3,157 matches
-
fel de coșmar. Se simțea vinovată pentru că distrusese căminul, mai ales pentru că micuții întrebau tot timpul când se întoarce tati acasă. Era din ce în ce mai izolată, până și mama ei era furioasă pe ea. Și simțea cum pierde din ce în ce mai mult controlul - era șocată de catastrofa pe care o provocase. Singurele momente în care acea stare oribilă se mai domolea erau acelea pe care le petrecea cu Marcus. Era diamantul de pe mormanul de gunoi în care se transformase viața ei. Citise undeva fraza aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
va mai încerca mâine. În timp ce se îndrepta către mașină, a auzit cum cineva îl striga. —Jack! Aici. Și acolo, pe pragul unei frizerii, citind o carte, stătea Boo. —Ai ieșit la o băută? întrebă Boo, rânjind. —Păi, nu. Jack era șocat de faptul că Boo îl găsise pe el. — Te caut de vreo două ore. — Deci tu erai. Ceva mai devreme, JohnJohn îl avertizase că îl căuta un tip. Presupusese că era vorba de cineva cu haine obișnuite - pentru că ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
va începe curieratul pentru postul de televiziune. Cronicile de carte pentru Colleen sunt departamentul Lisei. Dar am putea să o întrebăm oricând, concluzionă el vesel. Cu râuri de lacrimi pe obraji, Clodagh deschise ușa de la intrare. — Ce este? întrebă Marcus, șocat. —Dylan e un nenorocit. — Ce a făcut? întrebă Marcus, urmând-o în bucătărie cu fața vânătă de furie. — E, o meritam. Clodagh s-a așezat la masă și și-a șters ochii umezi. Nu zic că nu merit. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tinerii polițiști să-și plătească echipamentul. Stă excelent la capitolul relații cu publicul. Fiscul nu-i verifică niciodată registrele, fiindcă banii pentru benzina și uleiul din mașinile inspectorilor de teren vin tot din buzunarul lui Mick. Așa că nu-s tocmai șocat de ceea ce-mi povestești. Vrei să afli un secret? mă întrebă Madeleine. — Sigur. — Jumătate de cvartal cu casele lui tati din Long Beach s-a prăbușit la cutremurul din ’33. Au murit doișpe oameni. Tati a plătit bani grei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și o agentă, domnule. Mașina e pe stradă, transmite o descriere. — Când a dispărut? Agentul scoase din buzunar un carnețel, deschizându-l direct la pagina potrivită. — Mama lui a sunat la zece și treișpe. Copilul se juca afară... Logan fu șocat. — Pe vremea asta? — Mama spune că Îi place ploaia. Se Îmbracă precum ursul Paddington. — Mda, bine... spuse Insch, Îndesându-și mâinile adânc În buzunare. E plină lumea de tot felul. Prieteni? — Toți la școală. Mă bucur că se mai duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Chestiile astea, zise elîmpungând fotografia de pe prima pagină a ziarului, n-au viață lungă pe raft. Azi, mâine și gata. Copilașul a apărut bine-sănătos și fusese doar taică-su de vină. O chestie domestică. Fără sânge și mațe care să șocheze și să oripilieze pariorii. Să fi fost mort copilul, se publica săptămâni Întregi. Așa, poimâine pe nimeni n-o să mai intereseze. Ești un pic cam cinic. Miller strânse din umeri. — Îți zic ce văd. — De asta nu te plac colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lovi palma cu pumnul strâns. Bang. În dormitor e fetița asta. N-ar nimica pe ea În afară de-o afuristită de pălărie cu Mickey Mouse. Știi, d-aia cu urechi? Privi spre Logan, așteptând confirmarea, dar Logan era prea șocat să răspundă. Așa că mă uit la fătuca aia goală și ticălosu e-acolo, abia dacă e-mbrăcat. Făcu o grimasă. M-am Întors În sufragerie și l-am rupt și pe el În bătaie. Ticălos bolnav. Logan Își reveni În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la Școala mixtă-gară; era fiica unui italian ce-și construise o casă albă cu etaj ceva mai sus de școala noastră și acest exotism al rasei mediteraneene mi-a Întețit simțurile și imaginația, scoțându-mă din indiferența obișnuită. Am fost șocat de apariția acestei colege și, instinctiv, mi s-a trezit ambiția de a-i atrage atenția prin ceva. În adolescență, naivitatea vârstei noastre se exteriorizează În violența gesturilor; Iogna Candida nu prea vorbea românește, și atunci, noi, băieții, ca să comunicăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
seama curând că un nume așa de blând nu se potrivea deloc cu imaginea unui artist care nu era definit de scamatorii cu cărți de joc, porumbei care dispar sau copii care zboară, ci dimpotrivă, de numere sado-masochiste care au șocat mii de spectatori și care au făcut înconjurul lumii. Selbit - da, numele său de scenă era de fapt numele său de familie citit invers - a fost creatorul faimoasei „Pernițe Mișcătoare”, număr ce avea în prim plan o femeie care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
locuința lui Rhyme: - E un truc de magie, nu-i așa? Tăiatul cuiva în două. După o scurtă pauză, se adresă din nou lui Sachs: - A spus că e un număr clasic. Rhyme avea dreptate, își dădu ea seama; fusese șocată la vederea cadavrului și nu fusese în stare să facă vreo conexiune între cele două crime. Un număr clasic de iluzionism... Deși mutilare grotescă ar fi descris mai bine totul. Rămâi neutră, își spuse ea. Un ofițer trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și nepopulate. Agenții de poliție de culoare urmau să fie răpiți, dezbrăcați și linșați. În plus, mai avem niște indicii despre o eventuală castrare. Sachs, care avusese de-a face cu multe crime de-a lungul carierei sale, păru foarte șocată de cele auzite. - Vorbiți serios? - Foarte serios. Și ăsta e numai începutul poveștii. Se pare că aceste linșări erau doar o mică parte a unui plan măreț. Sperau ca dacă omoară îndeajuns de mulți polițiști și televiziunile ajung să mediatizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai era în stare să vorbească. - Chiar ai crezut că am fost rănită? întrebă Kara. O, Doamne... Apăru și Bell și o salută vesel pe Kara, care adăugă apoi: - Amelia nu știa. - Despre? - Planul nostru. Înjunghierea înscenată. Bell fu foarte șocat la rândul său: - Doamne Dumnezeule, tu chiar ai crezut că a fost ucisă? Ofițerul care o însoțise pe Kara luă din nou cuvântul: - Eu am încercat să-i spun. Întâi nu am putut să o localizez și apoi, după ce ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vă arate unele din cele mai ezoterice numere de magie din câte există: o parte ale mele și o parte ale ei. Nu fiți surprinși, spuse el cu o privire demonică în ochi, privire care părea ațintită la Rhyme, sau șocați de ceea ce veți vedea astăzi. Și acum, doamnelor și domnilor... Kara. Rhyme luase decizia de a folosi și acest prilej în scopuri științifice. Îi plăcea foarte mult să priceapă metoda iluziilor ei, observând cu atenție procedeele, cum ascundea în palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și taci din gură. - Sigur că da. Constable se așeză. - Taci. Făcu și asta. Gardianul ieși; lăsat singur în cameră, prizonierul privi afară către oraș prin fereastra soioasă. Era un om de la țară și totuși îi plăcea New York-ul. Fusese șocat și înfuriat dincolo de cuvinte de cele întâmplate la 11 Septembrie 2001. Dacă el și Sfatul Patrioților ar fi fost lăsați liberi să acționeze, incidentele nu ar fi avut loc, pentru că toți cei care voiau răul Americii ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că am dreptate dacă-i arăt pozele. Nu-i place că știu, pentru că io cred că mi-a dat prea mult de mâncare, pentru că se simțea bine când mâncam așa mult. Da’ acuma când îi arăt pozele văd că o șochează. Normal că nu-s chiar așa multe: tata nu s-a obosit niciodată prea mult cu pozele. Da’ în aia cu noi pe plaja Bognor, sunt lângă mama și avem amândouă costume de baie pe noi și se vede ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
spun?- durerilor mele de cap? De ce nu? Le spun așa de atâta vreme că aproape încep și eu să cred. Îmi aduc aminte că mama zicea acum mulți ani ceva despre cum nu s-a simțit niciodată adultă: m-a șocat profund la momentul respectiv și m-a făcut să mă simt foarte nesigură. „Tu ai impresia că eu știu ce fac“, mi-a spus, după ce fusesem deosebit de obraznică și tocmai mă lăsa să ies din camera mea după jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
decât cineva întâmpinat de soția sa. Însă privirea nu durase mult și fusese rapid înlocuită de una de resemnare aproape mânioasă. —Judy, mi-a zis, pentru numele lui Dumnezeu, ce faci aici? Tonul fusese unul atât de nefamiliar că mă șocase. Tocmai se pregătea să mai spună ceva, dar clar se răzgândise și privea în altă parte. —Charlie, ce s-a-ntâmplat? Ce faci? am întrebat, destul de anxioasă din nou. Am ieșit doar pentru că mă simțeam îngrozitor după mica noastră ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a aplecat ușor spre mine și mi-a vorbit ca de la bărbat la bărbat - că trupul lui Stacey nu e clădit tocmai pentru a fi sănătos. Nu prea o văd pe banda de alergare, dumneavoastră o vedeți, domnule? Am fost șocat de violența reacției instinctive care se lupta să depășească lașitatea mea fizică naturală și a trebuit să închid ochii ca să exclud o clipă figura acestui om pe care îl detestam ca să nu îmi zdrobesc pumnii de ea. M-am controlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
jocurile de noroc (din soiul cel mai ciudat). Una dintre compensațiile faptului că, bănuiesc eu, în ultima vreme devenise totul atât de dubios - și nu folosesc termenul cu delicatețe - este că nimic nu mă mai surprinde și nu mă mai șochează. Sunt în starea asta minunată de plutire protejată (cred că pentru prima dată-n viață apreciez semnificația cuvântului de-adevăratelea) și nimic în afară de ceva care i s-ar putea întâmpla lui Stacey sau care ar putea să mă despartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
n-a luat-o în serios. A fost o adevărată — Zâmbind din nou, de data asta cu o expresie vag amuzată, Jesse se întoarse spre Leigh. — Tu ce părere ai avut, dragă? Articolul ți s-a părut justificat? Leigh rămase șocată de presupunerea lui că ea nu numai că citise, dar își amintea și cartea și articolul respectiv. Ceea ce, spre iritarea ei, așa și era. Fusese articolul de fond din Book Review, ediția de duminică, cu șase ani în urmă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și simplu îmi vine când mă aștept mai puțin. — Eu știu foarte bine lucrul ăsta, dar prietenul nostru Jesse nu știe. Și nici n-o să afle. Făcu o pauză. — Leigh, trebuie să-ți spun că și eu am fost la fel de șocat ca și tine, poate chiar mai mult, dar ascultă-mă cu atenție. Ai tot ce trebuie. N-aș fi fost de acord cu așa ceva dacă nu eram absolut sigur că poți să faci față. Și nu numai să faci față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
veniți toate cu noi deseară. Nimic neobișnuit, promit, stăm doar pe plajă într-un loc super, bem ceva și ascultăm muzică. Facem cinste. Ce ziceți? De-acum se lămurise și Emmy că australianul i se adresa ei, iar Adriana, deși șocată de întreaga situație, era impresionată de cât de repede își revenise Emmy. — Vai, ce drăguț din partea voastră! spuse ea imitând foarte bine accentul unei sudiste. Cu mare plăcere! Australianul, aparent mulțumit, dădu fuga la bar să caute ceva de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de cercetași și devenise ateu, ci era posibil să devină chiar și comunist. Comuniștii aveau o capacitate uimitoare de a neliniști pe toată lumea, o Însușire pe care Jim o respecta foarte mult. Totuși, știa că domnul Maxted nu va fi șocat de lucrul acesta. Jim Îl admira, era un arhitect devenit antreprenor, care proiectase teatrul Metropole și numeroase cluburi de noapte din Shanghai. Jim Încerca adesea să imite stilul arogant al domnului Maxted, dar constată curînd că a fi atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
azi, toți trei rămaseră tăcuți. Jim trecu pe lîngă ei pe bicicletă, Încercînd să nu le arate fața lui Învinețită. Mama Îi ținea pe fiii ei pe după umeri, urmărindu-l pe Jim Îngrijorați parcă de soarta care Îl aștepta. Încă șocat de furia pe care o văzuse În ochii servitoarelor, Jim o porni spre blocul de apartamente al familiei Maxted, În Concesiunea Franceză. Își simțea tot capul umflat, iar un dinte din maxilarul de jos i se clătina. Dorea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mobilă a celulei, cu umerii prinși de rămășițele unui scaun de lemn. Capul lui fusese lovit cu ciomagul, Încît semăna cu un pepene sfărîmat, plin cu sute de muște, ca niște sîmburi negri. Jim se uită printre gratii la soldat, șocat că unul dintre japonezii care Îl păziseră atîția ani fusese Închis și bătut pînă la moarte Într-una dintre propriile sale celule. Jim acceptase moartea soldatului Kimura În anonimatul orezăriei inundate, dar această răsturnare a tuturor regulilor care le guvernase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]