7,767 matches
-
alei vor străluci-n petale ochii mei. Parfumul meu, mireasmă dulce-amară, împrăștiat de vânt, o să te-ndrume în raiul sfânt al forilor de mai să-ți odihnești privirea și să stai, pierzându-te-n culori din altă lume, cu brațele întinse... iar pe ele, cum meri-și țes iubirile pe ram, să mă-mpletesc pe mine ca să am seninul tău în zâmbetele mele. Te-aștept, iubitul meu, de-o primăvară sau de un veac întreg de primăveri în care-au argintat
RAIUL FLORILOR DE MAI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381153_a_382482]
-
primăvara asta să-și facă loc în stele Și-n sufletele noastre cuprinse de văpăi, Să conturez un vis cu-aceleași acuarele Cu care Universul pictează ochii tăi. Din basmele cu zâne tu vii doar către mine Și-n brațele întinse iar mă cuprinzi cu dor, Acuma știu, iubire, că-n suflet vei rămâne Prințesa ce îmi scrie povești care nu mor. Referință Bibliografică: Prințesa mea / Daniel Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi
PRINŢESA MEA de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381165_a_382494]
-
Dumnezeu e doar o rugă un dangăt de clopot ce urcă și coboară spre un cer fără margini întunericul își resfiră umbrele fără să țină cont de nimic în universul tău cu nume de om se construiesc biserici dintre mâinile întinse se înalță o altă rugă doamne, zici sunt eu cel făcut după chipul și asemănarea ta dă-mi tăria cuvântului tău și mai lasă-mă încă o zi ca să pot alerga de la un capăt la altul al lumii iubind apoi
APOCALIPSA de TEODOR DUME în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381208_a_382537]
-
înfloririi-n viitor Pâlpâie slab în seva caldă-a gliei Și-n zâmbetul dulce-al stelelor. Sufletul ne-ntinat cerul îl atinge Nemărginirea vie de azur curat, Pleoapa străvezie se-nchide și se stinge Peste universul întunecat și mat. Cu mâinile întinse cere doar un zâmbet, Cu inima deschisă un fir de dăruire, Cu inocența-i caldă, tandrețe și un cântec Cu-ntreaga lui ființă-o fărâmă de IUBIRE. Referință Bibliografică: VIS DE COPIL / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VIS DE COPIL de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381344_a_382673]
-
în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului E noaptea târziu, stelele-s aprinse N-ai apărut și mult mă doare Că-n largul mării talazuri necuprinse Mugesc, făcând spre mal, cărare... Te-am căutat pe cărări întinse, Am cercetat în clipele fugare, E noaptea târziu, stelele-s aprinse N-ai apărut și mult mă doare... Te aștept mereu cu brațele întinse Ca să-mi alini focul din suflet Și să-mi spui dintr-un răsuflet Te iubesc! În
AŞTEPT de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381435_a_382764]
-
Că-n largul mării talazuri necuprinse Mugesc, făcând spre mal, cărare... Te-am căutat pe cărări întinse, Am cercetat în clipele fugare, E noaptea târziu, stelele-s aprinse N-ai apărut și mult mă doare... Te aștept mereu cu brațele întinse Ca să-mi alini focul din suflet Și să-mi spui dintr-un răsuflet Te iubesc! În brațele-mi cuprinse! E noaptea târziu, stelele-s aprinse! Referință Bibliografică: AȘTEPT / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03
AŞTEPT de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381435_a_382764]
-
-se de renumele tatălui său legiunile îi vor cădea la picioare. ,,Famam multi curantum pauci conscienciam”, completă Irod cele spuse. (Mulți se îngrijesc de faimă, puțini de conștiință!) Acesta este Caligula! -,,Nimium tentendo funem abrumpis!” fu replica procuratorului. ( Funia mereu întinsă se rupe!) Irod zâmbi cu ironie. Cuvintele rostite erau adresate lui? Sau se refereau la Caligula? -Voi fi atent la tânărul Agrippa, ilustre tetrarh, continuă procuratorul. Dacă va pune piciorul în Cezareea Maritima, îl voi aresta și îți voi da
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
Omul iubește, omul te iubește. Omul rănește, omul te rănește, Omul pierde, omul te pierde, Omul uită, omul te uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri, frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți, prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate. Citește mai mult Omul, doar omul... - Irina Lucia MihalcaSclipiri de raze prin ochiul
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Omul iubește, omul te iubește.Omul rănește, omul te rănește,Omul pierde, omul te pierde,Omul uită, omul te uită.Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric,omul te-nalță, te coboară,în depărtări imense, sub triste constelații,noian de-ntinse ape, refluxul din genuni,adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri,frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți,prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate.... XXVI. PRIN OCHII COPILULUI, FULG ÎN DEVENIRE..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
gura monștrilor. Citește mai mult Ecoul întrebărilor străbate închise universuri interioare,Acolo unde mergi Tu, Moartea te însoțește pas cu pas,Cei ce se aseamănă călătoresc prin trecutul zilei de mâine,prezentul din fluidul anilor în adâncul timpului mistuitor.Distanțe întinse în toate direcțiile prin tăceri lungi,intersecția viitorului Lui cu trecutul Ei prin punți țesute între elede pretutindeni frenetice culori țâșnesc în negura misteruluiMarea Țestoasă* s-a mișcat prin dimensiuni palimpseste,Lumea nu este nici ce pare a fi, nici
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
aceleași măști,baricadați în buncarele friciinici ei nu știu ce așteaptă...Deschizând cufărul cu vise piesa se rescriela dorința actorilor din ochiul furtunii.... XXXII. POARTA SPRE CER, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011. Din palma întinsă fire de nisip se scurg în delta vântului, În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor, Sub povara trecutului neputința trăirii prezentului, Petale de iris și-albastre frunze vibrează în proiecția viitorului. Când zidul Uitării se prăbușește, soarele-i
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
nisip se scurg în delta vântului, În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor, Sub povara trecutului neputința trăirii prezentului, Petale de iris și-albastre frunze vibrează în proiecția viitorului. Când zidul Uitării se prăbușește, soarele-i mai puțin întins, vântul mai calm, Punte între Cer și Pământ, stăpâni ai Timpului, dincolo de cuvinte, În oarbe oglinzi nu va fi mâine, nici ieri, din lumea umbrelor Peste flăcări lacrimile pietrelor vor dezlega taina lor. Acolo, pe ziduri și-n iarba ruinelor
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Acolo, pe ziduri și-n iarba ruinelor și-a scris numele de copil, Mici hieroglife încrustate de curcubeul vechiului timp, Se-ntoarce cu gustul vântului și-al sării pe obraji, cu-aroma ploii în păr, ... Citește mai mult Din palma întinsă fire de nisip se scurg în delta vântului,În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor,Sub povara trecutului neputința trăirii prezentului,Petale de iris și-albastre frunze vibrează în proiecția viitorului.Când zidul Uitării se prăbușește, soarele-i
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
nisip se scurg în delta vântului,În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor,Sub povara trecutului neputința trăirii prezentului,Petale de iris și-albastre frunze vibrează în proiecția viitorului.Când zidul Uitării se prăbușește, soarele-i mai puțin întins, vântul mai calm,Punte între Cer și Pământ, stăpâni ai Timpului, dincolo de cuvinte,În oarbe oglinzi nu va fi mâine, nici ieri, din lumea umbrelorPeste flăcări lacrimile pietrelor vor dezlega taina lor.Acolo, pe ziduri și-n iarba ruinelor și-
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
când pleca-voi pe cărări celeste, Tânăr și veșnic, tot mai sper s-o-ntâlnesc. (Prima dragoste) Ca mai întotdeauna, în fragila și tulburătoarea primă tinerețe, despărțirea vine pe aripi neprevăzute, de acolo de unde pândește neantul: Mâna mea a rămas întinsă. Tu plecaseși... Ochii mei îți urmăreau Prin ceața lacrimilor Mersul săltat de copilă Și unduirea formei tale Departe... în zare... (Despărțire) Deși, eroul liric - care lucrase ca un sculptor de sentimente - se întrecuse pe sine zugrăvindu-și iubita, apropiind-o
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
a fi” sunt șterse cu brutalitate acum din patrimoniul de gândire al marii opere de gândire a acestei lumi. „Am văzut un spital modern. Am fost izbit de tehnicile extraordinare. Din întâmplare, am observat printr-o ușă deschisă două femei întinse, aproape epuizate, neputând să-și țină ochii deschiși. Nicio persoană alături de ele să le spună un cuvânt ... ” (Dumitru Stăniloae) Iată că penibilul teatru societar al haosului comandat, precum și „filozofia” de prost gust a consumismului regresiv asociată cu structura hedonică distructivă
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
așa că, în cele din urmă m-au agreat fără rețineri în „gașca” lor care însă diferea radical de fosta mea gașcă formată numai din copii care aduceau pe Poduri, la păscut, vitele și oile familiilor lor, adică pe o fâneață întinsă aflată pe coasta muntelui și care ținea până la liziera pădurii. Pot spune cu mândrie că această primă gașcă a mea m-a ajutat enorm ca să mă formez ca om reușind ca, urmându-le exemplul, încă de la vârsta fragedă pe care
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > FĂRĂ... Autor: Chiricea Ciprian Ionuț Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Fără... Cu ochii larg închiși Pe spate stau întins Stau și încerc să-mi imaginez O lume fermecată. O lume fără ură, Nevoie de minciună, O lume plină de iubire Să spele păcatul din mine, Din noi, de răutatea gratuită. Îmi imaginez o lume Fără măr, fără șarpe, fără
FĂRĂ... de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374341_a_375670]
-
a ridicat în picioare: -Sărut mâinile! -El este Tatu, zis Piticu. Profesoara a prezentat elevul cu toată seriozitatea, voia să-i dea cât mai multă importanță, spera astfel să scoată cât mai multe secrete de la copil. Mihai a strâns mâna întinsă bărbătește de copil: -Mihai Iordan, pentru prieteni Mihai, dacă tu crezi că vom fi prieteni, să-mi spui simplu : Mihai. Piticu s-a uitat atent la bărbatul cu păr grizonat și început de chelie, era fascinat de ochii mari și
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
țării, a fost și faptul că avea peste 25 hectare de pământ, batoză și tractor și curtea plină de animale. Ca și când acestea n-ar fi fost de ajuns pentru părinții mei, nașii lor de cununie erau oameni bogați, cu averi întinse, care au fost deportați în zona Râmnicului Sărat, iar agoniseala lor a fost confiscată și transformată în proprietate a G.A.C-ului[ G.A.C. = gospodărie agricolă colectivă - denumirea cooperativelor agricole de producție din România între 1949 și 1965.(n.
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
latină, Pentru ca mări, deșert de nedescris Să nască cerul toamnei fără vină Eu am iluminat tristețea-n vis. Când strigătul nopții ce n-are părinți Se leagănă-n umbre sub fețe de sfinți Și grinda-i linsă de văpaia rea, Întinsa-mi coadă te lasă fără grai: Alerg și m-ascund, dar la-nceput de mai Mortală va fi mușcătura mea. -------- 2001 Prin traducerile „comise” în acest tom și prin textele originale reproduse în paralel oricare cititor român, bun cunoscător al
PAUL POLIDOR A REALIZAT O TRADUCERE CONSONANTĂ CU SPIRITUL ORIGINAL de DUMITRU BĂLAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374455_a_375784]
-
a atmosferei de „priveghi-petrecere“ cu cartofori-băutori, adică, în litera romanului, cu «jocul de cărți, înjurături fără adresă, bârfă măruntă [...], cești de porțelan, chinezești, cu cafea aburindă, stacane din sticlă de Murano, pline cu vin de Bordeaux, scrumiere de argint, farfurii întinse, de porțelan franțuzesc, înflorate cu simț artistic, doldora de gustări reci și calde - totul semăna cu o petrecere deșănțată, nu cu un priveghi...» - p. 16 sq. -, din noaptea de 24 august 1857, a morții lui Grigore Alexandru Ghica și din
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
Toate Articolele Autorului SLĂVITE, MĂ IARTĂ Slăvite, mă iartă că zile de-a rândul Trăind fără Tine, am fost rătăcit! Greșit-am adesea, cu fapta, cu gândul, De azi, pe vecie la Tine-am venit!. Eu simt, când o mână întins-ai spre mine, Prin multe trecut-am ușor! Lumina ce-o văd, de la Tine ea vine, Slăvite, mă iartă! Tu ești iertător!. Cât viață îmi dai, voi trăi-n rugăciune, Urmașilor mei cer etern legământ, Că nu vor porni spre
SLĂVITE, MĂ IARTĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374543_a_375872]
-
o hlamidă nouă de Luceafăr, așa cum s-a-mbrăcat și Terra în albastru, așa cum, înșelați, noi te credeam de veacuri. MARTE Ne bucurăm de tine ca de un frate regăsit între doi poli de gheață orbitori dintr-un deșert însângerat de ruginiri întinse, de oxizi roși de fier și de alte culori schimbătoare, în care Zeul cel războinic zace mort prin văile de munși înalși din care Olympus este cât trei munți tereștri Everest, unde suflă furtuni prin spații largi, curbate ale canalelor
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
zbor halucinant, Pe ruguri vii de fulger, cutremurate-n vaier, Fărâmă-ți fac din trupuri și praf de diamant. Din astre-ndepărtate nălucile-s desprinse, Nu le-a plăcut plutirea de anonimi piloți; O clipă ard în flăcări prin hăurile-ntinse, Dar scurta lor lumină ne-ncântă și-o văd toți! COMETA Vis diafan de aburi, rătăcitor prin roua aștrilor, cu cap de stâncă înspăimântătoare și monștri morți de gheață, plutind armonic la marginea visului lor precum o pană smulsă din
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]