2,365 matches
-
plăcerea de a vă imagina. Din păcate, nici mama mea și nici cealaltă mamă nu au apreciat "eforturile" depuse de mine pentru salvarea pacientei și cu atât mai puțin "nivelul" cunoștințelor medicale de care dispuneam atunci. Faptul acesta m-a întristat și m-a dezamăgit, punându-mă serios pe gânduri. De aceea ziceam că, dacă ar fi să dau un titlu acestor rânduri, cel mai nimerit ar fi acela de "Amintirile unui ortodox ratat", ceea ce de fapt lăsând gluma la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fi mai bun!" În ciuda atacurilor la care e supusă efigia poetului Ștefan Augustin Doinaș, nu mă sfiesc să văd în el una din personalitățile proeminente ale poeziei noastre, un spirit generos, care a făcut posibil debutul unor scriitori tineri. Mă întristează atacurile împotriva sa, ignorându-se contextul ideologic de atunci, precum și presiunile enorme exercitate asupra generației lui Doinaș. Tinerii, inclemenții judecători de azi uită că cei mai mulți membri ai Cercului Literar de la Sibiu au fost încarcerați, că acestora li s-a interzis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1945 am vândut-o lui Pavel Blidariu, președintele Uniunii Sindicatelor Viticole, cu un preț cu care mi-am cumpărat patru vagoane cu porumb, pentru crescătoria de porci. Am făcut un ultim tur În ziua vânzării, pe marginea lacului. Acasă erau Întristați, parcă am fi pierdut o ființă iubită. Încheiam cu aceasta o etapă a vieții. Studiul agriculturii americane mi-a folosit atât ca profesor cât și ca fermier. Harta SUA 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 155 Lista
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pătrund tainele sufletului, să le înțeleg psihologia, să fotografiez, poate... chiar să încerc un eseu... Repede mi-am dat seama că nu erau decât proiecte mentale, vânturam baloane... egocentrice! Mă saturam de impresii, de informații, de imagini, mă bucuram, mă întristam și înregistram nu atât cu mintea, cât cu sufletul. Am renunțat repede la jurnal: mi-am notat câteva adrese și doar două-trei idei. Iar acum, doresc să revărs în scris tot ce am acumulat, mai ales la nivel de... spirit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
atrași, în primul rând, de marile orașe precum... Paris, Londra, Roma... sau caută cu obstinație mirajul Americii... și-abia după ce totul devine o rutină, își îndreaptă atenția spre alte zări, dar tot cu interesul turistului? Răspunsul găsit m-a cam întristat: oamenii preferă strălucirea, luxul, distracțiile facile, confortul clădirilor din oțel și sticlă și doar în ultima zi mai vizitează câte un muzeu, dar... fără un suport spiritual veritabil, rămân în continuare... goi, goi de conținut. Au grijă, însă, să se
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vă va parveni!... Vă îmbrățișăm cu vechea prietenie, Christinel și Mircea LXXtc "LXX" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 14 iunie 1974 Dragă Stig, Acum câteva zile am primit scrisoarea dvs. din 24 mai**. Christinel și cu mine suntem întristați aflând dimensiunea profundă a neliniștii dvs. Ce e de făcut? Ce se poate face? Nu îndrăznesc să vă propun nici o consolare; sper totuși că lucrul, călătoriile, întâlnirile de la Budapesta vă vor reda gustul vieții. Împotriva destinului (cel puțin aceasta esteconvingerea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
neacceptat, mai ales că sînt scriitori cu mult mai mulți ani de pușcărie ca Vladimir Streinu și care scriu "fără concesii, fără alunecări, fără umbre chiar". Și toate acestea sînt relatate "nu pentru a da lecții, ci pentru a ne întrista". Atent la fenomenele politice, sociale și culturale din țară, va analiza atent fenomenul liberalizării abătut asupra noastră după preluarea puterii de către noul dictator la început avînd încă o față umană Nicolae Ceaușescu. Polemistul va atenționa: "Liberalizarea e în funcție de un trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
această carte. În totul, ne aflăm în fața unei conștiințe mereu trează și trezitoare, care a dat și ne-a redat adevărul, în împărăția falselor valori care a fost comunismul, fără exagerări, fără parti pris, dar de fiecare dată îndurerat și întristat de toate cele abătute peste țară și cultura națională. Cum spune criticul: "adevărul există, numai minciuna se inventează". Nu iartă și nu a iertat niciodată staliniștii de orice culoare, origine și formă de manifestare. La un spectacol de muzică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe plan spiritual, arhontele care nu vrea să fie arhonte. Se ferea de spectacol. Deși oamenii îi cereau să țină lecții de istorie absolvise facultatea de specialitate ca șef de promoție pe țară ezita să-și ia asemenea obligații. Îl întrista, probabil, să vorbească în mijlocul vacarmului. Sînt profesiuni care cer, dacă nu mister, o minimă regie. Preotul nu intră în altar în costum de baie, ci în odăjdii, semn al învestiturii, singurul semn de acest fel, cîteodată; medicul își primește pacientul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
profesau cu totul altceva, de părinții lor, pe care cei stabiliți în Paris îi vedeau rar, doar când mai treceau prin țară, de promisiunile făgăduite între ei în urmă cu mai bine de un deceniu și mai ales s-au întristat de timpul care părea că a trecut atât de repede. — Dar eu întotdeauna am crezut că vei ajunge un mare actor, Bibi. Dincolo de vocea ta minunată, te vedeam jucând, interpretând, nicidecum un șansonetist. — Ei, dar teatrul a rămas în inima
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
era ușor să scrii despre Breban În acei ani și mai ales despre aceste cărți dintre care unele, precum Bunavestire, au provocat mari taifunuri mediatice și apostrofe brutale venind din „sfânta-sfintelor” partidului, c.c. Ce e ciudat și m-a Întristat În relația noastră veche de amiciție În anii „de luptă”, cei care nu se uită, a fost că În toată această lungă perioadă În care Breban nu mai făcea parte din comitetele literare, nu avea un venit fix și, vreo
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
printr-un miracol. Bucuria libertății, a speranței mari, individuale și naționale, ce putea Încă o dată să renască și „să fie!”, iată unul dintre darurile pe care mi le-a făcut mie, dar și multor altora - senectutea. Regăsirea demnității; și mă Întristează cei care regretă vremurile dictaturii și uită că, dincolo de abuzurile, selecția mereu anti-valorică, presiunea poliției de orice fel, ca și enormele lipsuri, noi, Românii, sub dictatură - sub dictaturi, deoarece au fost două, cea dejistă, care a distrus și mutilat țărănimea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
căsătorit decât de trei luni. Fii rezonabilă. Încă experimentăm... - Soția ta e aici și tu ești cam murat. S-a întins după un prosop negru cu portocaliu și mi-a tamponat fruntea. - Și când ne-a oprit asta? am întrebat „întristat“. - De la ce? întrebă ea mimând șocul, apoi zâmbi lasciv. M-am aplecat peste chiuvetă, am aspirat cele două linii cu un pai și m-am întors imediat s-o strâng în brațe, despărțiți doar de chitară. Când am sărutat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
manșetă de tenis Lacoste prinsă la încheietura mâinii și visase să înființeze un club de astronomie, dar lipsa de interes a colegilor îl făcuse să se lase păgubaș, iar cântecele lui preferate aveau cuvântul „zbor“ în titluri; toate astea mă întristau. Își dădu cu spray Hugo Boss pe dosul mâinii, dar nu mirosi. Încă tot nu mă văzuse stând în tocul ușii. - Așa deci, mama nu te lasă să mergi costumat ca un star rap, ai? am zis. Se întoarse brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
În tot cazul, voi adresa o scrisoare frumoasă D-lui Director nou, să Întreb dacă poate, lucrările mele, găsește D-sa, că nu au nici o valoare? Tatăl Muzeului lipsește, este mutat cu răspunderi mai mari?! Ne bucură, dar ne și Întristează! Am scris și mi-am descărcat sufletul, rugându-vă să nu luați În nume de rău. Eu, statuia am dăruit-o, ca fiică a Fălticenilor. Fiecare avem necazurile noastre, luptăm În viață și... plecăm cu satisfacții ce am lăsat viitorimei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cunoscut În viața mea. Îți mulțumesc mereu că mi-ai prilejuit aceste clipe. Cele cuvenite D-nei. Te Îmbrățișez M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”București” data =”21 oct. 1974”> Dragă Eugen, Am primit scrisoarea care m-a Întristat foarte mult. Eu atribuisem tăcerea D tale unui concediu petrecut pe cine știe ce locuri și m-am așteptat să te Întorci vesel și plin de noi forțe pe care să le consumi, cu același entuziasm, ca și până acuma. La boală
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
prieteni și am adunat Împreună semnături pentru un memoriu, care cerea Înființarea școalei normale, care s-a și realizat. V.T. </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”20 aug. 1972 ”> Iubite domnule Dimitriu, Scrisoarea matale ultimă m-a cam Întristat. De ce? Ai Îndeplinit operă extrem de importantă pentru Fălticeni și acum vrei s-o părăsești? Nu se poate. Este nevoie de mata și trebuie s-o continui, mai ales că ai și un ajutor, pe d-na profesoară, despre care-mi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Uniunii Sovietice și a mitului cu invincibilitatea paradisului comunist, locuitorii din regiune încep să regrete obscur vidul pe care nu l-au putut umple plantând mesteceni aduși din inima Rusiei. 25 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Mai multă lume e amărâtă, întristată de ceea ce vede la Kaliningrad. Richard Wagner nu-și poate reveni după șocul pe care l-a trăit în ajun, la „concertul” festiv de la catedrala în reparație, acolo unde se află și mormântul lui Kant. „E ca un tunel în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-i forțează nimeni să învețe limba română. „Naționaliștii” noștri sunt grozavi în vorbe, în fapte mai puțin. Așa că avem un tablou lingvistic pe potriva capacității noastre de a ne lua în serios valorile pentru care pledăm cu atâta înfocare. Nu mă întristez prea tare cu asemenea comparații, nu are rost. Sunt mai degrabă optimist, încurajat de faptul că mă hotărăsc să-mi cumpăr un trenci de calitate. După-masă, într-un loc numit Town Theatre’s hole. Se petrece aici un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
De fapt, totul. „Aseară, când am urcat în tren ca să vin în întâmpinarea voastră, se mai purtau încă tratative...”, îmi spune Dmitri și eu traduc „vestea” pentru ceilalți din compartiment. Colegii mei au fețele pleoștite. Rusul înțelege că ne-a întristat și se grăbește să laude frumusețile orașului. „Nimic nu va putea umbri splendorile Sankt-Petersburgului - un muzeu în aer liber, fără exagerare... Veți avea întâlniri cu uniunile alternative de scriitori, tineri talentați care luptă împotriva mastodonților comuniști...” Asta îmi amintește mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mulți prieteni și cunoscuți. De pildă, Alexei Colâbneac și Ilie Bogdesco. Îi cunosc, au ilustrat cărți la editura la care am lucrat mai mult de zece ani... Dintre pictorii basarabeni, îl apreciază în mod special pe Mihai Grecu și se întristează când află că a murit... Cum se descurcă artiștii moldoveni de când trăiesc într-un „stat independent și suveran”? Greu. Îmi spune că și la ei e destul de anevoios, s-a instaurat un adevărat haos administrativ, uniunile de creație există doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
adept al muzicii serioase, (îi ignoră pe Hammel, Spohr, Mendelsson etc.), mă asasinează cu Haendel, pe care nu-l rugasem să mi-l cânte; mâna lui dreaptă mergea mai bine decât stânga. Niște bieți oameni, în definitiv." După ce inițial mă întristase, pentru că nu-ți place să-ți vezi idolii trecând pe lângă valoare, și încă și mai puțin pe scriitorul cu pana vrăjită, acest pasaj din Călătorie în Orient sfârșește prin a mă liniști. El îmi confirmă toate temerile: 1) un tip
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
arși de vii: creștinătatea e un poncif, n-a făcut onoare doctrinei fondatorului său. Acestui "scandal" de care teologul îl exonerează pe Dumnezeul său, preferând să i-l impute unei creaturi lamentabil păcătoase, nu-i lipsește nimic pentru a ne întrista, dar n-ar trebui să scandalizeze peste măsură odată admis animalul-om drept ceea ce e, ce a fost și ce va fi. E, fără îndoială, vexant pentru amorul propriu, dar trebuie vai! să luăm act de faptul că, între omnivorul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
răsturnat în fotoliu; Rousseau medita, în soarele amiezii, cu capul gol. Mozart găsi celebra sa cantată din Don Juan dintr-o dată, după ce văzu o portocală, care-i aminti o arie populară napolitană, auzită cu cinci ani mai-nainte. Dickens se întrista de soarta eroilor săi; Kleist, după ce sfârși o tragedie, începu a plânge strigând: A murit! Schiller era emoționat de aventurile personagiilor sale, ca și cum ar fi fost adevăruri. Artistul spune ceia ce natura voește să spună. În limbajul ei mut, natura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toți stau gata să cadă cu fața la pământ. "Așa, așa, zice domnul maior; așa îmi place, bine, foarte bine, ca la vânători." Și zice că văzând într-o bună zi tunurile de la artilerie în repaos, cu fața spre cer, s-a întristat de moarte și a ținut în mijlocul câtorva prieteni ofițeri amare băgări de seamă că într-o baterie nu stăteau tunurile aplecate înnainte, ca după regulament. DISCURS CĂTRĂ MINE ÎNSUMI Așa, dragă cumetre, stai acuma în cort și plânge-ți trista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]