8,164 matches
-
a dragostei dumnezeiești. Argumentul Bisericii Ortodoxe în lupta sa istorică cu toate stihiile și mândriile politice și culturale n-a fost atacul la loviturile dinafară și dinlăuntru, ci evidența eroilor, martirilor, mărturisitorilor și sfinților, iar ca chezășie a Biruinței supreme Învierea și Înălțarea lui Hristos la ceruri de-a dreapta Tatălui. Gheorghe Constantin NISTOROIU Din ciclul: „Filocalia Suferinței și a Jertfei” Brusturi-Neamț Rusaliile- Pogorârea Duhului Sfânt 02 iunie 2012 Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin NISTOROIU - CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
-ți mintea ta în iad și nu deznădăjdui!”. Cuvântul profetic al lui Iisus salvează din nihilism pe mulți dintre contemporanii noștri. Se presimte prin mijlocirea tuturor jertfelor și suferințelor milenare, biruința lui a fi, ethosul însuflețit de lumina și slava Învierii Domnului. Întreaga comunitate euharistică a Bisericii Ortodoxe se sprijină pe axa martiriului. Viața Duhului este Jertfa, cum spunea o veche apoftegmă: „Dă sânge și primești Duh!”. În Ortodoxie, Tradiția martirului este neîntreruptă. Ipostasul martiric se continuă de la început, dincolo de persecuțiile
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
sensul întregii omeniri. Iisus Hristos ne-a lăsat pe Cruce Testamentul Vieții Sale dumnezeiești, din care a țâșnit Duhul împreună cu apa și sângele Său, apă a Botezului, a noii vieți și sângele Cuminecării al Vieții veșnice. Prin urmare, de la biruința Învierii Domnului, tot omul trebuie să devină ofrandă oferită lui Dumnezeu întru iertarea sa. Toate păcatele schimonosesc și mutilează ființa omului, dar cel care îi paralizează spiritul este moțăiala privind sensul și scopul Crucii, este neacordarea deplină și fundamentală a Învierii
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
Învierii Domnului, tot omul trebuie să devină ofrandă oferită lui Dumnezeu întru iertarea sa. Toate păcatele schimonosesc și mutilează ființa omului, dar cel care îi paralizează spiritul este moțăiala privind sensul și scopul Crucii, este neacordarea deplină și fundamentală a Învierii Mântuitorului nostru. Credința și frica omului de judecată se contopesc prin Duhul în Izvorul Iubirii care îl învie, cum afirma Sfântul Maxim Mărturisitorul: „moartea lui Hristos pe Cruce este judecata judecății, osânda osândei” (Răspunsuri către Talasie 43, PG 90, 408
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
PG 91, 669). Omul percepe prin har esența lucrurilor, cosmosul ca Poem al Creației devine un imens dialog între Ziditor și creaturile Sale. Lumea simbolurilor anticipează Întruparea Cuvântului. Cel Nepătruns, Cel Neapropiat se apropie de noi, prin Naștere, Cruce și Înviere. În Simbol se resimte fiorul emoției cu estetica luminii sale, provocând cunoașterea filocalică. În Aura Slavei lui Dumnezeu, rațiunea omului se inserează în lumina cunoașterii, presimțind preamărirea Atotcreatorului, iar prin harul Crucii și al Învierii, poate pătrunde savoarea mistică. "Dacă
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
noi, prin Naștere, Cruce și Înviere. În Simbol se resimte fiorul emoției cu estetica luminii sale, provocând cunoașterea filocalică. În Aura Slavei lui Dumnezeu, rațiunea omului se inserează în lumina cunoașterii, presimțind preamărirea Atotcreatorului, iar prin harul Crucii și al Învierii, poate pătrunde savoarea mistică. "Dacă Dumnezeu i-a cerut lui Adam să dea nume celor vii, noi cei renăscuți prin Botezul și Sângele lui Iisus Hristos, trebuie să purtăm Numele Domnului numindu-ne CHRISTOȘI. Identitatea noastră trebuie să se afirme
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
la Editura Universității din Oradea; nu mai vorbim de sutele de articole, studii și recenzii publicate în diferite reviste de specialitate sau laice la care a fost un statornic colaborator cum ar fi: „Telegraful Român” din Sibiu, „Altarul Banatului” și „Învierea” din Timișoara, „Biserica și Școala” de la Arad, „Legea Românească” și „Orizonturi Teologice” din Oradea, „Crișana” din Oradea - unde a avut, ani la rând, o rubrică săptămânală; „Buna Vestire” din Beiuș, în editura căreia a elaborat „Comentariul la Psalmul 50” și
ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A P. C. PR. PROF. UNIV. DR. GHEORGHE LIŢIU (1920 – 2006) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365844_a_367173]
-
întrebându-l de gazele dar pătrunși în deșert rămân și ei îngândurați în el că într-o colivie s-au ascuns păsările fără aripi și unele flori de munte o ceață ascunde gândurile muntoase a unui veac de singurătate de Înviere un Garcia neanunțând cronică unei morți agață o viață în cui poate s-a întors la Macondo satul veșnic fericit lăsând latinilor tăierea mieilor Referință Bibliografica: Un veac de singurătate cu Garcia / Radu Liviu Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
UN VEAC DE SINGURĂTATE CU GARCIA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365946_a_367275]
-
Trupul mort al omului Iisus Și coborându-l de pe cruce frânt L-a pus cu grijă sfântă în mormânt, În mormântul dat, săpat în stâncă, Să-i fie pacea somnului adâncă; Înfășurat în giulgiu și-n durere, În Vinerea înainte de Înviere, La ușă prăvălind o piatră grea Cu liniștea de dincolo de ea... Slăvite Iosif, cine te-a trimis Să-l ceri pe Cel de lege interzis, Pe Cel sortit la groapa cea comună? Mă-ntreb și întrebarea nu-i păgână... Referință
IOSIF DIN ARIMATEEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365954_a_367283]
-
și viguroasă a tuturor semințelor deodată, una din acele izbucniri violente de sevă ca o dorință înflăcărată de a renaște pe care natura o are uneori și care‑l face pe om - omul-pământ cu aspirație către cer - să creadă în învierea veșnică. Maria se simțea tulburată în chip nedeslușit de această fermentație a vieții, deși avea lâncezeli neașteptate în fața unui firicel de iarbă, melancolii dulci și ceasuri de adâncă tristețe și durere pentru ceea ce se petrecuse. Nu‑i venea să creadă
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
durere, se adresă lui Petru: Hai să dăm de veste celorlalți frați! Și cei doi ucenici plecară înmărmuriți de cele ce văzuseră. Maria rămâne lângă mormânt și plânge cu lacrimi amare. Ea nu are vreme să se gândească la putința învierii. Inima ei e copleșită de lipsa celui care o mântuise. Deodată, în fața ei, apare un om, stând în picioare și vorbindu‑i: „Femeie, pentru ce plângi?” Ochii ei obosiți de plâns și întunecați în lacrimi, nu‑L recunosc pe Cel
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
a fost răstignit, când L‑a petrecut și însoțit la mormânt, dar și după aceea, inima ei fiind cuprinsă de o jale continuă. Și Domnul Iisus nu a întârziat cu recompensa, Maria fiind prima căreia i s‑a arătat după înviere. Vorbind despre chinul sufletesc al acestei femei păcătoase, Sfântul Ioan Gură de Aur zice că ea este singura persoană care a venit la Iisus să capete tămăduirea sufletului... Ea L‑a căutat pe Domnul Iisus. Ea nu a strigat - cuvintele
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
ai spiritului creștin-național, sărbătorea moartea poetului, nu nașterea sa! Neștiind sărmanii de ei, „orfanii licurici”, că de fapt moartea Profetului nostru năștea viața nemuririi lui! Cei care-l denigrază cu năduf își sărbătoresc în fapt moartea lor sprituală, cea fără înviere... Anul trecut în 2014, aceeași exaltați științifiști și deliranți humanoizi ai vulgului „sacru” l-au sărbătorit pe Eminescu în aula lor plină de pizmă și scaune goale, cărora le-au vorbit despre ei. În ziua nașterii Românului absolut-Mihail Eminescu, în
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
de Dumnezeu și de oameni. După îndelungi căutări, poeta și-a găsit alinarea în vers, iar acum dorește să împărtășească și altora, fructele inimii sale. Cuprinse în acest volum, spre bucuria ochiului, auzului și a inimii noastre. Un dar în preajma Învierii. Ca să renaștem la viața în Duh, cu bucuria noului veșnic. Zbor ales spre înălțimile purității. CEZARINA ADAMESCU 27 aprilie 2013 Referință Bibliografică: recenzie carte: VERA CRĂCIUN - FLOAREA TINEREȚII (CEZARINA ADAMESCU) / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 848, Anul
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
a încerca un sărut, holul fiind circulat de oaspeții veniți la munte. Așa s-a terminat prima parte a zilei de Sâmbăta Mare,a Paștelui. Se vor întâlni din nou la cină și apoi aproape de miezul nopții vor merge la sărbătoarea Învierii Domnului. Sebastian se trezi din somnul care-l doborâse, obosit de stresul mersului pe șoselele patriei nu întotdeauna cele mai bune din Europa. După cina servită în pensiune a preferat să se întindă pe pat și să se uite la
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
și să se uite la televizor, însă fără să vrea îl furase somnul. Se uită disperat cât este ceasul. Era trecut de zece noaptea. Ce-o face Adriana? Doarme și ea sau așteaptă să plecăm la mănăstire,la slujba de Înviere? Își trasepe elrepedepantalonii, îmbrăcă și o bluză și ciocăni ușor la ușă. Imediat se auziră pașii Adrianei lipăind pe parchetul fără de covor al camerei. - Cine-i? întrebă ea pentru orice eventualitate, fiind convinsă că nu putea fi la acea oră
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
așteptarea peste câteva clipe a Adrianei lângă el, să-i simtă căldura trupului și mai ales, mireasma sărutului ca pe o altfel de Sfântă Împărtășanie, una laică a doi mireni care se iubesc. Spre surprinderea sa, cerul din noaptea de Înviere, acolo în defileul dintre munți, era unul senin. Milioane de stele clipeau șăgalnice pe bolta cerească. Între ele, astrul nopții îmbracă totul într-o lumină palidă, făcând cu ochiul privitorilor nocturni. Auzi un ciocănit discret și în pragul ușii apăru
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
se afla, deoarece și Adriana îl strângea în brațe pe Sebastian. Începură să răzbune toate frustrările din perioada când viața lor sentimentală era deteriorată, alterată, de toate neînțelegerile din cuplurile din trecut. - Sebastian, este bine ce facem? Mergem doar la Înviere. Când m-am spovedit am recunoscut în fața preotului că am fost femeie cuminte și nu am păcătuit nici măcar cu gândul, dar cu fapta... - Atunci este bine, fiind absolvită de toate păcatele ce vor urma, că ele nu-s făcute cu
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
pleca, dar tot mai merit și ultimul pupic promis la telefonul de ieri. - Oo, răule! Nu mai scap de tine. Amândoi se sărutară la fel de pasional ca și prima dată. Sebastian ar fi fost în stare să renunțe la slujba de Înviere, numai să rămână în brațe cu iubirea vieții sale. Simțea că inima va face explozie și-i va sparge coșul pieptului, rostogolindu-se în Olt. Adriana mai rațională, se desprinse din îmbrățișarea furtunoasă a bărbatului și porni spre ușă, părăsind
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
porni spre ușă, părăsind camera, urmată și de Sebastian. În câteva minute umblau cu Opel ul prin fața mănăstirii Cozia să găsească unde să-l parcheze. Nu mai era un metru de spațiu de parcare, așa de multă lume sosise la Înviere. O lăsă pe Adriana în poarta mănăstirii și el plecă mai amonte să descopere totuși un loc unde să-și scoată mașina de pe carosabil. În sfârșit reuși și se îndreptă spre lăcaș, gândindu-se la faptul că acel moment de
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
sub braț și au plecat însoțiți de alți ștrengari de vârsta lor, să închege o miuță pe tăpșanul de lângă gardul pensiunii. Pe Adriana o durea capul. Credea că a răcit ori în timp cât au stat afară la slujba de înviere, sau mai degrabă stând dezbrăcată de orice veșmânt și cu fereastra deschisă, în timp ce au făcut dragoste. Sebastian venind cu o cutie de aspirine în mână o întrebă: - Ce zici? Îți va trece cu asta și îi arată cutia cu medicamente
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
Editura Artemis, Rondeluri, 2009). Cand nu este la rand să slujească la sfanțul altar, părintele protosinghel aleargă în grabă în grădina cimitirului să îngrijească rizomii spirituali ai florilor culturale ale neamului, bulbii de lumină sufletească îngropați acolo temporar până la sfântă înviere din morți de la sfârșitul veacului. Iar când are bună dispoziție sufletească, ori este trist și îngândurat și îl vizitează din nou îngerul sfânt al inspirației poetice părintele stă la un potir de roua de vorbă cu mierlele și privighetorile și
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
gratitudinii pentru jertfă divină: „Împunsa fiind coasta Ta/s-a vindecat durerea mea//Cu palma peste obraz fiind Tu lovit,/am dobândit mângâiere.// Fiere gustând, Hristoase,/m-am izbăvit/de mâncarea cea dulce/din pomul oprit.// (Doamne, Isuse). Credință în Înviere îl face pe poet să accepte efemeritatea clipei și chiar să citească pacea și armonia escatologica pe chipul celui adormit intru Domnul: „Se duce clipă! Și ce dacă!/Cu ea și noi ne ducem! Fie!/E alta pace, armonie,/ Pe
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
multe insule. Și Muntele Athos este foarte cunoscut prin legende sale, nenumărate fiind acestea. El era locuit de păgâni în acele vremuri, nu de creștini... - Este normal să fi fost păgâni, interveni Laura. Creștinii au apărut după Hristos, adică... după Învierea Lui. Iisus Hristos a trimis apostolii să creștineze lumea, nu? N-a răspuns nimeni. Erau surprinși de intrarea Laurei în discuție și, mai ales, de siguranța cu care vorbea. Au întors privirile spre Andrei și Mariana, semn că erau curioși
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
ne știm, El, e tot mai aproape, El e tot mai Acasă la Noi, în toate gândurile, în toate simțirile, în toate suferințele, în toate jertfele, în toate dorurile, în toate crucile, în toate pogorârile, în toate biruințele, în toate învierile, în toate înălțările. În inimă bat necontenit, bat mereu gândurile ca niște insule plutitoare pe verdele mării albastre, de sub cerul tâmplei, se slobod spre o altă chemare a acestui frumos pământ, ca într-un joc necontenit ce suie la cer
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]