43,150 matches
-
mai mici pe piața muncii atunci când devin mame. Familia monoparentală întâmpină deci, în primul rând, dificultăți de ordin material, apoi disfuncționalități de factură biologică (probleme legate de sexualitate și restrângerea descendenței) și nu în ultimul rând deficiențe afective, implicate de absența partenerului adult, a dragostei conjugale și de apariția unor frustrări legate de rolurile extinse în neconcordanță cu resursele, inclusiv cele sufletești (M. Voinea, 1996, p. 79). Specificitatea dificultăților diferă de la o familie la alta, întrucât fiecare - părinți și copii - reprezintă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
măsură cu ceilalți membri; familii monoparentale în care legăturile sunt păstrate numai cu copiii, părinții evitând relațiile dintre ei (cum este cazul cuplurilor care s-au despărțit, au divorțat, dar își manifestă grija față de copiii comuni); familii monoparentale caracterizate prin absența fizică a unuia dintre părinți, care este pentru o perioadă lungă de timp plecat din localitate, spitalizat, deținut etc.; familii monoparentale în care unul dintre părinți a decedat; familii monoparentale propriu-zise, rezultate în urma divorțului. În cazul în care părinții nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familia de origine (mai ales dacă este susținută prin suport public sigur), încurajează uniunile consensuale de a beneficia de sprijin social și conduce la creșterea numărului de mame singure (C. Zamfir, 1997, p. 43). Sunt însă multe situații în care absența sprijinului pentru mamă din partea familiei, a comunității și chiar a societății în ansamblul ei conduce la abandonul copilului. De aceea, măsurile de factură publică vizează diminuarea, eliminarea cazurilor extreme de abandonare a copiilor. Abandonul a cunoscut o cotă ridicată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de Vest). 4. Asistența pentru îngrijirea copiilor și persoanelor dependente: • servicii de îngrijire diurnă a copiilor la domiciliu sau în locuri special organizate; • servicii de îngrijire temporară a copiilor, îngrijire în perioadele de criză din viața unei familii (îmbolnăvirea mamei, absențe fortuite etc.); • servicii pentru îngrijirea vârstnicilor (la domiciliu sau instituționalizat); • servicii pentru asistența și îngrijirea altor persoane dependente (persoane cu handicap); • servicii pentru familiile cu dificultăți de socializare. 5. Servicii de consiliere familială (dezvoltate mai întâi de sectorul privat din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în viața privată a indivizilor) sunt asociate, în România, perioadei comuniste, dinainte de 1989. Politica pronatalistă comunistă 58 este accentuată prin interzicerea avortului, prin controlul ginecologic periodic obligatoriu al femeilor angajate, după o expresie familiară, la stat, prin raritatea sau chiar absența mijloacelor contraceptive și prin menținerea într-o stare de necunoaștere a elementelor de planificare familială, neexistând o educație în acest sens (C. Olteanu, E. Gheonea, 2003). La acestea, se adăuga o politică de sprijinire a familiilor tinere; de pildă, prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privat. În cazul familiei cu un singur părinte, eliberarea de sub povara treburilor gospodăriei pare că nu este posibilă. Cine să poarte grija acestora dacă nu singurul adult din familie? Cum mai observam, acesta este un mecanism de subordonare posibil prin absența celuilalt părinte - în cele mai multe cazuri, ale bărbatului care nu este nici soț, nici partener în cuplu, însă care este tată al copiilor. Tendințele spre modernizare se pot articula odată cu depășirea atributelor tradiționale privind rolul femeilor în familie. Ideea de pornire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de sex feminin din familia lor, ca și cum ar fi avut asupra lor drept de proprietate. Dacă o persoană a fost educată în buna manieră tradițional-patriarhală, așteptarea este ca ea să manifeste tendințe comportamentale care să trădeze dependența, chiar și în absența partenerului. Într-o primă interpretare, persoana singură poate să simtă frustrarea privind lipsa sprijinului presupus ca necesar. O altă variantă ar fi căutarea unui înlocuitor pe care să se bazeze, care să ofere ocrotire. Sunt și cazuri în care femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sunt rezultatul exercitării conștiente, avizate și asumate a liberului arbitru al lor. În opinia Mihaelei Miroiu 73, pentru ca autonomia să poată fi realizată este necesară întrunirea câtorva condiții: • Eliberarea sau libertatea față de constrângeri Condiția pentru a ne păstra autonomia este absența oricărei intervenții nelegitime, a oricărui amestec forțat în propria viață. Autonomia nu se poate exercita în comunități care nu respectă liberul arbitru al fiecărei persoane. În genere, nu se poate exercita în comunitățile în care drepturile omului se opresc la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
relaționarea cu o persoană adultă 86. Pârghia motivațională a procesului de capacitare a părinților singuri are două fundamentări: una se referă la intenția de a crește copilul/copiii în condiții optime, de normalitate (se presupune inclusiv acoperirea deficitului provocat de absența celui de-al doilea părinte), iar cea de-a doua decurge din nevoia de dezvoltare personală. Aceste două tendințe se pot manifesta convergent sau pot provoca conflicte privind prioritatea unuia sau a celuilalt. Tendința unui părinte singur, responsabil, va fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ținere în subordine a femeilor de către bărbați ca tați, frați, bunici 90. Acest fapt se petrece uneori și în cazul familiei monoparentale (cumva paradoxal, deoarece exponentul ordinii patriarhale nu este prezent direct, nemijlocit, dar poate fi prezent în mod simbolic). Absența propriu-zisă a tatălui din mediul familial nu este deplină, ca și cum nu ar exista efectiv; apare totuși o prezență de așteptare, se creează o frustrare tacită față de neexercitarea rolului de suport parental (pe care o resimt mai ales copiii, prin comparație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ca și cum nu ar exista efectiv; apare totuși o prezență de așteptare, se creează o frustrare tacită față de neexercitarea rolului de suport parental (pe care o resimt mai ales copiii, prin comparație cu cei din familiile complete). Simultan, pentru mamele singure, absența celuilalt părinte creează un sentiment de vinovăție, ca și cum cauza neimplicării acestuia în familie se datorează slabelor calități feminine ale acestora. Sara Ruddick atrage atenția asupra importanței gândirii materne și a practicilor de îngrijire, a comportamentului de tip matern 91. Femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ansamblu de tulburări suferite de sugari, cauzate de internarea prelungită în spital). Deprivarea maternă este posibilă atunci când copilul nu este susținut de nici o altă persoană apropiată, care să-i ofere afecțiune și îngrijire de tip matern. Apare ca rezultat al absenței efective a unei persoane semnificative pentru copil. Demontarea din perspectivă de gen a conceptului deprivării materne permite observarea faptului că acesta este efectul unei înțelegeri a rolului mamei față de copil, într-un mod propriu pentru vechea paradigmă patriarhală: determinant pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rudă naturală, de sânge, adoptă copilul, îl are în plasament sau în încredințare, îi e tutore ori prestează față de copil o îngrijire de tipul asistenței maternale). În mod analog, se poate vorbi de carență paternală 104 când e vorba despre absența din planul afectiv a tatălui sau despre o carență parentală, atunci când copilul nu se bucură de dragostea părinților săi. Părintele adoptiv, asistentul maternal, tutorele pot avea față de copil o grijă de tip matern. Aceasta ar presupune o apropiere caldă față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care să-i ofere siguranță, interacțiuni stimulative, toate realizate într-un mediu securizant, pe care îl cunoaște, îi este familiar și îl consideră propria casă105. În conformitate cu implicațiile deprivării materne, copiii din familiile monoparentale conduse de tați ar fi afectați de absența mamei, chiar dacă tații ar face eforturi consistente pentru îngrijirea lor. Se poate specula că, în mod analog, pentru copiii din familiile conduse de mame situația ar fi mult mai bună din punctul de vedere al susținerii afective. Eu cred că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tații ar face eforturi consistente pentru îngrijirea lor. Se poate specula că, în mod analog, pentru copiii din familiile conduse de mame situația ar fi mult mai bună din punctul de vedere al susținerii afective. Eu cred că, în fapt, absența oricăruia din părinți le creează copiilor probleme de ordin afectiv. Numeroși cercetători aduc argumente privind importanța relației părinte-copil, începând cu faptul că reacțiile copilului sunt mult mai pregnante în relațiile cu oamenii decât cu orice alți stimuli din mediul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este mai generoasă sau mai modestă atât pentru mame, cât și pentru tați, în strânsă legătură cu specificul comunității căreia îi aparțin. În anumite situații, comunitatea are un rol reglator în articularea raporturilor de responsabilitate în familie, alteori chiar suplinește absența unora dintre persoanele care compun familia, compensează într-o măsură oarecare deficitul relațional al acesteia. Capitalul social poate fi privit și din punctul de vedere al integrării comunitare a familiei. În primul rând, sunt vizate relațiile interumane directe, însoțite de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
legalizate. Chiar și atunci când pentru respectivul copil se făceau acte de caritate, acestea erau însoțite de atitudini care arătau dezaprobarea față de situația lui. De multe ori, la maturitate, acești copii părăseau comunitatea de origine, mergând în alte comunități, unde stigmatul absenței tatălui să nu mai fie prezent. Comunitarismul dă dovadă de un mare potențial conservator (M. Miroiu, 2004, p. 182), iar acest fapt se datorează, în primul rând, valorizării trecutului. Din acest punct de vedere, perspectiva comunitară care nu respinge tradiția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rezultat din caracteristicile străvechi de viață (o cultură orală, un stil de viață adaptat la frecvente migrații, ocupații tradiționale etc.). Familia monoparentală de etnie romă din grupurile tradiționale 112 are anumite atribute rezultate tocmai din apartenența la comunitate. De pildă, absența în numeroase cazuri a actelor de identitate (alături de alte tipuri de acte, cum ar fi cele de proprietate sau cele care să ateste pregătirea profesională) lasă impresia existenței mai multor familii monoparentale decât sunt în mod real. În grupurile rome
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unor conflicte în cuplu, forma cea mai probabilă este separarea membrilor acestuia. Familiile monoparentale în comunitățile rome tradiționale se compun, în cele mai frecvente cazuri, din mama singură și mai mulți copii. Aceștia sunt crescuți cu sprijinul familiei lărgite. Din cauza absenței actelor, se fac simțite mai multe forme de excluziune socială. De pildă, dacă familia nu-și poate dovedi statutul de monoparentalitate, nu poate solicita alocația lunară de sprijin, nici alte forme de suport. Comunitatea de origine poate avea însă un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ele sunt consistent diminuate, probabilitatea ca un copil să beneficieze de ele este mai mică decât pentru un copil dintr-o familie legalizată. Părintele singur stabilește un contract social și participă la viața publică în calitate de cap de familie, iar în absența unui partener adult nu stabilește nici un contract, în sens tradițional, pentru sfera privată. Mai degrabă putem vorbi pentru spațiul privat de un contract parental, în care părintele singur își asumă obligații față de copilul sau copiii săi. În acest sens, el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cauză a inegalității sociale cu care se confruntă familia monoparentală este sărăcia. Aceasta duce la marginalizare. Indivizii săraci și familiile lor nu au acces, în primul rând, la resurse economice, apoi în spațiul politic, educațional etc. Marginalizarea este cauzată de absența unui minimum de condiții sociale de viață - condiții economice, rezidențiale, ocupaționale, de educație și instrucție - printr-un deficit de posibilități de afirmare și de participare la viața colectivității (C. Zamfir, L. Vlăsceanu școord.ț, 1993, p. 338). Astfel, persoanele sărace
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
democratizează pe căi care imită procesele publice ale democrației; iar o astfel de democratizare sugerează cum viața de familie poate îmbina opțiunea individuală și solidaritatea socială... Democratizarea în cadrul familiei implică egalitate, respect reciproc, autonomie, luare de decizii prin comunicare și absența violenței (A. Giddens, 2001, p. 104). Într-un tablou sintetizator, Anthony Giddens arăta că principalele trăsături ale familiei democratice sunt: Egalitate sexuală și emoțională Drepturi și responsabilități reciproce în cadrul relațiilor Creșterea copiilor de către ambii părinți Contracte parentale permanente Autoritatea negociată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cu neglijență, pieptarul gri-Închis și pantalonii așijderea, care erau din cei numiți valoni, strânși peste genunchi și peste cizmele lungi și răsfrânte ascunzând cârpăceala ciorapilor. Își potrivi apoi centura de piele pe care eu i-o unsesem cu grijă În timpul absenței și băgă În ea spada cu montura mare, pe ale cărei lamă și gardă se vădeau urmele, știrbiturile și scrijeliturile altor zile și altor oțeluri. Era o spadă bună, lungă, amenințătoare și toledană, care intra și ieșea din teacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pur și simplu întruchiparea acelei stări fără contur, care scapă de sub control și pe care bunicul o numea literatură. Dar nu sunt în stare s-o fac. Un raport sau un articol care să spună, mai mult decât doar despre absență sau, mai exact, să meargă dincolo de conștiința absenței. Lipsa nu este ceva care are de-a face cu amintirea și care revine când și când, raportându-se la anumiți stimuli. Adevărata lipsă este constantă, este temeiul existenței noastre. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
care scapă de sub control și pe care bunicul o numea literatură. Dar nu sunt în stare s-o fac. Un raport sau un articol care să spună, mai mult decât doar despre absență sau, mai exact, să meargă dincolo de conștiința absenței. Lipsa nu este ceva care are de-a face cu amintirea și care revine când și când, raportându-se la anumiți stimuli. Adevărata lipsă este constantă, este temeiul existenței noastre. Dar cum poți vorbi despre asemenea lucruri într-un dictafon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]