2,363 matches
-
sume importante. Dispunând de forță economică și de capital, ei revendică cu o cutezanță mereu sporită poziții noi în stat, și protestează cu tot mai multă îndrăzneală împotriva abuzurilor și confiscărilor; ei solicită transformări politice și sociale. La rândul său, țărănimea a recurs cu tot mai mare intensitate la revolte, care au subminat serios regimul shogunatului. Tot nemulțumiții invocau numele împăratului ostracizat, apelând la aristocrația de curte (kuge), de asemenea, sărăcită și desconsiderată. Pe acel fond general de dezamăgire și nemulțumire
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
antisemite din societatea românească. Începând din anul 1905, tematica proletariatului a făcut parte integrantă din creația artistului, primele lucrări "Muncitorul" și "Muncitor în repaus" fiind unele dintre cele mai bune din întreaga sa carieră. Picturile cu tematica socială din viața țărănimii din România a fost începută de către Ștefan Luchian în anul 1905 când a realizat celebrul tablou "". Octav Băncilă a avut meritul de a fi pictorul care a ilustrat Răscoala țărănească din 1907. Relativ, puținele reprezentări plastice înfăptuite în imediata apropiere
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
ca predecesorii săi. Realismul muncii, a luptei cu greutățile vieții și cu exploatarea care era în acele timpuri o obișnuință, a făcut ca tablourile lui Băncilă să rămână posterității ca documente vii ale condițiilor în care și-a dus traiul țărănimea din România. În toată opera creată cu tematică evreiască, Octav Băncilă a deosebit clasele sociale și a evidențiat antagonismul dintre ele. A înfățișat viața evreilor săraci din Iași, a dezvăluit suferințele caracteristice ființelor exploatate, a criticat pe zarafii bogați și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
movuri care-și susură aleanul. Această pribegie care se dezvăluie privitorului, face să se înțeleagă simpatia pictorului pentru oamenii care sunt nevoiți să-și câștige traiul din îndeletnicirile mărunte. Prin tematica militară, Octav Băncilă a înfățișat în opera sa ostilitatea țărănimii față de serviciul militar precum și față de viața de cazarmă cu toate neajunsurile și greutățile ei. Astfel, în anul 1898, Băncilă a pictat celebrul tablou intitulat "Recrutul", care a fost începutul criticii sale împotriva modului în care era organizată și condusă armata
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
mai apoi în 1907. Similar scriitorilor inspirați de ideologia socialistă ca: Traian Demetrescu, Anton Bacalbașa, Paul Bujor, Ion Bacalbașa, Constantin Mille, Nicolae Beldiceanu, Dumitru Theodor Neculuță și mult mai târziu Mihail Sadoveanu, Octav Băncilă a înfățișat în opera sa ostilitatea țărănimii față de serviciul militar precum și față de viața de cazarmă cu toate neajunsurile și greutățile ei. Astfel, în anul 1898, Băncilă a pictat celebrul tablou intitulat "Recrutul", care a fost începutul criticii sale împotriva modului în care era organizată și condusă armata
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
nu a rezultat identificarea unor lucrări care să înfățișeze clasa muncitoare. Tablourile intitulate "Muncitor în repaus" și "Muncitorul" au fost pictate în anul 1905 și ele au reprezentat startul preocupărilor artistului către tematica socială. Picturile cu tematica socială din viața țărănimii din România a fost începută de către Ștefan Luchian în anul 1905 când a realizat celebrul tablou "". Octav Băncilă a avut meritul de a fi pictorul care a ilustrat Răscoala țărănească din 1907. Relativ, puținele reprezentări plastice înfăptuite în imediata apropiere
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
El a expus între acești ani și prin vitrinele ieșene, dar în data de 2 februarie 1914 s-a prezentat la deschiderea expoziției din București cu circa șaizeci de lucrări. A adus cu el picturi în care a reprezentat viața țărănimii și a muncitorilor din acele vremuri. Dintre lucrările cu tematică proletară s-au remarcat "Întrunirea", "Fierarii", "La nicovală" și "Muncitorul" datat în anul 1911. Începutul tematicii proletare în opera lui Băncilă a fost stabilit cu lucrarea "Muncitori" din anul 1905
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Întrunirea" (1914), ", , , Muncitorul Revoluția și Dreptatea" și "Greviștii" prezentate publicului cu ocazia expoziției din 1915, "" (1925), "Șomerul" (1935) și "" (1942). Prin originea și prin opera pe Octav Băncilă a lăsat-o în urma sa, el a fost în primul rând pictorul țărănimii și al muncilor agricole de la țară. În mod firesc, evenimentele care s-au derulat în anul 1907 și a răscoalelor țărănimii din România s-au suprapus ca o mănușă pe idealurile sale de viață și implicit în pictură. Majoritatea picturilor
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
originea și prin opera pe Octav Băncilă a lăsat-o în urma sa, el a fost în primul rând pictorul țărănimii și al muncilor agricole de la țară. În mod firesc, evenimentele care s-au derulat în anul 1907 și a răscoalelor țărănimii din România s-au suprapus ca o mănușă pe idealurile sale de viață și implicit în pictură. Majoritatea picturilor lui Băncilă înfățișează felurite aspecte ale muncii pe ogoare. A pictat sute de pânze în care apar ciobani cu oile prin
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
ca predecesorii săi. Realismul muncii, a luptei cu greutățile vieții și cu exploatarea care era în acele timpuri o obișnuință, a făcut ca tablourile lui Băncilă să rămână posterității ca documente vii ale condițiilor în care și-a dus traiul țărănimea din România. Zugrăvirea vieții țărănimii românești într-un realism critic cum nu a mai fost redat până atunci în artele plastice, a avut un punct culminant la expozițiile pe care artistul le-a deschis la București în anul 1914 și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a luptei cu greutățile vieții și cu exploatarea care era în acele timpuri o obișnuință, a făcut ca tablourile lui Băncilă să rămână posterității ca documente vii ale condițiilor în care și-a dus traiul țărănimea din România. Zugrăvirea vieții țărănimii românești într-un realism critic cum nu a mai fost redat până atunci în artele plastice, a avut un punct culminant la expozițiile pe care artistul le-a deschis la București în anul 1914 și 1915. Pe lângă apogeul creației atins
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Siria de nord a fost fondat un stat de dinastia Dănišmand. Statele dezbinate ale selgiucizilor au dorit consolidarea teritoriile proprii și obținerea controlului asupra vecinilor lor, decât să coopereze împotriva cruciaților în timpul primei Cruciade. Selgiucizii au învins cu ușurință cruciada țărănimii neinstruită din 1096, dar nu a putut opri progresul armatei cruciate, care a capturat orașe importante, cum ar fi Niceea (Iznik), Iconium (Konya), Mazaca Cezareea (Kayseri) și Antiohia (Antakya), în marșul lor spre Ierusalim (Al-Quds), iar în 1099 în cele
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
și a constituit catalizatorul pentru înființarea curentului ideologic și literar care i-a purtat numele - "Sămănătorismul". Acest curent, promovat de colaboratorii revistei și teoretizat de Nicolae Iorga, susținea, în special prin intermediul paginilor revistei, valorile naționale tradiționale și folclorice, necesitatea culturalizării țărănimii, etc. „” a publicat numeroase texte folclorice, documente istorice, pagini inedite din opera lui Mihai Eminescu, precum și comentarii privind clasicii literaturii române, traduceri din literatura universală, etc. Sămănătorul sau Semănătorul? De la nr.1 din 2 dec. 1901 până la nr. 27 din
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
unei reviste dar fiecare din vorbitori avea propriile țeluri. George Sfetea era interesat de tipărire. Alexandru Vlăhuță, trimis al ministrului instrucțiunii publice, era interesat de a gândi “Sămănătorul” ca „un nou caiet pentru săteni”, susținând campania de culturalizare în sânul țărănimii, inițiată de ministrul instrucției Spiru Haret. Conform acestuia, revista trebuia să promoveze o literatură inspirată de realitățile naționale, acordând întâietate tematicii rurale. George Coșbuc, era interesat de scoaterea unei noi reviste pentru a aplica programul formulat de el pentru revista
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
important public cititor, sămănătorismul a rămas alături de mișcarea poporanistă a lui Spiru Haret unul din curentele ideologice remarcabile ale începutului de secol XX. Apariția lui a contribuit nu numai la culturalizarea maselor dar și la dezvoltarea interesului față de problema țărănească, țărănimea fiind aflată tocmai în acei ani în criză, criza culminând cu răscoalele din anii 1907. Se cansideră totuși de mulți critici literari că principalul artizan al acestui curent a fost Nicolae Iorga deoarece el prețuia, mai bine decât oricare altul
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
Stere, reușind să mobilizeze împotriva lui toate resentimentele opiniei publice. Într-o clipă au fost uitate toate meritele pe care le avea Stere. Burghezimea română a înțeles să plătească cu ingratitudine serviciile pe care el le-a adus cauzei naționale. Țărănimea, pentru emanciparea căreia a luptat din răsputeri cu condeiul, cuvântul și fapta, n-a știut să facă zid în jurul celui mai aprig și destoinic susținător al ei. Doar basarabenii au meritul de a fi încercat o rezistență. Cele 36.000
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
ironiei o constituie faptul că tocmai partidul național-țărănesc, la ale cărui întemeiere, organizare și expansiune Stere a avut un rol covârșitor, găsește cu cale să-i dea lovitura de grație. O sumedenie de oameni care n-au avut nimic cu țărănimea și cu democrația s-au pomenit peste noapte beneficiari ai regimului țărănist, în timp ce campionul cel mai vretnic al democrației țărănești e pur și simplu dat afara din partid. E unul dintre cele mai penibile spectacole pe care le-a oferit
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
pleacă la București. Timp de 40 ani a desfășurat activitate publicistică remarcabilă find fondatorul și conducătorul revistei "Viața românească", apărută la 1 martie 1906. A făcut parte din partidul liberal, a înființat partidul țărănesc, a luptat pentru organizarea politică a țărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A militat pentru înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezo-democratice: reforma agrară și votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului. A fost al doilea președinte al Sfatului Țării
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
țărănești culminînd cu marea răscoală țărănească din 1907, iar viața politică a țării evolua sub amprenta problemelor rurale, într-o țară în care proletariatul în curs de formare reprezenta doar 3% din populația generală a țării, Constantin Stere considera că țărănimea este factorul fundamental al progresului social și spre aceasta trebuie să-și îndrepte toată atenția un revoluționar, in general oamenii politici progresiști care își propun să servească poporul. Acest crez a stat la baza ideologiei poporaniste, lansată de Constantin Stere
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
acestui proces. Campania de colectivizare s-a dovedit foarte nepopulară în rândul țăranilor ucraineni. În perioada în care colectivizarea mai era un proces voluntar, foarte puțini țărani se înscriseseră în colhozuri. Din acest motiv, regimul sovietic a început să supună țărănimea unor presiuni tot mai mari pentru acceptarea colectivizării agriculturii. În perioada 1929 - 1930, zeci de mii de activiști ai Partidului Comunist au fost trimiși în zonele rurale din Ucraina pentru a asigura accelerarea procesului de colectivizare. Așa numiții "douăzecișicinci miiști
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
3% dintre victime erau etnici ucraineni, 4,5% erau ruși, 1,4% evrei, 1,1% polonezi, restul fiind belaruși, unguri, germani de pe Volga, tătari din Crimeea și alții. Populația rurală ucraineană a fost cea mai dur lovită de Holodomor. De vreme ce țărănimea reprezenta baza națiunii ucrainene, tragedia a afectat profund și pentru mulți ani Ucraina. Foametea artificială din 1933-1934 a coincis cu atacul asupra culturii naționale ucrainene. Evenimentele din 1932-1933 din Ucraina au fost considerate de liderii Partidului Comunist Ucrainean ca un
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
procesul de eliminare a "contrarevoluționarilor, naționaliștilor, spionilor și dușmanilor de clasă". Numeroase organizații academice au fost desființate după arestarea membrilor lor. În deceniul al treilea, Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană câștigase un număr în mare de aderenți, în special în rândul țărănimii, în principal datorită politicii de slăbire a poziției Bisericii Ortodoxe Ruse duse de autoritățile sovietice. ("Vedeți și": Istoria creștinismului în Ucraina). Până în cele din urmă, la sfârșitul aceluiași deceniu al treilea, autoritățile sovietice au porinit atacul și împotriva bisericii ucrainene
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
al Ucrainei sovietice. În această calitate a încercat fără succes să stabilească o legătură strategică cu Republica Ungară a Sfaturilor, condusă de Béla Kun, apoi a aplicat o politică dură de rechiziționare a produselor agricole, care i-a înstrăinat majoritatea țărănimii ucrainene. În a treia sa perioadă, mai lungă, de guvernare ca președinte al guvernului comunist din Ucraina și ministru de externe al Ucrainei, între 19 februarie 1920 - 15 iulie 1923, a încercat Rakovski, cu aprobarea lui Lenin, să aplice o
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
mici, cu doar 3 membri, președintele partidului intenționând să candideze pentru un post de consilier local în comuna Cicănești. Stema Partidului Comunist Român, de inspirație sovietică, are ca elemente principale "secera și ciocanul", simbolizând "înfrățirea" și "uniunea de nezdruncinat" dintre "țărănimea muncitoare și proletariat." Cununa de spice este ușor eliptică și ascendentă și conține acronimul PCR. Culorile sunt roșu, fondul, și respectiv galben culoarea simbolurilor heraldice și a acronimului. Potrivit revistei "Memoria", respectiv articolului "Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
întâi de Prințul Gheorghi Evghenievici Lvov și mai apoi de Alexandr Kerenski, care însă a refuzat să facă pace cu Puterile Centrale. Guvernul Provizoriu nu a fost în stare să promulge o lege a reformei agrare atât de așteptată de țărănimea rusă, care reprezenta aproximativ 80% din populație. Printre militari, nesupunerea la ordine și dezertarea erau fenomene larg răspândite. Intelectualitatea era nemulțumită de ritmul încet al reformelor. Sărăcia devenea endemică, iar diferențele dintre bogați și săraci și inegalitățile sociale erau în
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]