese, înnebunit de dragoste și disperare, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o feres truică a crema toriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
delicat, colecționând mici observații și schițând subtile nuanțe psihologice, fie brutal și scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură femi nină. Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia și proza lumii. Pentru că le înnebunește „Angie“ al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total și inexplicabil contra gândacilor de bucătărie. Pentru că până și cea mai dură bussiness woman poartă chiloți cu înduioșătoare floricele și danteluțe. Pentru că e așa de ciudat să-ntinzi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
noastră, tonul ridicat, piciorul bătut, cu insistență, de podea și arătătorul îndreptat într-o anume direcție au devenit monede curente. Ce spunem noi? Valută forte. Căci, locul discuțiilor urbane, colegiale, a fost luat”... Nu mai pot. Capul ăsta parcă a înnebunit. Fac efortul de a mă târâ până-n fața oglinzii. Arăt ca o epavă: ochi injectați și duși în fundul capului, obrajii-mi sunt, când galbeni ca lămâia, când roșii ca focul, mâinile-mi tremură. Cine m-ar vedea acum, cine știe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de aici. Poate că mă așteaptă altă soartă, alte orizonturi. Sau nu mă mai așteaptă nimic. Cine știe? Să fi procedat, oare, rău când, după stagiatură, am refuzat postul ce mi se oferise? De ce-am făcut-o? Pentru că eram înnebunit de zgomotul unui mare oraș, pentru că cei trei ani de liniște nu mi-au ajuns, pentru că încă mai voiam să-mi adun gândurile, să-mi ordonez ideile. Și apoi? Ce urma să fac după aceea? Nu știam prea bine. Socrul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sorbit lacomă, apoi s-a lăsat moale pe pat, întorcând puțin fața către mine. -Te vreau! Acum! Imediat! Acum! În ochii ei citeam dronța nestăpânită, chemarea instinctului, o sete de viață, plăcerea de a se dărui bărbaților, de a-i înnebuni cu farmecele ei... Dimineața, la plecare, s-a mai întors o data din ușă spre mine. Pe față i se citea îndoiala, expresia unei incertitudini de lungă durată. -M-a luat valul? întrebă ea. -Apa sau valul? precizai eu. Apoi plecă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Deci cum se numește locul ăsta, mai exact? —Ei bine, doctore. Mark își înclină capul. Se uită pe sub sprâncenele lui împreunate și șopti: Unii oameni din partea locului îi spun Glandele Mortului. Weber clipi, iar Mark lătră de plăcere. Karin stătea înnebunită pe pat, trăgându-se de pantaloni. —De cât timp ești aici? Mark aruncă o privire tulburată spre pat. Karin își feri ochii, uitându-se la Weber. Mark își drese glasul. — Păi, o să-ți spun. Cam de când mă știu? — Știi de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aparate? Îi arătă lui Mark electrozii care se prindeau pe degete. Practic, îți măsoară conductivitatea electrică a pielii. Dacă te ambalezi sau te stresezi... Deci, cum ar veni, ca un detector de minciuni? — Da, cam așa ceva. Mark chicoti. Nu mă-nnebuni! Acu’ mai vii de-acasă. Dă-l încoa’! Întotdeauna am vrut să fraieresc o chestie din asta. Întinse mâinile. Cuplează-mă, domnule Spock. Weber îi făcu pe plac, explicându-i fiecare pas. —Majoritatea oamenilor prezintă o creștere a conductivității pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ridicară cu greu în picioare. Tom Rupp își reveni primul. Ne-am gândit să-i ținem de urât prietenului nostru. Avea nevoie de un pic de distracție. Karin își prinse gâtul cu mâna stângă și tăie aerul cu dreapta. —Ați înnebunit? Duane Cain se răsuci sub lovitura nedreaptă. Ce-ar fi să-ți reiei cura de Prozac? Noi am venit aici doar ca să-i ținem companie. Karin își flutură unghiile spre jocul video, cu șoseaua care încă mai șerpuia prostește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dorințelor, care nu puteau fi reduse în întregime la fenomene inferioare. Poate că teoria ar putea fi pe punctul de a descrie creierul, dar teoria nu era capabilă încă să epuizeze de una singură acest creier, chinuit de fapte și înnebunit de dorința de supraviețuire: Mark Schluter și falsa lui soră. Cartea care-l aștepta pe Weber s-o scrie, după turneul său de promovare. Îl duseră pe Mark acasă - n-aveau unde altundeva să-l ducă. După ce faimosul neurolog plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o singură privire spre ecran - Rupp „Omul de Fier“ căzând în genunchi în țărână, înecându-se și vomitând - și hotărâse că Garda Națională nu se întrezărea în planurile lui de viitor. Caseta îl speriase și pe Mark. Niciodată nu fusese înnebunit după inhalarea de otrăvuri. Apoi a venit septembrie și urmaseră atacurile. Împreună cu restul lumii, cei trei rămăseseră suspendați în nebunia cinematică ce se desfășura în ralanti, cu lupinguri nesfârșite. Din Câmpiile Centrale, New Yorkul se vedea ca un fulg negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai rău ca metodă de a-l readuce la viață decât terapia cognitivă. Ecranul era singurul loc unde mai putea fi fericit, participând la cursă fără să gândească, eliberat de bănuiala că lucrurile nu duc nicăieri. Dar jocul îl și înnebunea. Înainte de accident, avusese degetele mai rapide decât ochii. Acum își aducea aminte tot ceea ce putea să facă înainte, dar nu și cum se face. Asta-l înfuria. În momentele alea se bucura că există Rupp și Cain. Nimeni altcineva n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu mai pomenise de recenzie de zile întregi. —Mă întreb dacă nu cumva au dreptate. Ea își azvârli brațele în aer ca o majoretă ninja. —O, termină! Nu au dreptate. Sunt pur și simplu oportuniști. Stăpânirea ei de sine îl înnebunea. Se pomeni că spune lucruri absurde, în fragmente din ce în ce mai incomprehensibile. Până la urmă se ridică și plecă. Idiot, stupid: rătăci la întâmplare prin labirintul roman, în timp ce soarele apunea, iar străzile șerpuitoare îl dezorientau. Se întoarse la hotel după unsprezece. Cuplul flamand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că ar fi fost numai al ei. Karsh, mereu la pândă. Karsh, întreprinzătorul neobosit. Stăteau și amestecau în farfurii, arzând de rușine. Mai multe vorbe nu puteau fi decât lămuritoare. Oamenii de la mesele alăturate înfulecau mâncarea, plăteau și plecau. Era înnebunită să schimbe subiectul, să pretindă că nu spusese nimic. Îndoiala se întinse peste rană ca o zgaibă de care tot trăgea. Voia doar să dărâme totul, să curețe peisajul, să evadeze într-un loc gol și adevărat. Dar nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]