2,700 matches
-
drumuri ce duceau la: Măcin, Enisala, Jurilovca și Slava Rusă. Comuna Bașkioi, formată din cătunele Bașkioi și Cineli era așezată pe valea râului Taița, la 29 km sud-vest de orașul Tulcea și la 20 km nord-vest de orașul Babadag. Se învecina la nord cu comuna Nalbant, la sud, cu localitatea Ciucurova, la est, cu localitatea Armutli și cătunul Hagilar din cadrul comunei Congaz, la vest, cu satul Dautcea din cadrul comunei Ortakioi, iar spre nord-vest cu comuna Alibeikioi. Comuna avea: 350 de case
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
șoselei Babadag-Măcin. Populația comunei se cifra, la sfârșitul secolului al XIX-lea, la 1 406 locuitori 797. Comuna Caramankioi era așezată pe malul lacului Razem, la 53 km sud-est de orașul Tulcea și la 19 km sud-est de Babadag. Se învecina la nord cu localitatea Enisala, la vest cu localitatea Canlî-Bugeac, la sud cu Jurilovca, iar la est cu lacul Razem. Localitatea Caramankioi avea: 211 case, 2 bordeie, 2 prăvălii, 18 mori și 126 de fântâni. În comună exista o biserică
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
lacurilor Zmeica și Sinoe, la 65 km de orașul Tulcea și la 29 km de Babadag, fiind compusă din satele Casapkioi, denumire care în limba turcă însemna "satul măcelarilor", și Sariurt, denumire care în limba turcă înseamnă "râpa galbenă". Se învecina la nord cu localitățile: Jurilovca, Canlî-Bugeac și Ciamurli de Jos la vest cu localitățile Potur și Beidaut, la sud, cu localitățile Cogealac și Caranasuf, iar la est cu Marea Neagră. Comuna era așezată pe valea pârâului Sariurt. În comună existau două
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
comunei, la sfârșitul secolului al XIX-lea, era de 1 269 de locuitori, cei mai numeroși dintre aceștia fiind bulgarii 803. Comuna Casâmcea [Casimcea, n.n.] era așezată pe valea râului Casimcea cuprinzând cătunele: Alifacî, Caceamac, Casâmcea, Ceaușkioi și Kiuciuk-kioi. Se învecina la nord cu localitatea Slava Rusă, la est cu Beidaut și Ciamurli de Sus, iar la vest cu localitățile Calfa și Dulgherul, ambele aparținând județului Constanța. Comuna Casâmcea se afla la aproximativ 36 km de orașul Babadag. La sfârșitul secolului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
36 găgăuzi, 11 armeni 806. Comuna Ciamurli de Jos era situată la 18 km sud de Babadag și se compunea din satele Ciamurli, denumire care în limba turcă înseamnă "nămoloasa", și Caugagi, denumire care în limba turcă înseamnă "bătăuși". Se învecina cu orașul Babadag spre nord, cu localitatea Canlî-Bugeac spre est, cu lacul Golovița și comuna Casapkioi spre sud, iar spre vest cu localitatea Ciamurli de Sus. Comuna Ciamurli de Jos avea: 201 case, o prăvălie, 18 mori și 159 de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
situată pe șoseaua ce făcea legătura între orașele Babadag și Constanța. Populația comunei era de 1 064 de locuitori, în cea mai mare parte bulgari 807. Comuna Ciamurli de Sus era situată la 19 km sud-vest de orașul Babadag. Se învecina la nord cu Slava Rusă, la est cu Ciamurli de Jos, spre sud cu localitatea Beidaut, iar spre vest cu localitatea Calfa din județul Constanța. Până în anul 1855 cea mai mare parte a locuitorilor erau cazaci zaporojeni. După încheierea războiului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mare parte bulgari 810. Ciucurova era o comună rurală situată la 16 km nord-vest de orașul Babadag, locuită, în cea mai mare parte, de către bulgari. Numele său a derivat dintr-un termen rusesc însemnând "groapă". Spre nord și nord-vest se învecina cu comuna Atmagea, spre vest cu comuna Topolog din județul Constanța, spre sud și est cu comuna Slava Rusă, iar spre nord-est cu comuna Bașkioi. În Ciucurova existau: 156 de case, 7 bordeie, două prăvălii și o moară. Biserica rusească
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
locuitori. Dintre aceștia: 1 439 erau germani, 804 bulgari, 151 români, 48 tătari și 34 evrei 814. Comuna Congaz era situată pe valea râului Telița, la 12 km nord de Babadag și cuprindea satele: Hagilar, Satul Nou și Congaz. Se învecina spre nord cu comuna Cataloi, spre est cu Agighiol și Sarikioi, spre sud cu Zebil și Babadag, iar spre vest cu Armatli și Nalbant. Satul Congaz fusese întemeiat de către tătari, dar aceștia l-au părăsit, în mare parte, după războiul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
evrei 816. În comună existau 441 de familii având un număr de 1 267 de copii 817. Localitatea Enisala era așezată între lacurile Babadag și Razem, la 6 km est de orașul Babadag, și cuprindea satele Enisala și Visterna. Se învecina la nord cu Sarikioi și Zebil, la vest cu orașul Babadag, la sud cu Caramankioi și Jurilovca, iar la est cu lacul Razem. La Enisala a existat permanent o comunitate romînească importantă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, aici erau
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
al XIX-lea, populația comunei Enisala era de 1 134 de locuitori, din care 1 127 de români și 7 evrei 819. Comuna Jurilovca era așezată pe malul nord-vestic al lacului Golovița, la 20 de km de orașul Babadag. Se învecina la nord cu Enisala și Caramankioi, la vest cu localitatea Canlî-Bugeac, iar la est cu Marea Neagră. Cei mai numeroși locuitori erau lipovenii, dar aici trăiau și: ruși, tătari, bulgari și români. Ocupația principală a locuitorilor era pescuitul. Existau numeroase cherhanale
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de 1 941 de locuitori, din care: 1 828 de lipoveni, 61 români, 17 tătari și 5 bulgari 821. Comuna Nalbant cuprindea satele Nalbant și Testemel, fiind așezată pe valea pârâului Telița, la 20 de km nord-vest de Babadag. Se învecina la nord cu localitatea Telița, la sud cu Armutlia și Bașkioi, la vest cu Alibeikioi, iar la est cu localitățile Frecăței și Congaz. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Nalbant avea: 225 de case, 34 de bordeie, 2 cârciumi, 5
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
69 de elevi. Populația comunei era, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de 928 de locuitori, din care: 543 români, 339 bulgari, 21 găgăuzi 822. Comuna Ortakioi era situată la 26 km de Babadag, fiind traversată de șoseaua Babadag-Măcin. Se învecina la nord cu Balabancea, la est cu Alibeikioi, la vest cu localitatea Cârjelari, la sud cu Atmagea și cuprindea satele Ortakioi și Dautcea. În fiecare din cele două sate ale comunei exista câte o geamie. În satul Ortakioi a fost
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
al XIX-lea, de 686 de locuitori, din care: 280 erau români, 249 tătari, 142 germani 824. Comuna Potur era așezată aproape de vărsarea pârâului Beidaut în lacul Golovița, la 21 km sud de Babadag, fiind traversată de șoseaua Babadag-Constanța. Se învecina spre nord cu localitățile Ciamurli de Sus și Ciamurli de Jos, spre vest cu Beidaut, spre sud cu localitățile Casapkioi și Cogealac, iar spre est cu lacul Golovița. Comuna se compunea din satele Hamamgi și Potur și avea, la sfârșitul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Isaccea a fost, pentru scurte perioade de timp, reședință a ocolului Isaccea. Acesta cuprindea comunele: Alibeikioi, Balabancea, Frecăței, Luncavița, Meidankioi, Niculițel, Parcheș, Somova și Telița 842. Dunărea separa orașul Isaccea, aflat pe malul sudic al fluviului, de Basarabia. Acesta se învecina spre sud, cu localitatea Balabancea, spre vest, cu Luncavița, iar spre est, cu Niculițel. În oraș existau două școli fondate în anul 1882. La școala de băieți erau 3 institutori, iar la școala de fete, două institutoare. În ultimii ani
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
severă"859. Comuna Balabancea era situată pe valea pârâului Taița, la 29 km sud-est de orașul Măcin și la 22 km spre sud de orașul Isaccea și cuprindea satele: Balabancea, Giaferca-Rusă, Hamcearca, Islam-Giaferca sau Giaferca-Turcească și Țiganca 860. Aceasta se învecina spre nord, cu orașul Isaccea și comuna Luncavița, spre sud, cu localitatea Ortakioi, iar spre est cu: Alibeikioi, Meidankioi și Niculițel. Spre vest se învecina cu localitățile: Greci, Cerna și Cârjelari. În localitate au fost înființate în anii 1891 și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Isaccea și cuprindea satele: Balabancea, Giaferca-Rusă, Hamcearca, Islam-Giaferca sau Giaferca-Turcească și Țiganca 860. Aceasta se învecina spre nord, cu orașul Isaccea și comuna Luncavița, spre sud, cu localitatea Ortakioi, iar spre est cu: Alibeikioi, Meidankioi și Niculițel. Spre vest se învecina cu localitățile: Greci, Cerna și Cârjelari. În localitate au fost înființate în anii 1891 și 1897 două școli mixte. Acestea se aflau în satele Balabancea și Islam-Giaferca și au fost construite cu bani de la Consiliul Județean Tulcea 861. În cele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
bărbați, 323 femei și 941 erau copii 866. Comuna Carcaliu era așezată pe o înălțime între bălțile Carcaliu, spre nord, și Iglița, spre sud, aflându-se la 8 km sud de orașul Măcin. Suprafața comunei era de 117 km2, aceasta învecinându-se cu orașul Măcin, spre nord, cu localitatea Greci, spre est, cu fluviul Dunărea, spre vest, iar spre sud cu localitatea Turcoaia. Localitatea Carcaliu avea 3 școli, două dintre acestea fiind frecventate de către copiii locuitorilor lipoveni. Școala românească din Carcaliu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
perioadă, de 2 025 de locuitori, din care: 1 905 erau lipoveni, 105 români și 15 evrei 868. Comuna Cârjelari era situată la 34 km sud-est de orașul Măcin și cuprindea satele: Ac-Punar, Cârjelari, Hasanlar, Jaila și Homurlar 869. Se învecina spre nord cu localitatea Cerna, spre vest, cu localitatea Cuium-Punar, spre est, cu Atmagea și Ortakioi, iar spre sud cu localitatea Urumbei, din județul Constanța. În comuna Cârjelari existau două biserici, în satele Cârjelari și Ac-Punar. Biserica din satul Cârjelari
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
satul Cârjelari, dintr-un total de 851 de locuitori, 669 erau români și 41 bulgari 873. Comuna Cerna era așezată pe valea râului Cerna, la 25 km de orașul Măcin. Se compunea din satele Cerna și Piatra Roșie și se învecina cu localitatea Greci, spre nord, cu Balabancea, spre est, cu satul Ac-Punar, aparținând comunei Cârjelari, spre sud-est, cu localitatea Satul Nou, spre sud-vest, și cu Turcoaia, spre vest. Satul Piatra Roșie era situat la poalele dealului cu același nume fiind
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
806 de locuitori, din care: 1 365 erau români, 168 greci, 111 italieni, 82 bulgari și 10 greci 883. Comuna Jijila era așezată pe valea părăului Jijila, la 6 km nord de orașul Măcin și cuprindea un singur sat. Se învecina spre nord cu localitatea Văcăreni, spre sud și sud-vest, cu orașul Măcin, cu localitatea Greci, spre sud-est, și cu localitățile Balabancea și Luncavița, spre est. Biserica din satul Jijila avea hramul "Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru" și fusese construită în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de orașul Măcin și la 18 km de Isaccea și era locuit în cea mai mare parte de către români. Satul Rachel era situat la 3 km est de Luncavița și majoritatea populației era formată tot din români. Comuna Luncavița se învecina spre sud cu localitățile Balabancea și Greci, spre vest. Cu Văcăreni, spre nord-vest cu localitatea Pisica, iar spre set cu orașul Isaccea. În apropiere se afla mănăstirea Tichilești. Aceasta era situată la jumătatea distanței dintre satul Rachel și orașul Isaccea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
73 bulgari, 42 armeni, 27 țigani și 21 greci 892. Din totalul populației, 362 erau bărbați, 346 femei și 859 copii 893. Comuna Pecineaga era situată la vărsarea pârâului Ai-Orman (Pecineaga) în Dunăre, la 26 km de orașul Măcin. Se învecina spre nord cu localitatea Turcoaia, spre est cu Satul Nou, spre sud cu localitatea Ostrov, din județul Constanța, iar spre vest cu Dunărea 894. Biserica din comună avea hramul "Sf. Voievozi" și a fost construită în anul 1900. Aici slujea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
154 erau români, 182 bulgari, 13 țigani, 6 germani și 5 armeni 912. Comuna Văcăreni era situată în masivul Măcin, la 15 km nord de orașul Măcin și la 63 km de Tulcea și cuprindea satele Văcăreni și Garvan. Se învecina spre nord cu localitatea Pisica, spre sud cu Jijila, spre est cu Luncavița, iar spre vest cu orașul Măcin. În comună existau două biserici, câte una în fiecare din cele două sate. Acestea aveau câte un preot și un cântăreț
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de aproximativ 2 100 de locuitori, din care 2 041 erau români. În comună mai locuiau: 71 de armeni, 43 de țigani, 7 bulgari, 3 turci și 3 greci 916. Plasa Sulina cuprindea partea de est a Deltei Dunării. Se învecina la nord cu Basarabia, de care era delimitată prin brațul Chilia, la vest cu plasa Tulcea, iar la est și sud cu Marea Neagră 917. Aceasta cuprindea orașele Sulina și Chilia Veche și comunele rurale: Caraorman, Satul Nou, Sfântul Gheorghe și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
perioadă, populația comunei Satul Nou era de puțin peste 1 000 de locuitori, din care 519 ruși și 497 români 983. Plasa Tulcea era situată în partea de nord a județului Tulcea, având o suprafață de 2 316 km2, și învecinându-se cu plasa Măcin, spre vest, cu plasa Babadag, spre sud, iar spre est cu plasa Sulina 984. Reședința acestei plase era comuna Cataloi. Cuprindea orașul Tulcea, reședința județului, și orașul Mahmudia, precum și 15 comune rurale. Orașul Mahmudia era situat
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]