29,010 matches
-
vadă venind să o ia cu mașina și în felul acesta să aibă proba supremă că viața lor este în ordine. Distanța dintre conversația imaginară și cea reală este neverosimil de mare și dă întreaga măsură a dramei femeii. Tensiunea așteptării și dezamăgirea finală ale femeii sunt admirabil descrise de prozatoare: "Ah, cum sună tonul ăsta, ca o gură care te poate absorbi, ca un tunel uriaș, fără capăt, în care strigi și strigi și aștepți să ți se răspundă, și
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
complex al mutației valorilor, într-o societate esențial aceeași, episodul sosirii mașinii în stație? "Stația e plină de lume care așteaptă. Sunt acolo oameni cu aspecte felurite, între cari recunoști funcționarul, studentul, elevul, muncitorul. Toți stau răbdători și tăcuți, în așteptarea mașinei care îi va duce spre casă. S'ar părea că nimic pe lume nu ar putea tulbura calmul acestor oameni pașnici, cari se privesc unul pe altul cu bunăvoință și înțelegere... Dar, mașina apare și oprește în stație. Ca
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
șterse lui Vizante una peste urechi, Vizanti care dădu semne de mare agitație iar acesta s-a liniștit imediat pentru că asta Însemna: Taci dracului că te mănânc nebelit! Treptat-treptat, cei doi se liniștiră și după alte câteva minute de siguranță, așteptarea lor luă sfârșit. Ieșiră cu mare grijă din ascunziș, Victor privi cu mare atenție În toate părțile, comandă „liber” pentru Vizanti și ușor-ușor se Îndreptă către următoarea capcană. Victor Olaru privea lațurile fără a le vedea, nu și putea lua
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
unde Îl va duce șoferul și unde se vor reîntâlni la cina de la opt seara. Ștefan văzuse multe restaurante și hoteluri din Costa Rica și New-York, acolo unde făcuse specializarea din ’79, dar cel În care intrase i a Întrecut toate așteptările. Hotelul El Minzah era cotat la cinci stele veritabile iar arhitectura, peisajul, luxul, curățenia, modernul Împletit cu tradiționalul, simplitatea cu opulența, l-au copleșit. Peste tot covoare În care pașii se afundau silențios, totul era marmură, inox și sticlă, candelabrele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
punea stăpânire Încetul cu Încetul pe fiorosul securist. Când Ștefan s-a Îndreptat către el, acesta a căzut moale pe scaun și incapabil de vreo reacție Își lăsă capul pe masa barului, de spaimă, de neputință ori de abandonare În așteptarea unei sentințe grave. Mortul viu se Îndreptă hotărât și oarecum panicat către fostul ofițer fioros de altădată, Îl prinse zdravăn de gulerul paltonului cu blană de astrahan, Îl ridică dintr-o singură mișcare, ca pe o cârpă, Îi privi figura
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se văzu întâmpinat de un bătrân care fusese, probabil la vremea când mobilierul era încă nou, receptiv la ceea ce era modern și de bun gust. Bătrânul se așeză la întâmplare pe un scaun, ca și cum ar fi fost în sala de așteptare a unui loc public, și rosti trist: Bănuiesc că și dumneavoastră ați uitat tot, ca și ceilalți. Ah, nu, îmi amintesc destul de multe, răspunse Charlot. — Deocamdată n-o să vă putem plăti prea mult, spuse bătrânul, dar când lucrurile vor reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
victoriei. Și sfârșitul minciunii. Actorul arăta ca un om supus unui interogatoriu necruțător: în ciuda frigului, fruntea i se acoperise de picături de sudoare. Cu ochii ațintiți asupra buzunarului, Chavel refuză dând din cap și totodată își încordă tot trupul în așteptarea durerii ce avea să vină. Stinge-o! —De ce? —Mademoiselle, orice om are dreptul să lupte pentru a-și salva viața. Spuneți-i să nu mai facă semne că, dacă nu, trag. Așadar, ești cu adevărat ucigaș? —E război, Mademoiselle, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și de stat, deturnați de un mediu politic profund corupt. Scufundarea și înecul sunt, în viziunea pesimiștilor, deznodământul inevitabil al parantezei politice Băsescu. Dar poate că nu e așa. Poate că există și o Românie semnificativă plutind într-o continuă așteptare, vie și onestă. Cine va clădi pe osul sănătos al națiunii? Pe cei de bună-credință, meseriașii onești - marea tăcută -, pe ei cine-i va reprezenta? Cine-i va scoate pe ei la suprafață? Când și cum va ajunge vocea lor
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
au putere, iar progresiștii sunt minoritari și slabi. Cum să vrei să-i schimbi când ai, mai întâi, nevoie de voturi? Cum să tragi nația înainte când ea insistă să bată pasul pe loc? Din acest motiv, prefer speranța lucidă așteptărilor febrile din momentele cruciale. După ele, ne așteaptă următorul moment crucial și tot așa. Noi am pierdut pariul, copiii noștri încă nu. Nu i-aș crește hrănindu-i cu iluzia că le va fi bine aici. Deocamdată, constat că lumea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
crâșmărița, cu un chersân învârfonat cu plăcinte poale-n brâu aburinde, iar din urmă o seconda Costache crâșmarul, cu o oală burduhoasă plină cu vin răcoros. La vederea acestora, s-a auzit murmurul cărăușilor, ca semn că au scăpat de așteptare. Cinstiți gospodari, dați ulcelele mai aproape, să vi le umplu cu vin, că cine știe, vi s-o fi făcut sete de la atâta cislă, a strigat din capul mesei Costache crâșmarul. Primul care a întins ulcica a fost Pâcu. Cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de furcă cu paznicul, pentru că nenea Jănel nu știa rusește prea bine, dar până la urmă o intrat în spital. Acolo o dat peste o fimeie care era șefă. I-o întins hârtiuța udă de atâta sudoare și o rămas în așteptare, cu ochii holbați la doctoriță. Aceea o pus mâna pe tilifon și o vorbit ceva pomenind de Liuba. Nenea Jănel tremura ca varga și nu-și lua ochii de la intrare. La o bătaie în ușă o sărit de pe scaun de parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Iordache Cocoșitu. Vina îi a mea, Dumitre, pentru că m-am lăsat furat de povestea lui Pâcu și n-am băgat de seamă că oala-i goală goluță. Dar o umplu cât ai clipi - a sărit Costache de la locul lui. In așteptarea vinului, Pâcu a prins să pâcăie din lulea, dar, ca un făcut, luleaua era stinsă. A urmat ritualul aprinderii lulelei, o nouă pâcăială și, în cele din urmă, o degustare ca de profesionist din ulcica cu vin...După ce a privit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cu precauție, își scoate peruca blondă și, în întunericul din încăpere, strălucește doar capul ei, ras complet, ca un craniu de cristal. Despre Esmé Nimic despre Esmé - mi-e frică. Cei trei sunt pe peronul gării Saint-Laud din Angers, în așteptarea trenului care-l va duce pe Lionel la Nantes. Roman și-a mai revenit puțin din șocul prezicerii, dar nu de tot. Din păcate pentru el, i-a secat al lacrimilor izvor. Constată cu voce tare: — Că murim eu și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
telefon fără fir prin care știu încă de sâmbătă cine sunt cele șase care au dreptul la speranță. Regula e necruțătoare: cele cinci nealese - sau 6 în caz de grevă SNCF - își pierd rândul și trec în coada listei de așteptare. Lionel trebuie să trăiască 263 de ani ca să mulțumească toată lista, asta presupunând că se sistează înscrierile și că Lionel, la 263 de ani, va mai putea ține ritmul amețitor de o dată pe lună. Pe lângă cele șase aspirante, în sală
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Prof. Laurent Delacroix, chirurg plastician. Lui Lionel îi trece prin cap o idee nebunească: dacă și-ar schimba fața ca să nu-l mai recunoască destinul? Când mai ai câteva zile de trăit, merită să încerci orice. Intră în sala de așteptare. Un mobilier ultratrendy îl inhibă și vrea să plece. Prea târziu: o secretară, pe care profesorul a încercat toate implanturile posibile și care părea absorbită de un televizor cu plasmă, îl observă și îl abordează, superamabilă: — Aveți programare la profesorul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ea. Lionel se scoală demn: — Vă mulțumesc pentru timpul acordat. — Plătiți consultația la secretară. Înainte de-a pleca, am și eu o curiozitate: de ce vreți să fiți anonim? — Ca să nu mă recunoască destinul. La revedere. Lionel reintră în sala de așteptare. Secretarei nu-i vine să creadă că-l revede atât de repede și cu aceeași față de fraier. Îl întreabă speriată: — Ce s-a-ntâmplat? — Domnul profesor a spus că nu e cazul de operație. — Așa a spus profesorul? — Exact așa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
reaprinde. Lionel începe să se îmbrace. Liliane îl recuperează cu greu pe Robespierre, care-și va aminti multă vreme de această seară de pomină. Sau de pomană? Șeful de sală încearcă să-i evacueze pe cei doi consumatori. Afară, în așteptarea unui taxi, Lionel îl întreabă pe Robert: — Unde-au pus camera? — Pardon? spune perplex șeful de sală. — Camera de filmat. — A, camera de filmat? Au fost două: una în candelabru și una deasupra intrării în bucătărie. — Mi-am închipuit: prea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scăpare. Dă drumul hainelor și se bucură că a păstrat măcar salteaua. E ora 17.40. Lionel, întins pe saltea, cască leneș. Se gândește la câte partide de amor a ratat în cei cinci ani de abstinență cvasitotală, irosiți în așteptarea cetățeniei franceze. Oare câte femei din Nantes ar fi putut face fericite? Sau din Angers? Sau din regiunea Maine-et Loire? Se oprește aici cu geografia, pentru că aude un țârâit de sonerie. Ar putea fi un amărât care nu s-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o umbră pe chip care nu se „lipeau” de imaginea unui artist unanim recunoscut. Știam că viața nu i-a rezervat traiul tihnit pe care-l merita. Mi-era clar că nici teatrele, nici soțiile, nici prietenii nu au răspuns așteptărilor sale. Citind cartea, am Înțeles mai mult din drama cu reflexii tragice a acestui minunat om și creator. Aproape că nu-ți vine să crezi că o personalitate atît de... afirmată, s-a Împiedicat, periodic, de incredibile obstacole. Urca și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
emoționează : dacă și fiul meu, peste doi-trei ani, nu-i așa, mi-ar dedica o carte, aș urca În al noulea cer! Că nici el nu dovedește preocupare pentru teatru... Am citit volumul trei din JURNALUL lui V. Silvestru. Sub așteptări! Am impresia că este ...cenzurat! Atîtea secvențe eclatante, trăite de marele teatrolog, lipsesc din jurnal. Și este tipărit DUPĂ 1989! Ciudat! CÎte scene memorabile găsim În jurnalele lui Sebastian, Acterian, Petru Comarnescu, chiar odiosul Eugen Barbu, și tocmai jurnalul lui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
articolului de zece pagini. - Până la urmă vorbim, deci, de pragmatism - Da, un pragmatism al emiterii și al receptării. Jurnalele mele le poți lua În tren, dacă ai pierdut un rând reiei lectura cu multă ușurință. Stai Într-o sală de așteptare, la doctor, te uiți prin jurnal. și așa mai departe... - Am observat că până și În textele dvs. serioase păstrați o schiță de zâmbet, un fundal de umor. Premeditați această omniprezență a ludicului sau pur și simplu ea este rezultatul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
doar prin prisma stării de moment, iubirea transformânduse În acest caz, după cum afirma Emil Cioran, Într-un veritabil grohăit de aștri. Revenirea la realitate este una dureroasă, procesul În sine având loc de foarte multe ori numai atunci când visele și așteptările persoanei sunt sfărmate de cursul dezastruos al relației. Conștentizarea nocivității acestei relații ia forma decepției, sentiment greu de suportat, dar util pentru normalizarea vieții personale, constituindu-se Într-un veritabil „duș rece”. Karina, subiectul care este bătut de părinți, va
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ar lăsa să se Înțeleagă faptul că Îi place ceea ce face, pe parcurs se observă o ușoară alunecare spre dorința de a „evada” din această lume. Deși inițial un astfel de serviciu i se părea „... interesant, ceva nou și profitabil...”, așteptările ei se leagă de un viitor mai bun, Împlinit atât sub aspect profesional, cât și personal, acest aspect căpătând concretețe prin accederea la o viață cât se poate de obișnuită: vrea să aibă „... o familie, o viața normală ca oricare
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
cartea vieții tale, însă e un efort mare, e o lucrare grea, trebuie să o iei cu încetișorul, linie cu linie, hexa gramă cu hexagramă, va dura ceva timp, prințesuța ta strălucitoare simte asta, știe că pentru ea urmează o așteptare lungă și grea, însă dorul mistuitor al suflețelului ei va fi suficient ca să ajungi cu bine să o ridici în brațe și să o treci prin poarta de aur a nunții ei. șase deasupra: începi să te antrenezi pentru drum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vieții mele de coride, de poștalioane de ceață, de săgeți zbârnâind odihna mult așteptată cu lumină, cu îmbrățișări de mușchi cald de copac, cu furnici cărând fărâmituri de pâine către buzele noastre. nouă în primul loc: găsești că ploaia ușurează așteptarea ta, apele curgând în partea de sus a cerului tău, cel de deasupra cerului celorlalți, împrospătează gândurile tale, liniștesc sufletul tău, aduc prosperitate grădinii tale suspendate. fără lunga așteptare a prințului tău, cel hotărât să ajungă la capătul drumului său
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]