2,359 matches
-
cu trei nebuni (1970), urzită într-o formulă pe care, din păcate, nu a stăruit să o cultive, era plină de făgăduieli. Descrierile, cu gâlgâiri de lirism, împânzesc o atmosferă de febre și de ciudățenii, în care se produc întorsături șocante și explodează înțelesuri neașteptate. Lepădând orice complezență, scrutarea reacțiilor unor copii înrăiți de foame, sub arșița unei veri nemiloase, denotă finețe psihologică (Năframa albastră). Ingenioase, dezvăluind iscusințe de strategie narativă, sunt prozele în care unda realului se interferează cu aceea
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
într-un stil exact, semidocumentar, cu multe divagații istorice (Pe urmele bolșevicilor). În celelalte două cărți, scriitorul se afirmă cu mai multă personalitate. În Drumuri de sânge, realitatea dramatică a războiului este percepută mai ales prin detalii de un naturalism șocant: victime mutilate, răniți, muribunzi revin în imagini obsesive. Iminența morții creează o stare tensionată până la limita insuportabilului. O altă ipostază a suferinței, delirul unui bolnav, în care totul ia proporții halucinante, se conturează în Moartea albă; titlul este o metaforă
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
protagonist nu ratează uniforma de polițai, homosexual, desigur, ceea ce nu-l face decît mai simpatic. În altă parte, Duvert, În spiritul unui Louis Calaferte din Requiem des innocents (1952) notează realist, dar Într-un limbaj savuros, celinian, farmecul frust și șocant al copilăriilor de mahala. Dacă tot vorbește de exhibiționism, atunci criticul nu trebuia să-l uite, aici, pe Michel Houellebecq, amintit mai la vale. Trecem de “romanul polițist angajat”, reciclator modest și conformist la Îndemnul literaturii de gen anglo-saxone. Poate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bătrîn tîmpit care și-a vîrÎt pula groasă În păsărica mamei” (În traducerea mea; În cea a lui Emanoil Marcu, mai pudic, „i-ai pus-o cu temei bătrînei”). Demarat În trombă, branșat la rezervorul trivialităților amare și al imaginilor șocante cu atît mai mult cu cît sînt relatate impasibil, romanul urmărește destinul lui Michel În Thailanda. Omul pleacă Într-o excursie de recreere În care are ocazia să remarce la tot pasul figuri umane jalnice, găunoșenia sistemului capitalist și accentuarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și Lorette Nobécourt), tîrfa hiperbolică (caz autentic de astă-dată, Catherine Millet), ascensiunea În lumea modei a unui manechin masculin datorită urîțeniei lui absolute (Amélie Nothomb) sînt cîteva dintre invențiile literaturii feminine ale ultimilor zece ani, ficțiuni forte, expoziții ale unor șocante anomalii somatice. șirului acesta de orori i se adaugă recent o alta: o bătrînă de 83 de ani care se Îndrăgostește și se mărită cu un preot de vreo 30. Invenția Îi aparține unei marseieze de patruzeci de ani, Emmanuelle
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
transgresiunii, zgomotul unei scriituri care altădată foșnea, sunt atributele multor romane personale semnate de scriitoarele franceze de astăzi. IV. 4. Chicklit francez Alături de literatura canonică - istoricizată, acum că nu ma există autorități canonizante - și de contra-literatură, adică de literatura angajată, șocantă, incorectă și uneori vulgară din ultimii douăzeci de ani, stă literatura comercială. Este de altfel cea mai cunoscută. De aceea, am ales două scriitoare care s-au impus În ultimii zece ani drept cele mai citite: Amélie Nothomb și Anna
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai puțin pretențioasă decât cea a lui Michel Tournier după Daniel Defoe, a hugolienei Cathédrale de Nôtre-Dame. Quasimodo se numește acum Epiphane și are omoplații văruiți de acnee. Ajunge, paradoxal, cel mai bine plătit model din lume, datorită urâțeniei sale șocante, conform principiului complementarității extremelor. Se Îndrăgostește, fără speranță, de cel mai frumos (desigur) manechin feminin și, (iar desigur) Îi mărturisește, dintr-o Japonie selenară, Înghețată și atopică (Estul extrem o fascinează pe Amélie Nothomb) ei, care se afla În Franța
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o bătrînă, pe cînd el Însuși era tînăr și-și Învăța declamațiile, care se lăuda de a-l fi supt pe Augustin la Milano, pe vremea cînd era Încă păgîn.” E vorba aici de Sfîntul Augustin. Dar și de un șocant dezgheț al unor percepții ancestrale cirumscrise de atîta vreme vinovăției. Antiamerican și antipuritan este acest fragmentarium și pentru că face ecou la ceea ce se numea În anii ’70 gîndirea absenței (asimilată antiumanismului de Luc Ferry și Alain Renaut, și chiar de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
așa cum lipsa mijloacelor de subzistență în mediul urban îl face să arunce diatribe și blesteme grele asupra orașului (Fapte diverse). Rostirea țărănească sau suburbană, cu inserții dialectale, aspră, dură, uneori trivială, dar în căutare de figuri și imagini de efect, șocante chiar, este principalul suport al tensiunii lirice revendicative. În insolența sa orgolioasă, poetul dă glas trupului, instinctelor, impulsurilor fiziologice, atacând zonele joase ale sensibilității. Stelele sunt despuiate de orice conotație metafizică, devin biete frânturi de materie, infime față de importanța bulgărilor
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
director al „Cotidianului” (1998-1999). A mai fost director la „Azi” (2000) și editorialist la „Curentul” (2001). Din momentul în care a hotărât că nu poate învinge decât eliberându-se de complexe, C. și-a folosit inteligența pentru a scrie limpede, șocant, de pe poziția celui care nu se mai miră de nimic și se exprimă în limbajul antifilosofic al străzii. Aceste reguli ale pamfletului dintotdeauna i-au adus un mare succes de public. Comentariile sale politice, care sunt ale unui bun jucător
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
sunt confirmate și de situația copiilor cu o activitate crescută D-4, care vor avea experiențe de viață stresante pentru că părinții lor, la care căutarea noului manifestă un nivel crescut, îi neglijează. Ei vor fi lăsați să facă lucruri deosebite, șocante uneori, din același motiv și își vor cultiva căutarea noului la un nivel crescut, deci o dimensiune din spectrul antisocialității. Cu toate acestea, nu există gene „bune” și „rele”, pentru că un D-4 crescut e dezavantajant în patogenia alcoolismului, dar
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
nevrotică, fiind subîmpărțite în două categorii. Prima integrează personalități cu trăsături patologice care reprezintă variantele extreme ale atributelor personalității normale, iar cea de-a doua cuprinde acele structuri personopatice care se dezvoltă progresiv, dar dizarmonic sub influența unor elemente biografice șocante, a unor factori organo-lezionali cerebrali. Deschiderea concepției jaspersiene apare ca evidentă. În aceiași ani, școala psihiatrică americană a readus în prim-plan studiul tulburărilor personalității, încercând, la rândul ei, sistematizări și rezolvări de controverse nosografice. Partridge (1930Ă a clasificat tulburările
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Tudor Arghezi (din Flori de mucigai). Modelele sale sunt multiple, de la Villon, Charles Bukowski, Henry Miller, Bob Dylan, generația beat (Jack Kerouac, Allen Ginsberg) până la cele autohtone - Dimitrie Stelaru, G. Bacovia, Nichita Stănescu. Sunt amestecate în stilul său și elemente șocante din cotidian: Paraziții și BUG Mafia, viața de cartier cu limbajul ei specific, hip-hop, grafitti, cyber-punk etc. Ilustrativ este poemul A doua plângere a lui Ianuș: „Unde vrei să ajungi, România? Ești atât de urâtă / Ai ajuns o zdreanță, o
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
1999; Manifest anarhist și alte fracturi, București, 2000; Mamijuana - Cele mai cunoscute ale lui..., București, 2002; Ursul din containăr - Un film cu mine, București, 2003. Repere bibliografice: Dan Silviu Boerescu, Postmodernismul sau Soluția finală, „Cuvântul”, 1999, 12; Alex. Ștefănescu, Debut șocant, RL, 2000, 40; Mircea Cărtărescu, O poezie adevărată, RL, 2000, 50; Geo Vasile, În dulcele stil scandalos, CNT, 2002, 8; Mihai Iovănel, Marius Ianuș lovește din nou, ALA, 2003, 653. A.Ml.
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
și nerepetabile, fiecare avându-și destinul său, dincolo de acela tragic, al tuturor. Același subiect este tratat și în Roza și ceilalți (1946), de data aceasta naratorul încercând să releve degradarea relațiilor umane sub tensiunea amenințării cu moartea. Firul epic este șocant de asemănător cu cel din Bulgăre de seu al lui Maupassant: la rugămințile coreligionarilor, Roza, o evreică tânără și frumoasă, cedează unui ofițer neamț, pentru a salva viața unor prizonieri evrei; este apoi repudiată de colectivitate și silită să se
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
apare în 1992. Poezia scrisă de C. descinde din exercițiul avangardei și al suprarealismului, sfidând nu numai forma fixă, cantabilă și melodioasă a versului, ci și coerența limbajului, ordonat fluent în matca exprimării tradiționale. Sensul este dominat de violența metaforelor șocante, ce vor să sugereze înțelesuri prin simpla înșiruire într-un discurs lipsit de logica frazării inteligibile. Agresivitatea textului încearcă să denunțe un univers existențial maculat, o ordine socială terifiantă, supuse unor interogații vehemente (Razele dor ca roua). Totul în jur
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
În țară a colaborat la „România literară”, „Luceafărul”, „Cinema”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. C. a debutat editorial în 1966, cu volumul de schițe și povestiri Pisica și vorbele; „subiecte sentimentale” sunt aici tratate oarecum în moda Noului Roman. Modernitatea și sintaxa șocantă cedează repede locul tentației fantasticului și bizarului, odată cu Spargeți oglinzile (1969), după care explorarea subconștientului (Zăpada nevăzută, 1973), minarea realității prin inserții cvasionirice îi devin procedee favorite în analiza erosului. În ciuda lirismului prozelor, personajele au un dinamism și un nonconformism
CINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
eludeze distincția om-animal. Până în 1930 a susținut cu obstinație această poziție. Ea îi permitea să extrapoleze fără nici o reținere concluzii obținute prin experimente pe animale, pentru a explica procese psihice umane de mare complexitate. Rezultatele nu puteau fi decât simplificări șocante, adesea chiar naive. Ceea ce a stârnit reacții vehemente din partea psihologilor europeni, în special a gestaltiștilor. În anii ’20 ai secolului trecut, când Thorndike tocmai încerca să își stabilizeze sistemul, aceste critici s-au transformat într-un adevărat uragan. Corului gestaltist
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cauza uitării este iluzorie. Inhibiția asociativă constă în eșecul unei reacții la o anumită replică după ce acea replică a fost asociată cu o altă reacție. „Uitarea este, de asemenea, un eșec al unei reacții la o replică.”4 Această teză șocantă este imediat lămurită. Guthrie susține că trebuie să atribuim uitarea nu simplei treceri a timpului, ci faptului că nu s-a produs o „reînvățare activă” (active relearning) în respectivul interval. Lăsând însă la o parte acest aspect, se poate susține
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
era convins că, dacă după sosirea în America ar fi continuat să folosească norvegiana, limba puerilă ar fi fost uitată. El a concluzionat sentențios: „Asocierile limbii copilăriei cu limbajul ar fi distrus celelalte fraze”2. Teoria guthriană a uitării este șocantă și foarte încurajatoare pentru practica educației. Fundamentarea ei este însă neclară și, după toate aparențele, insuficientă. Guthrie nu a organizat un experimentum crucis în sprijinul ei. Dar teoria nu a fost încă infirmată printr-un experiment similar. 2.5. Teoria
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în care se învață cum să devii o personalitate (learn to be a person). Astfel, învățarea nu trebuie să piardă din vedere faptul că persoana este un întreg. Persoanele actualizate au parte de experiențe de vârf (peak experiences), acele experiențe șocante ce rezultă din „conștientizarea existenței”. Maslow este cunoscut cel mai mult datorită celor două cărți ale sale: Motivation and Personality (1954, 1970) și Toward a Psychology of Being (1962, 1968); dar multe dintre lucrările lui extrem de importante au fost publicate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
s-a pozat alături de Charles Grander făcând semnul reușitei excepționale deasupra piramidei alcătuite din trupurile goale a șapte prizonieri de la închisoarea Abu Ghraib. EMBED MSPhotoEd.3 Lynndie England și victimele sale din închisoarea Abu Graib Imaginile sunt cu atât mai șocante cu cât se știe că legea islamică condamnă homosexualitatea și că, în cultura arabă, pentru un bărbat expunerea trupului gol constituie un act de maximă umilire. În paginile lucrării Efectul Lucifer. Cum devin răi oamenii buni sunt inserate fotografii atât
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
altă observație a lui Victor Simion merită atenție. Comparând reprezentările zoomorfe din arta medievală românească și din cea occidentală, autorul sesizează o diferență de viziune, ba chiar "o atitudine religioasă diferită": "În timp ce Occidentul vădește o preferință pentru formulele unei expresivități șocante, menită a înspăimânta, a obseda, a supune prin teamă, în arta românească astfel de imagini sunt aproape absente, așa cum de altfel îi lipsesc, în general vorbind, excesele, ostentația, agresivitatea. Această deosebire poate fi pusă și pe seama faptului că, în timp ce reprezentările
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
marginea unui subiect atât de delicat cum este antisemitismul. M-am străduit să citesc cărțile "nemedicale" ale Prof. Paulescu (păstrate din fericire în fondul Bibiotecii Universitare "Lucian Blaga" din Cluj) și recunosc faptul că ele pot fi de-a dreptul șocante pentru cititorul de astăzi. Cred însă că acestea trebuie neapărat analizate în contextul politic, istoric, social și economic al anilor '20. Pe de altă parte însă, caracterizarea lapidară făcută Profesorului de către un filosof și comentator politic contemporan nouă, ca "fascist
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
din piața SF a Statelor Unite. Aceștia vorbesc despre noua cale neîncrezători: "Banda de la New Worlds [...] reprezintă [...] autori care au decis că bătălia pentru viitor este o cauză pierdută [...], pretinsa New Wave nu este interesată decât de vocabularul obscen, de scenele șocante, de fanteziile halucinatorii și de sex". D. Wollheim, The Univers Makers, 1972. 4.4. Ce rămâne din moștenirea New Wave? După încercarea făcută cu New Wave, SF-ul a fost și rămâne încă perceput ca un domeniu eterogen, în vreme ce, doar
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]