3,864 matches
-
sex opus. Preparat specific bucătăriei turcești, făcut din carne tocată, vinete, sare, piper, roșii, ardei verde, bulion, ulei și ceapă. Mâncare de fasole gătită cu ulei de măsline și servită cu lămâie. Chiftele din carne tocată amestecată cu orez și Învelite Într-un aluat asemănător celui de șnițele. Combinație de murături (varză, castraveți, ardei iute și morcovă Brioșă Băutură tradițională turcească făcută din iaurt, lapte, apă și sare Foi de aluat foarte subțiri, umplute cu brânză, carne sau legume. Arbore originar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
frigul din interiorul sufletelor este mai amenințător decît acela al planetei? Sau poate concomitent, în mod egal?... Nu cumva ne îndreptăm spre un fel de răcire generală, în toate felurile și pe toate planurile? Ar ajunge întreg pămîntul să fie învelit în gheață, la fel ca sufletele multora din locuitorii săi? Ce poate să încerce soarele să schimbe în fața unui frig întunecat, dacă alegerea aduce răceala pustiului? Soarele trebuie să încerce să aducă mai multă căldură, aceasta e misiunea sa de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ridică privirea și văzu o mogâldeață rotundă de femeie pășind în cameră. Fața zbârcită abia îi mijea din broboada cu care îi era acoperit capul, iar ce nu îi era înfofolit în zdrențe, era acoprit de viclenie. Aducea un pachet învelit în hârtie maro și legat cu sfoară. ă Babușca! strigă Vera. Abandonându-și păpușa, Vera sări în sus și se aruncă înspre bătrână, a cărei înfățișare solidă absorbi forța dragostei ei. Fetița se dădea în stambă în fața bunicii ei, mângâindo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în căutare de clienți. Porfiri îl lovi pe vizitiu pe umăr. ă Aici. Apoi îi adugă lui Salitov: Îngăduie-mi o clipă. E important. Sări jos din drozhki. Se întoarse abia după o jumătate de oră. Purta un pachet mic învelit în hârtie colorată. ă Am luat ceva pentru copilă. Ea are un copil, să știi. O fiică. ă Curva? răspunse îmbufnat locotenentul Salitov, uitându-se înainte în timp ce biciul surugiului pocni în aer. Un zâmbet ușor miji pe fața lui Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pentru că a copia este, în fond, mai greu decât a crea liber, cel puțin așa ar putea spune Cipriano Algor, care cu atâta vehemență și libertate de gesturi concepuse cele două figuri de bărbat și de femeie care acum sunt învelite în cârpe ude ca să nu li se usuce și să li se fisureze spiritul care le ține în picioare, statice și totuși vii. Truda Martei și a lui Cipriano Algor nu se terminase încă, parte din lutul cu care modelează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Măscăriciul modelat de Marta e poate utilizabil, bufonul și el se apropie destul de mult de realitatea bufonilor, însă infirmiera, care părea așa de simplă, strictă, regulamentară, se împotrivește să-și arate volumul sânilor de sub lut, de parcă și ea ar fi învelită într-o pânză udă ale cărei capete le-ar ține cu putere. Când prima săptămână de creație va fi pe sfârșite, când Cipriano Algor va trece la prima săptămână de distrugere, transportând vasele din magazia Centrului și aruncându-le ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe masă cele șase păpuși păreau în mod dramatic șase obiecte insignifiante, unul mai grotesc decât celălalt prin ceea ce reprezentau, dar toate egale în fascinanta lor inutilitate. Pentru ca soțul ei să le poată vedea, Marta scosese pânzele muiate care le înveleau, dar aproape că regreta c-a făcut-o, obtuzele momâi nu păreau să fi meritat efortul pe care-l pricinuiseră, repetata facere și desfacere, dorința și neputința, încercarea și corectarea, nu e adevărat că numai marile opere de artă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în schimb, ce-mi șuierase la ureche individul care mă strânsese de gât... Era posibil oare așa ceva? Era posibil oare ca zgomotul valurilor izbite de țărm, pe care-l auzeam foarte limpede, să fie vis? iar eu să fiu acasă, învelit cu două pături ca să nu mai simt frigul? Mi se întâmplase doar și altădată ca în plin vis să mă gândesc că visam și să încerc să mă rup din el. Dar numai treaz poți să zici: „Nu mai stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
picioare, îmi era chiar frig, ceea ce era anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici să mă învelesc. Parcă atârnam undeva între somn și trezie într-o piele de împrumut. Viața vuia în mine ca marea, buimacă și tenace, însă, în mod ciudat, nu mai eram sigur de identitatea mea și mă întrebam ce căutam acolo. Uneori, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avut mai mult succes. Sunt un gunoi, Doamne, un păcătos, iartă-l pe robul tău care nici la bătrânețe n-a devenit cucernic, s-a văicărit el și s-a îndepărtat clătinându-se. În schimb, Leon a fost încântat. A învelit statueta într-o batistă murdară și a ascuns-o în buzunarul halatului. În ziua următoare, Moașa mă opri pe coridor. — Domnule sculptor, îmi zise ea acru, te-aș ruga să nu-i mai tulburi pe bătrâni arătându-le femei goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgându-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi lingușesc gardienii ca să le intru în voie. Nu, mă săturasem de atâta rațiune. Trăiască oglinzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trimis pe Francisc după Moașa, s-o invite în cortul meu de tuareg... Trezindu-mă, am dat cu nasul de mărăcini. Vasăzică din frumoasele mele vise de glorie nu mai rămânea nimic? Nimic altceva decât o zdreanță în care să învelesc afurisita mea memorie care, ruptă în bucăți, îmi amintea totuși mereu cine eram în realitate? Ba, riscam, poate, să mă văd tratat ca un păduche. Dumnezeule mare, eu! Arhivarul avea să mă cheme, probabil, într-o zi, să-mi comunice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a smuls și sacul de dormit, și toate celelalte Învelitori ulterioare, așa că primul om care se ducea dimineață la latrină trebuia să acopere din nou leșul cu barbă roșie. După cîteva săptămîni, nu-au mai avut cu ce să-l Învelească, așa că doar dădeau zăpada la o parte, odată la cîteva zile, ca să nu-l lase să dispare. Poate pentru a face lucrurile mai puțin sinistre, savanții care supraviețuiseră au țesut o mitologie amuzantă În jurul meteorologului mort, care avea să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
când ai și niște haine pe tine? — E timpul să ieși din baie, Lots, insistă Henrietta, înfășurând-o în prosopul uriaș de baie. Pot s-o usuc eu? întrebă Fran, luând în brațe trupușorul neastâmpărat care începuse să chicotească și învelindu-l în prosopul călduț de bumbac. Capul lui Lottie i se odihnea sub bărbie, umplând-o de fericire. — Crezi că voi găsi vreodată pe cineva cu care să fac așa ceva? — Pentru Dumnezeu, Fran, o dojeni Henrietta, care considera că bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Cu cât mai înspăimântătoare, cu-atât mai bine. Îi întinse o copertă neagră pe care o mâzgă verde-fosforescent se scurgea dintr-un craniu. — Nu vă faceți griji. Sunt doar efecte speciale. Rugați-l pe fiul dumneavoastră să vină să vă învelească dacă aveți un coșmar după. Jack râse. — Mersi. Sună perfect. Dar oricum tu o nimerești întotdeauna. Ar trebui să fii critic de film. Fața, altfel comună, se lumină, și ochii îi străluciră de plăcere. Întotdeauna aștepta cu nerăbdare ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
i-ar râde în față. Dar asta era doar prima parte. Urma ceva și mai și - tocmai își amintise cine o condusese acasă. Instinctiv își pipăi hainele. Încă le mai avea pe ea. O întinsese doar pe pat și o învelise cu o cuvertură. Ușa se crăpă și Jack Allen intră, cu un aer nefiresc de vesel, ținând în mână o ceașcă de ceai. Mi-am gândit că ți-ar prinde bine. O așeză lângă ea, împreună cu două pastile de paracetamol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zilei. Păreau chiar să-și fi păstrat câteva urme din personalitățile lor autentice. O bătrână îmbrăcată în capot refuza cu hotărâre terciul. Luați porcăria asta de-aici, repeta plină de importanță. Vreau un croissant. Umplut cu cremă de migdale și învelit în zahar și nucă. Chiar acum. Fran fu uluită recunoscând-o în această scorpie irascibilă pe bătrânica aproape catatonică așezată de obicei într-un scaun cu rotile, la doar câțiva centimetri de televizor. Poate că nu-i plăcea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Dox, cu Galan, Popovici-Bayreth, Mihadaș - Pe muntele Eral, Ungheanu - Lecturi și rocade, Aitmatov - Eșafodul, Dumitru Popescu - Pumnul și palma, Pas - Prezențe, Materialism istoric, D. C. Tanăsescu - Ispita speranței, ceva polițiste, ceva călătorii, o vază ce pare curgândă, poate din borcan învelit în miez de pâine trecut prin gură și clei, o casetă cu un corn de berbec și filtrul de cafea. Cărțile aduse cu furca și așezate pe vecie. Ceas uriaș, de perete, cu brățară, auriu, chinezesc. Lângă bibliotecă, în mijlocul încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lanțurile alea și cătușele. Suntem sătui de noi ca de ciorapi, după Callo Mi-am dat seama că ambiția să mă țină, asta e rețeta la pușcărie, dar nu să mă tai. Ambiții mici. Ambiția să fac douăzeci de chiștoace învelite în ziar. Să face curios pe Biblie. Că altfel ce să fac? Că ne luăm în fiecare zi din te miri ce. Pe pușcărie nu faci decât să te urăști... Că ăla are, tu nu ai. Păi, cum suntem puși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tot. Mai privesc la un tricou de la fosta nevastă, are picături de ruj pe el, n-a fost spălat și nici n-o să fie. „Traseul dinainte stabilit: eu liber - eu fericit“ - Zanfir Mic, dar nu așa mic. Simpatic. Zâmbește. Gluma învelește orice ar spune, orice ar cere. Așa a meritat echivalentul în țigări și nes al unui play station 1, plus discuri cu jocuri. Cadrele începuse să devină suspicioase, de ce nu mai iese din cameră cutare la raport, și au trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Cuțit. Am dat cuțite până m-am plictisit. 42 de lovituri. Trei direct în inimă. Știți, o datorie înseamnă ceva afară. Banul la țară însemna ceva. Și sigur nu mi-i mai dădea. L-am coborât din pat, l-am învelit cu pătură, cu plapumă și am ieșit plin de sânge afară, la patru după-masa. Crima PAKULAR Mătură și spală secția meseve. 10 pachete carpati cu filtru, 20 plicuri cu timbre,1 amigo, 1cartela telefon. Pe Craiova tot rugam pe colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de lung pe plapumă ca și cum uitase deja ce spusese. — Sunt niște pături pe raftul acela. Ia câte vrei. Nici n-a apucat bine să-i explice totul, că a și început să sforăie. Gaston a stins lumina și s-a învelit cu o pătură. Era cam murdară și mirosea urât. Bătrânul uscățiv de lângă el nu s-a mișcat deloc în somn. Gaston a simțit ceva pe picioare și apoi o mâncărime. Erau păduchi, probabil. Cine naiba era omul acesta? se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ce-a zis Grasulf: să meargă așa, ca un cerșetor; dacă n-o să ajungă la destinație, înseamnă că Dumnezeu l-a lăsat de izbeliște și n-are decât să moară. Apoi, fără chef și jenat, mi-a întins o punguliță învelită într-o bucată de papirus. Conținea o monedă de aur cu chipul lui Iustin al II-lea. Pe papirus - câteva cuvinte: „Fă-ți curaj, prietene“. Am recunoscut pe loc grafia greoaie a lui Kakko și am ascuns moneda sub tunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cel cu bâta adevărată. Când am dat să i-o iau, a încercat să pareze și s-a opus, dar i-am smuls-o din mână. Atârna ceva și pipăind-o mai bine mi-am dat seama că acele cârpe înveleau o bară de fier. Din nou m-am adresat publicului, riscând să-l stârnesc: - Nobili și bogați stăpâni ai Bizanțului, facem prinsoare că doar cu bâta asta de cârpe am să pot să-l dobor pe Flaviano dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căci pianul lui Îl Înnebunea. O doamnă neglijentă Își pierduse portmoneul și se lamenta că Încercase să-și blocheze cărțile de credit, dar la bancă o trimiseseră naibii și Între timp cine știe ce șmecher Îi Înghițea toate economiile. Un negru uriaș Învelit Într-o tunică albastră imperială părea să doarmă spăsit cu bărbia În piept. Emma se răsti la tânărul carabinier care făcea de planton În cabina de la intrare. — Ascultă, am așteptat destul, e o treabă urgentă. Sperase că vânătaia de pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]