2,651 matches
-
a României, în toate manualele străine de artă veche, descris în amănunțime și râvnit de cele mai vestite muzee, iar inscripția gotică de pe verigă, scrisă cu caractere runice, a fost citită cu emoție și tălmăcită în felurite chipuri de marii învățați ai lumii. Când norocul îți pune în mână asemenea odor, nu te desparți niciodată de dânsul, mai ales că toate piesele lui cântăreau numai 18 kilograme de aur. Niște oameni cuminți l-ar fi păstrat până în ultimul moment, și atunci
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
podoabă a României, în toate manualele străine de artă veche, descris în amănunțime și râvnit de cele mai vestite muzee. Inscripția gotică, de pe verigă, scrisă cu caractere runice, a fost citită cu emoție și tălmăcită în felurite chipuri de marii învățați ai lumii. Când norocul îți pune în mână un asemenea odor, nu te desparți niciodată de dânsul, mai ales că toate piesele lui cântăreau numai 18 kilograme de aur. Niște oameni cuminți l-ar fi păstrat până în ultimul moment și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
luat literatură după literatură, fără sațiu am străbătut lucrările marilor autori, poeți și filosofi, din Egipet până-n Anglitera. M-am străluminat cu Critica rațiunii pure pe un pat de spital, la 23 de ani și, după, cu alți și alți învățați. Mi-am salvat sufletul prin cărțile sfinte, prin marii părinți. Am citit toate cărțile/ am carnea tristă, cum spune poetul. Ce minunată zăbavă-i cetitul cărților și ce înalt model cultural! De rușinea de a scrie poezie, între poeți cine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu cinste a lucrat! O, ce n-aș Da! 08.06.2006 Doamne, Doamne ce n-aș da Ca să schimb și eu ceva Doar ceva din viața mea De ce-i plină lumea oare De ură și răzbunare? Câte lumea a-nvățat Dar mai rău s-a tulburat! Învățăm cum să trăim Sufletul ni-l omorâm! Și nimic mai bun nu-i dăm: Toată ziua ne certăm Pe Iisus Îl Întristăm. El ne dă pace s-avem Dar noi nu știm să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
prin Brașov, chiar. Doar, copiii mei acuma-s mari și spun: „- De ce, când eram mici, ne duceai în toate părțile ș-acuma, fiind mari, erau studenți, de ce nu ne mai duci acuma, c-acuma am vrea să ne duci !” „- Mamă, învățați, o să vă duceți voi, când ați avea bani.” Acum, mulțumesc lui Dumnezeu, că am doi copii, îs ingineri, amândoi, și își permit că, totuși, au o meserie bună, care se caută. S. P.: - Să fie sănătoși. Tot, - după Nicolina -, tot
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
erau în liceu, încă erau nehotărâți. Unu’ a făcut Liceul de Construcții, unu’ a făcut Liceul Tehnoton. Dar, nu s-o legat nimic. Facultăți, cu totul diferit. Ăla mare la „Alexandru Ioan Cuza”, dar n-o profesat niciodată ce o-nvățat acolo. Ăsta micu’, o făcut Topocadastru. Acum îi expert topocadastru, o ajuns. Amândoi. Unu-i la Delphi, șef, unu-i... are afacerea lui. S. P.: - Asta-i foarte bine. Într-un cuvânt: cum ați caracteriza perioada în care ați lucrat
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
țară și mie mi-a spus așa - ca să vă spun de istorie - ca să mă dea la liceu, că am aptitudini pentru a merge mai departe, la liceu. Și dau examen la Bârlad, la liceul ăla mare din Bârlad..., acolo o-nvățat soția. Așa ! Și culmea ! Reușesc - cum s-ar spune - fără loc. Atunci, în perioada aia, erau..., aveau mare trecere... coreenii... Da, coreenii erau ! Și vietnamezii. Ăia erau cu duiumul reușiți. Noi eram... Și vă dați seama ?! Că m-am dus
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
directorul... Chipăruș îl chema, era unu Chipăruș, chiar așa-l chema, Chipăruș, da' era rotund, cum îl dădeai, el tot așa stătea. Era ca o minge de fotbal [râde]. În schimb, el avea în spate un maistru-instructor - ăla ne-a-nvățat să fim oameni... efectiv, după ce-o plecat ăla din școală, s-a terminat cu această școală... Eu am zis că rămân, ceilalți colegi au spus că nu rămân, că ei nu stau aici, au zis că ce... Mai degrabă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Când eram în anul II, nu intrai la masă dacă nu veneai cu semnat de la maistru că-ai fost la practică. Nuuuu umblai, te duceai tu pe-undeva... Nu semna maistrul, nu mâncai. Nu-ți dădea masa. Deci, ne-o-nvățat să fim oameni și, într-adevăr, toți care am terminat școala profesională, după aia o ajuns pe diferite funcții, mulți am mai dat la facultate, o mai făcut liceul, că pe urmă s-a extins liceul și-aicea pe... Socola
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
eu așa [râde]... eram prin anul II, anul III de liceu și am ajuns studenți și, într-adevăr, ieșeam, nu te întreabă nimeni ce faci, nu te-ntreba unde te duci, numai trebuia să-nveți, asta era singura condiție, fără-nvățat nu puteai să faci nimic. Deci, am avut și noroc. După aia, am colindat, în interes de serviciu și am fost în Irak, de două ori, la târgul internațional, pe urmă am fost la o reclamație, la niște fabrici de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
apărare. După părerea lui Gh. Ghibănescu, rabb înseamnă domn, stăpân, iar rabbi - ceea ce aparține domnului. Însemnătatea strategică a târgului Huși - după părerea lui Melchisedec - trebuie să fie legată și de movila Răbâia, lângă care era loc de trecere peste Prut. Învățatul episcop se întreba: "Să fie oare morminte de soldați căzuți în vreo bătălie armată acolo ? Sau vreun fel de baterie după tactica de resbel a anticilor ?" Deocamdată, nu știm la ce bătălie se referă autorul și nici data când ar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un mic orășel numit Huși (Hus), care este așezat pe sub marginea pădurii. În aceeași zi am trecut noaptea iarăși peste râul Prut și în dimineața următoare am ajuns la un târg numit Podoleni (Padwellia)”. În 1597 a trecut spre Constantinopol, învățatul olandez Georgius Dousa. S-a întors iarna împreună cu solul polon Stanislaus Golski, oprindu-se din nou la Huși (circa 2-3 zile). El remarca faptul că la Huși era vadul spre Bugeac (probabil vadul Albița), unde exista un pod mobil. Despre
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
covorul ierbii dese”) și de șiragul de chilii vechi. După unirea Basarabiei cu Patria-Mamă, orașul s-a înviorat. Prutul se putea trece mai ușor. Liceul și Școala Normală din oraș serveau drept „instituții de însuflețire națională”. Impresiile de călătorie ale învățatului ieșean se încheiau cu optimism în ceea ce privește viitorul așezării moldave. Cu modeste eforturi, scria Ion Simionescu, „din orașul Huși se poate crea o citadelă de radiare a cimentării sufletești între părțile de jos ale celor două jumătăți din Moldova, înstrăinate vreme
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ruinele cetăților cresc bălării; pe ruinele prieteniilor răsare buruiana urii. * Ura este mai mult o boală decât un sentiment. * A accepta nu exclude aprioric ideea respingerii. * Nimic nu poate înlocui nimic. * Dacă aveți aripi, zburați! * Nu trebuie să hărățiți câinii; învățați de la ei devotamentul. * Vânătoarea nu e un sport, ci o crima odioasă. * Partidele dezbină popoarele, nu le unesc. * Nici un partid nu pune interesele generale în fața celor partizane. * România a devenit țara tuturor imposibilităților. * Ceasul rău nu se strică niciodată. * Șoferii
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
la obiect după Șt. Bârsănescu). În scurta sa domnie, a intenționat să întemeieze o Universitate cu o facultate de medicină modernă, în acest scop înființând, la Cotnari, celebra "Academie de la Cotnari". În scurt timp, a concentrat acolo o pleiadă de învățați ai timpului, introducând, în planurile lui, o școală în stil occidental pur cavaleresc, invitând profesori celebri, dar în exclusivitate catolici. Instituția urma să devină o înaltă academie cu limba de predare latină. Iacob Eraclide (numele patrimonial al lui Despot Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nevoie pentru că nu ne putem prețui negăsind un loc acestui fond supus eroziunii timpului indiferent și, mai grav, eroziunii omului nepăsător și ignorant. ANASTASIE FĂTU, PRECURSORUL MEDICINII ȘTIINȚIFICE LA IAȘI ȘI ÎN MOLDOVA Anastasie Fătu face parte din generația acelor învățați români care s-au afirmat ca mari personalități cultural-sociale îndată după revoluția de la 1848. Păstrând amprenta ideologică a acestei revoluții și ducând mai departe aspirațiile ei înnoitoare, el a desfășurat o activitate importantă pe tărâmul culturii românești din a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
decanteze și să reflecteze suficient asupra propriilor contribuții. Nu dispunem de o sinteză a acestor lucrări științifice care reflectă marile teme ale unei specialități aflate în plină extensiune. Nimic nu îi era străin, nimic nu a rămas în afara științei acestui învățat modest, prietenos, totdeauna gata de ajutor, imagine care a rămas vie în amintirea unui mare număr de bolnavi, constituind un "model" pentru multe generații de medici. NICOLAI ZAHARIA Unul dintre cei mai interesanți profesori ai școlii ieșene de medicină, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
că voi avea din nou parte de el, ca „materie de studiu“. Cu aceeași rea dispoziție veneau însă la cerc și ceilalți participanți (participanți de nevoie!), cu excepția câtorva scriitori vârstnici brusc însuflețiți, tocmai ei, de fervori adoles centine. Puși pe învățat, aceștia vădeau o reactivitate plină de prospețime și cumva pasională, patetică: fremătau de emoție când erau invo cate vestitele cugetări-definiții, cu alură de maxime, ale clasicilor marxismului (de pildă: revoluțiile sunt locomo tivele istoriei, religia este opiu pentru popor, comunismul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
păpușerului. Bună 'sara, domnii mei, strigă atunci o păpușă care ședea pe un scaun picior peste picior într-un colț al scenei. Eu sunt președintele celor nouă care nu înțeleg niciodată nimic. Am venit să mă procopsesc în mijlocul mintoșilor și învățaților din această onorată adunare. Să ascultăm, deci Sfânta Evanghelie a lui Samson cetire și să ne ascuțim mințile spre a o înțelege. În același moment apare pe scenă o a doua păpușă cam încovoiată care, după ce se închină în dreapta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
disciplină; b) atașamentul față de grupul social; c) autonomia voinței, prin care se exprimă acceptarea normelor sociale (13). a) Educarea spiritului de disciplină se întemeiază pe două dispoziții specifice copilului: 1) tendința de a imita și repeta ceea ce a văzut și învățat (tradiționalism infantil); 2) receptivitatea la sugestie, mai ales la "sugestia imperativă". Existența primei dispoziții impune asigurarea unui mediu prielnic, constituit din exemple bune, prin a căror imitare copilul dobîndește deprinderi morale. Dispoziției spre imitație a copilului i se adaugă receptivitatea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
indicațiile secretarului general al partidului un program clar pentru activitatea instituțiilor noastre, pentru fiecare dintre noi.“ (Contemporanul, 6 august 1971) „Din istorie vine, ca pe-o aspră cărare de munte Pândită de capcane, vânată de primejdii, Pe care, copil, a-nvățat să le-nfrunte Încingând toate armele De cavaler ne-nfricat al nădejdii. A crescut odată cu timpul rănit De fulgerul ideilor, de întrebările mântuitoare. Pravilă i-a fost glia fierbinte a țării. Cu ochii izvoarelor a văzut în partid Înălțimea poporului care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Gazeta literară, 1 ianuarie 1960) VICOL Dragoș „Puternic ca fluviile, curgând demn și imens generos ca grâul și ca ploile de mai, mi-am căutat împlinirile și le-am întâlnit într-însul, m-am vrut demn și el m-a-nvățat cum pot fi. În numele lui: răsunetul viu al țării. În cinstea lui: eu însumi - devenit rod bogat. În dragostea lui: acest prezent și viitor de aur cu care am ieșit în largul lumii!“ („Poem partidului“, Tribuna, 19 august 1971) „Bărbatul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mai mult cu cât istoria pe care se grefează este excepțională.“ (Contemporanul, 31 martie 1972) ZALIS Henri „Una dintre cele mai strălucite particularități ale scrisului odobescian mi se pare a fi polivalența. Reflectam deunăzi la exemplul acestui mare și inimos învățat, după ce recitisem cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la plenara lărgită a Comitetului municipal de partid București.“ (Informația Bucureștiului, 21 octombrie 1971) „Ce am fi rămas dacă nu era Partidul? O țară eminamente agricolă, cu orizonturi reduse la acel balcanism prin care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
refrenul, puțin cam descurajați, apoi, pentru că ea privea în continuare pe fereastră, rămaseră în picioare, neștiind ce să mai facă. Învățătoarea se desprinse cu greu și se întoarse către cei doi veri. I se adresă lui Dănuț : Cine te-a-nvățat cîntecul ăsta ? Dănuț, văzînd că ceva nu e în regulă, dădu bucu ros vina pe văru-său. — El. — Dar pe tine cine te-a-nvățat cîntecul ăsta ? — Unchiu’ Dumi, răspunse Cristi cu curaj, știind că nu i se poate zice nimic
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
greu și se întoarse către cei doi veri. I se adresă lui Dănuț : Cine te-a-nvățat cîntecul ăsta ? Dănuț, văzînd că ceva nu e în regulă, dădu bucu ros vina pe văru-său. — El. — Dar pe tine cine te-a-nvățat cîntecul ăsta ? — Unchiu’ Dumi, răspunse Cristi cu curaj, știind că nu i se poate zice nimic - unchiu’ Dumi doar nu l-a învățat prostii ! Lui Dănuț îi plăcea foarte mult de învățătoare, de tovarășea, cum o vor alinta copiii peste
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]