8,856 matches
-
considerente: mușchii afectați de boală sunt dureroși, hipersensibili și în spasm; mușchii flasci, ce par paralizați, sunt deseori normali. Lipsa posibilității lor de contracție se datorează disocierii controlului pe care sistemul nervos îl exercită asupra funcției; contracția voluntară a mușchilor absenți funcțional poate reveni numai după cedarea spasmului antagoniștilor, când, încet-încet, se restabilește continuitatea fiziologică a conducerii nervoase înapoi către mușchi; paralizia datorată morții celulei nervoase din coarnele anterioare este posibilă, dar nu este o condiție obișnuită. Facilitarea maximă se obține
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
considerente: mușchii afectați de boală sunt dureroși, hipersensibili și în spasm; mușchii flasci, care par paralizați, sunt deseori normali. Lipsa posibilității lor de contracție este datorată disocierii controlului pe care sistemul nervos îl exercită asupra funcției; contracția voluntară a mușchilor absenți funcțional poate reveni numai după cedarea spasmului antagoniștilor, când, încet-încet, se restabilește continuitatea fiziologică a conducerii nervoase înapoi către mușchi; paralizia datorată morții celulei nervoase din coarnele anterioare este posibilă, dar nu este o condiție obișnuită. Această presupusă slăbiciune este
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
s-aude ?! Cu cine vorbesc eu ? Deodată, răzbit, un strigăt : - Bă, firr-ar !... Ce faci, bă, acolo ? - ...Tache ! - Ei ? - Lețul unde e, mă ? Zidarii își șterg fețele stropite cu picăței și-și văd, fără pauză, de treabă. Cu aer epuizat și absent, un bărbat cu coif de jurnal lucrează lângă altul țepos ca un arici. Un lucrător se zorește inutil și gălăgios, dispare îndelung și revine cu mâinile în șold, fumând. Scuipând în mistrie, un bătrân șlefuiește tencuiala. Cu toții emană un iz
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
auzi de linia Gratiot, Desdemonei i se luă o piatră de pe inimă. Ea și Lefty mergeau pe linia Gratiot spre Greektown. Acum totul i se părea limpede. Și zi, nu se face mătase În Detroit? Își Întreba ea trimfătoare soțul absent. Ce să spun, multe mai știi tu! Tramvaiul prinse viteză. Trecu pe lângă vitrinele magazinelor de pe Mack Avenue, dintre care destul de multe erau Închise, cu geamurile vopsite În alb. Desdemona Își lipi capul de geam și acum, că era singură, avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Obscur avea o voce foarte bună pentru lectură. Era limpede, puternică, suplă În ritmuri. Era o voce pe care o deprinsese acasă, de la unchi recitatori de poezie care beau prea mult. I se schimbase și expresia. O demnitate concentrată, Înainte absentă, Își lăsa amprenta asupra trăsăturilor ei. Ținea capul sus și gâtul Încordat. Bărbia i se ridicase. Suna de douăzeci și patru de ani În loc de paisprezece. Mă Întreb care era mai ciudată, vocea de Eartha Kitt care ieșea din gura mea sau cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era îmbrăcat ciudat? Da. Ăla. Cine era? Nu știu. Cum nu știi? Atunci ce a vrut? A vrut să vorbească cu directorul. Și tu ce i-ai spus? Că nu-i disponibil. De ce nu era disponibil directorul? Păi, nu-i absent? Nu, omule... Deci e prezent? Of! Într-adevăr, am impresia că ai alergat pe scări... Nu-mi venea să cred ce discuție purtam! Omule! Da? Cum ai motivat indisponibilitatea directorului? Și așa a continuat discuția noastră foarte "interesantă" timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
intra pe aici. "Corvium!" Ce-i? "Dumnezeul tău te anunță cu umilință că ai dat de dracu'! Și tu, și eu!" Cum așa? Stătea rezemat de un corp de bibliotecă, ținând o mână pe colierul primit de la Biostir, jucându-se absent cu el. Era total relaxat! "Sateliții indică o scădere drastică a temperaturii. A început de la Polul Nord și pare să se îndrepte vertiginos spre Sud. Nu pare să dea semne de încetinire." În cât timp va ajunge la noi? "Cam zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de iarnă abia sosite. M-a îmbiat să iau masa, căci nu mâncasem de la amiază, și și-a luat și el o porție. În timp ce eu îmi făceam curaj să mă ating de ce era la mine în farfurie, el se juca absent cu furculița în mâncarea sa. Nu pot vedea chiar totul, Vladimir. Îmi mai trebuie timp să mă acomodez cu situația, iar eu n-am acest lux. Tocmai eu! Mi-e frică de ce nu pot vedea, de ce nu pot ști. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
al treilea. Putem pleca acasă!" începu să se audă în căști. "Am câștigat!" Putem pleca acasă!" Toți începură să scandeze că vor pleca acasă. Mi-era milă de Împărat că va trebui să-i readucă cu picioarele pe pământ. Dădu absent din cap. Poate vorbea cu Sfetnicii... NU PUTEȚI PLECA ACASĂ! Unde v-ați duce? Până unde ați ajunge? Credeți că nu vă știu? "Și ce-ai vrea? Să stăm în cușca asta o veșnicie?" "N-au cum să țină seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mult până acum cu armele și resursele materiale primite. În plus, în acest moment, nu cred că-i indicat să întindem coarda. Ei au nevoie mai mult de resurse și materiale decât noi. Se opri câteva minute și se uită absent la fulgii care dansau în aer. Știm deja că nu putem sta aici o veșnicie... vom avea nevoie de căi de scăpare. Trebuie să ajungem în Leverif! Ce posibilități vezi? Hm... pe ușile principale nu putem ieși din cauze evidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să fiu martor la ciondăneala lor, m-am dus să-l ajut pe Corvium la descifrat hărți îngălbenite de vreme, ce erau afișate pe niște monitoare orizontale sensibile la atingere. Capitolul 24 Nemesis Ei bine, asta-i interesant... făcu el absent manipulând cu dibăcie ecranul din fața sa. Ce e? întrebă intrigat Velail, care până atunci fusese cufundat în propriile sale coduri. M-am apropiat și eu. Căutam prin arhivele urbanistice ale orașului când am dat peste un ordin circular din partea Imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
noi, Constantin. Imediat, au început să se audă rapoartele cum curg de la un elev la altul. "Bă, ăștia trag în noi!" Mai aude cineva bufniturile astea?" "Vai... atât le-a trebuit!" Corvium se smulse câteva clipe din cotidian. Îl simțeam absent. Apoi reveni dintr-o dată. Atenție toată lumea!!! Și când nu se făcu liniște, continuă: GURA! Și toți tăcură. Vreau rapoarte o dată la zece minute din partea fiecărei clase. I le adresați lui Velail. El le centralizează. Suntem supuși unui atac psihic. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de munți și să intre pe cândva mănoasa câmpie a Rusiei. Corvium stătea pe o canapea cu Zgran lungit lângă el. La picioarele sale mai stătea un Vagabond. Botul celui dintâi se odihnea pe mâna Împăratului, iar el îl scărpina absent pe tot spatele. Se uita pe fereastră la nesfârșitul platou alb și se gândea că așa trebuie să fie și moartea. Albă și nesfârșită... Noaptea veni și plecă pe nesimțite, căci între lumina zilei și întunericul serii nu era mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gura apă. Oftează. Ce alte bucurii i-au mai rămas? Brusc, își îndreaptă maiestuoasă bustul. Mâncarea nu e totul în viață. Mai e și pute rea. Asta o face să-și aducă aminte de scopul vizitei ei. Rămâne însă tăcută, absentă în aparență, dar așteptând un moment prielnic. Îl blestemă în gând pe doctor, care are mâncărimi pe limbă. Ar trebui să mai introduci în alimentație, mărite dominus, substanțe despre care se știe, fără putință de tăgadă, că nu pot pricinui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întâmpla acum. Respiră adânc și încearcă să-și adune gândurile. Unde-i pericolul? Caută semne prevestitoare. O inflexiune a vocii, o sclipire în ochi o fac să vadă și să simtă ceea ce alții nu văd și nu simt. Își răsucește absentă inelul pe deget, cu toate fibrele corpului în alertă. Primejdia este aici. Organismul ei o percepe. Dacă ar putea-o dibui îndeajuns de repede, poate ar ști cum să se apere. Își lasă abătută bărbia în piept. De obicei se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încă. Mai are o ultimă insultă: — Turnătoareo! Tu le ai dus la pierzanie pe mama și pe sora ta. Au nu ți-e teamă că mânia zeilor se va întoarce împotriva ta și a copiilor tăi? CAPITOLUL VI Bărbatul urmărește absent cu degetul așchiile de lemn, subțiri ca firul de păr. Se răsucesc mereu sub formă de buclă. Stârnesc parcă dorința de a fi smulse cu rindeaua. Așa e bradul. Ex trem de solid când este în poziție verticală. Alt lemn
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bine, căci și el le-a purtat. Poți să le pui și pinteni, dacă e nevoie. Ceva neașteptat se declanșează în Pusio. Simte imperios nevoia să se destăinuie: — L-am însoțit pe Germanicus. Rufus își continuă drumul cu un aer absent. A auzit și el de vitejiile tânărului nepot al lui Tiberius Nero. Nu vrea însă să se arate impresionat. Și l-a scos de mult pe Germanicus de la inimă. Pusio așteaptă un timp o manifestare de admirație, sau cel pu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aveai cetățenie? întrea bă instructorul. — Unchiul meu a insistat, murmură Pusio. După ton, evreul își dă seama că nu vrea să discute despre asta. Nu insistă. M-a dus la un spectacol, continuă călărețul. Primul din viața mea. — Da...? face absent Rufus. Nu-l interesează. — Mi s-a făcut rău. De data asta evreul chicotește amuzat: — După cât ești de mătăhălos, nu te-aș fi socotit un fri chi frichi. Vocea germanului se înalță, vibrând de mânie: — Nu există neam mai curajos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augustus, rex, dialul și un ajutor. Tiberius Nero îi șoptește lui Velleius la ureche: — Căciula pe care Marele Flamin al lui Jupiter o poartă este croită din blana unui animal sacrificat, nu mort din cauze naturale. Acesta dă din cap absent. Altceva l-a frapat. Nimic din simbo listica monarhică a Orientului, care-l plasează pe rege deasupra supușilor, nu se regăsește în frizele comemorative din interiorul incintei. Mai degrabă sculptorii au încercat să reliefeze o concep ție aproape umană a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Simte cum îi arde creștetul. Nici măcar nu are o cunună de lauri să-l protejeze cât de cât. A venit prea târziu ca să mai găsească vreuna. Ar fi indecent să se acopere cu toga, din moment ce nu oficiază. Neavând încotro, ascultă absent litania interminabilă pe care o recită Augustus: — Sub pavăza Ta ocrotitoare, Mars pater, ne punem... Tiberius se strâmbă. Îi cere inutil iertare pentru păcatele oa me nilor și-l imploră să nu-și întoarcă fața de la noi. Cu siguranță Marte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de jertfă îmbelșugată, plescăie apreciativ lângă el tânărul Paterculus. O ofrandă foarte aleasă pentru înduplecarea zeilor. Mai ales unul ca acesta. Îl trage ușurel pe Tiberius de togă: — Uită-te și tu! Cântărește cel puțin 600 de livre. Nero consimte absent. A început să-l frământe o idee. Există cumva o anumită simpatie sau antipatie a câte unui zeu pentru o anumită victimă? Dă să se întoarcă spre Velleius, să-i ceară și lui părerea, dar se răzgândește. Mai bine nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ben are o prietenă care o să-i facă vânt acestei femei. Iar această prietenă sunt eu. Excelent! își spune ea. Niciodată n-o să-mi poată mulțumi îndeajuns! ― Ben! strigă Sophie, iar Ben își întrerupe conversația cu Diana și o privește absent, în primul rând pentru că i se pare greu să fie atent la ea, din moment ce pare să aibă două, dacă nu chiar trei capete, și în al doilea rând pentru că nu mai recunoaște. Privirea lui absentă devine un pic alarmată, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu Diana și o privește absent, în primul rând pentru că i se pare greu să fie atent la ea, din moment ce pare să aibă două, dacă nu chiar trei capete, și în al doilea rând pentru că nu mai recunoaște. Privirea lui absentă devine un pic alarmată, pentru că e evident că ea pare să-l știe chiar foarte bine. ― Dragule! exclamă Sophie, luându-i fața în mâini și lipindu-i pe buze un sărut mare și umed. Îmi pare atât de rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mureau ca animalele, nu ca bărbații. N-am fost niciodată martor al unei așa-zise morți naturale și am dat vina pe război și, asemenea perseverentului călător Mungo Park, știam că trebuie să mai existe și altceva. Acel altceva mereu absent, și atunci am văzut una. Singura moarte naturală pe care am văzut-o, În afară de cea cauzată de pierderea de sânge, care nu-i prea rea, a fost din cauza gripei spaniole. Înainte să mori te Îneci În muci, nu poți respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
câte unei cabane Împreună cu prietenii săi salvamontiști și câteva veverițe de apartament. Vara de dinainte și-o petrecuse plimbându-se cu bicicleta pe drumurile forestiere de pe muntele Tamalpais, Însoțit de cei doi ogari scoțieni ai părinților fostei lui prietene, proprietarii absenți ai unui conac Îmbrăcat În lemn și pietre de râu, În Ross, unde Wyatt locuia și În același timp păzea casa Împreună cu ogarii, În ciudata clădire cu piscină, cu hamac, masă de biliard și un șemineu din piatră supradimensionat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]