2,725 matches
-
asociate au subliniat dificultatea de a pune în act o organizare politică care îi neglija pe reprezentanții tradiționali ai suveranității populare, mai ales primarii. În principiu, administrarea consultativă ducea la o negare a politicii, procedând ca și cum știința experților putea face abstracție de interesele particulare în căutarea interesului general. Această ocultare a conflictelor de interese și a mizelor puterii care le însoțeau făcea proiectul de modernizare cu atât mai ambiguu, cu cât politicile urbane ale statului se împletiseră mai bine cu preocupările
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o asemenea comunicare, pare a spune autorul, când vom avea comunități autentice. Ceea ce pare puțin probabil, pentru că primul factor care lucrează pentru dezagregarea acestei experiențe comune este chiar comunicarea de masă. „Avem nevoie de o cultură comună nu de dragul unei abstracții, ci pentru că nu vom putea supraviețui fără ea” (Williams, 1958, 317), avertizează autorul. Pledoaria autorului nu a avut ecou. În Communcations (1966), Williams precizează cu un regret pe care nu îl poate reprima: „Problematica acestei cărți, comunicarea culturală, este încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
trece cu mult de granițele comunicării propriu-zise: ea deschide un nou orizont pentru disciplinele înrudite, le forțează să se redefinească, înscrie o nouă vârstă în afirmarea interdisciplinarității și, mai ales, instituie un reper nou de care nu mai pot face abstracție nici învățământul, nici societatea. Studiul comunicării nu mai reprezintă o simplă disciplină, ci, așa cum sugerează și Everett M. Rogers, un criteriu de modernitate. Bibliografie Chaffee, Steven. (1977). The Diffusion of Political Information. În Steven Chaffee (ed.). Political Communication. Beverly Hills
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
fel cum acesta, prin normele și structura proceselor manageriale, poate institui un anumit tip de cultură organizațională. Acest efect de dublă determinare se impune a fi conștientizat atât de către manager, cât și de indivizi. În condițiile în care managerul face abstracție de specificul sau chiar de existența culturii organizaționale, folosindu-se de atributele managementului științific, are toate șansele de a se confrunta cu eșecuri pentru care nu va avea, probabil, soluții pragmatice. Dacă managerul însuși este produsul culturii organizaționale, există atât
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
în acest caz este tocmai tendința de schematizare a comunicării, de ignorare a factorului uman (individul sau grupul), redus la un simplu operator tehnic. Acest model, consideră L. Iacob (1996, p. 185), "nu mai poate satisface. Emițătorul este fie o abstracție, fie este tratat mecanicist, fără statut psihosocial, receptorul este văzut ca mașină de reacționat, sub rezerva de a fi bine stimulat, iar mesajul este o transparență codată care asigură reversibilitatea perfectă a operațiilor de codificare și de decodificare, fiind axiomatizată
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
statut privilegiat, pe când alții s-au aliat cu partea neocomunistă a puterii, care n-a încetat să existe. Societatea din fostele țări comuniste este azi divizată între partea care continuă vechiul regim și opoziția (care nu poate face nici ea abstracție de vechile practici și vicii); tranziția e grea și imprevizibilă, pentru că întotdeauna e mai anevoios să repari decât să faci un lucru nou. După cincizeci de ani de distrugere comunistă, și politica și literatura traversează un deșert în acest moment
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost doar cauza profesională a unui șaman vrăjitor, a trimisului unui Atotputernic și a puterilor sale divine, a unui spiritualist ocult, etc.; exagerată ar fi, abia, aprecierea că psihologia, în aplicațiile sale asupra conștiinței și destinelor oamenilor, poate face abstracție de acest trecut, că psihologului îi sunt străine toate ipostazele profesionale ale acelor care, anterior, într-o formă primitivă, au servit această cauză a psihologiei. Psihologia a devenit nu doar un domeniu de cunoaștere științifică, ci și un domeniu distinct
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de cunoaștere senzorială(a), ca și prin senzația de plăcere sau neplăcere pe care aceasta o creează (b). Astfel, Aristotel demonstrează originea naturală a motivației care pune ființele în mișcare, ceva care aparține ființei vii și nu este o simplă abstracție metafizică sau o forță vitală, divină. După cum forma nu poate fi despărțită de materie, nici intenția nu poate fi ruptă de organismul viu. Din această perspectivă aristotelică sunt depășite toate concepțiile mecaniciste și idealiste ale vremii. 7. Activitatea mentală Aristotel
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Husserl (1859-1938) profesor de filosofie tot din Göttingen, cu un program reformator fenomenologic aparte. Acesta și-a fixat ca obiectiv reformularea fundamentelor logicii, ca o cale de pătrundere la izvoarele activității mentale și ale manifestărilor de conștiință. Analiza fenomenologică face abstracție de legătura primară, empirică a omului cu natura, pentru a se centra pe abordarea fenomenelor de conștiință din perspectivă și cu metode intuiționiste. Era soluția pe care fenomenologia a propus-o pentru a putea ajunge la esențele " pure " ale cunoașterii
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de fiecare zi. De atunci încoace el are nevoie de alinare, de o mântuire, de o revigorare direcționată, realizată și asistată de specialiști cu competență. Problema este că dintre numeroasele metode și tehnici terapeutice utilizate astăzi, marea lor majoritate fac abstracție de acest trecut și de istoria cunoașterii psihologice, evită să se raporteze cu obiectivitate la paradigmele de suport al acestei științe, așa cum s-au completat ele în decursul vremurilor. Programele de învățământ din universitățile noastre au în obiectiv realizarea de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
un străin întâlnit, să zicem, pe stradă aș fi zis că-i nebun. Eram condiționați de frică, deja normalizați, acționam în funcție de ceea ce ne dicta sistemul, adică tăceam. Trăiam adânciți în preocupările noastre imediate: munca și aprovizionarea. În momentele libere, făceam abstracție de realitate, evadam. Învățaserăm să ne lăsăm încadrați într-o anumită formă de viață, sub un călcâi invizibil. Ne petreceam o grămadă de timp la cozi, la ghișee, în stații de tramvai sau de autobuz, la casele din magazine, la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
publicisticii prin filtrul epistemologic al fiecărei generații a condus la confirmarea sau reevaluarea judecăților anterioare, dar identificarea unor constante la nivel de receptare este posibilă prin articularea opiniilor în cadrul integrator pe care-l operează lectura. Demersul analitic nu poate face abstracție de tradiția interpretativă în domeniu, de deschiderile sau limitele analizelor anterioare. Propunerea unei noi abordări a publicisticii eminesciene, care să depășească "redescoperirile vulgar-conținutiste"168 și punerea între paranteze a epocii pe care o exprimă articolele jurnalistului, are ca punct de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
paideică a textelor, tendința jurnalistului de a caricaturiza abstractiv și de a specula concret: "Valoarea literară a acestor articole susține criticul stă întâi de toate în chipul sfătos de a traduce fără multe neologisme, într-o limbă la îndemâna tuturor, marile abstracții. Darul acesta îl avea Maiorescu. Însă Eminescu îl depășește în partea formală cu mult. Niciodată nu s-au exprimat la noi idei generale cititorului de gazetă într-un chip care să dea fiecăruia iluzia că pricepe"183. Autoritatea istoricului și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
excedentare privind gândirea politică eminesciană. Având convingerea că "Eminescu nu are nevoie de apărarea nimănui și criticile la adresa sa, ca și laudele, nu sporesc și nu scad valoarea scrisului său"263, subliniem însă că lectura articolelor eminesciene nu poate face abstracție de specificul scrisului jurnalistic, profund ancorat în referențialul evenimențial. O trecere în revistă a principalelor etichete atribuite gazetarului Eminescu precum și a factorilor care au generat aceste judecăți de valoare are ca scop evidențierea mutațiilor înregistrate de-a lungul timpului la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
adevăratul progres fiind o legătură naturală între trecut și viitor, se inspiră din tradițiunile trecutului, înlăturând inovațiunile improvizate și aventurile hazardoase"294. Opunându-se soluțiilor revoluționare liberale, Eminescu se declară adeptul evoluției organice și evidențiază pericolele unei dezvoltări care face abstracție de legile naturale: "A îmbătrâni în mod artificial un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri nu e progres, ci devastare", notează jurnalistul în caietele sale de însemnări 295. Sprijinindu-și afirmațiile pe
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
desfășură mereu, iar ceea ce în el pare pamflet e critica mânuită cu o mare plastică verbală. Valoarea literară a acestor articole stă întâi de toate în chipul sfătos de a traduce fără multe neologisme, într-o limbă la îndemâna tuturor, marile abstracții. Darul acesta îl avea Maiorescu. Însă Eminescu îl depășește în partea formală cu mult. El coboară până la vorba sătească și la proverb, scoate pilde, face figuri cu o siguranță uimitoare. Niciodată nu s-au exprimat la noi idei generale cititorului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dă unul pentru a trezi în capul celuilalt, identic aceeași idee, și când suntem aspri, nu vorbele, ci adevărul ce voim a-l spune e aspru"313. 4.3.5. Macro și micro-context Analiza semiozei politice eminesciene nu poate face abstracție de cercetarea condițiilor istorice, sociale, economice și politice în orizontul cărora au luat naștere articolele gazetarului, precum și a condițiilor spațio-temporale specifice situației de comunicare pe care o ilustrează publicistica eminesciană. "Proza publicistică masivă a lui Eminescu poartă pecetea unui moment
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lingvistică (vecinătăți lingvistice, strategii discursive, dimensiune intertextuală), cât și pe cele de natură extralingvistică (politica editorială a publicațiilor la care scrie Eminescu, specificul publicului țintă, finalitățile scrisului jurnalistic, referențialul politic reprezentat ș.a.). Investigarea publicisticii lui Mihai Eminescu nu poate face abstracție de mediul germinativ al textelor, de contextul istoric și socio-cultural al epocii și nici de rolul și specificul presei în această perioadă. Majoritatea pragmaticienilor atribuie conceptului de context accepțiuni largi, care înglobează atât componenta lingvistică, cât și cea extralingvistică. Potrivit lui
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Unde ai învățat?"469. Pamfletul cu adresă individualizantă se transformă, în fragmentul citat, în critică mânuită cu o mare plasticitate verbală. Valoarea expresivă constă în maniera simplă de a traduce, fără prea multe neologisme, într-o limbă la îndemâna cititorilor, marile abstracții. Ideile gazetarului sunt puse în scenă cu o proverbialitate care amintește de Ion Creangă sau de Anton Pann. Mijloacelor dramatice de concretizare a ideilor li se adaugă o serie întreagă de mituri, istorii și istorisiri, de referințe literare ample, precum și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
temporală a demersului jurnalistic, din acribia cu care își redactează articolele, din bogăția și eleganța expresiei verbale, din grija și respectul față de cititor, din erudiția și formația enciclopedică a gazetarului. Eminescu își selectează cu atenție mijloacele de expresie și traduce abstracțiile în planul experienței empirice, manifestând interes pentru înțelegerea adecvată a mesajului jurnalistic. Modelându-și limbajul în funcție de competențele interpretative ale cititorului și provocându-l în același timp, prin amploarea problematicii abordate și prin deschiderile enciclopedice pe care le operează la nivelul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poetul revine pe tărâmul jurnalistic, prin colaborarea la România liberă și Fântâna Blanduziei. Articolele editate acum configurează epilogul carierei jurnalistice eminesciene, înscriindu-se pe aceeași linie tematică și de expresie cultivată la Timpul. Cercetarea limbajului politic eminescian nu putea face abstracție de tradiția interpretativă în domeniu, de deschiderile și limitele înregistrate de analizele anterioare. În acest sens, am considerat imperioasă cunoașterea grilelor de lectură care au guvernat critica eminesciană de-a lungul timpului și a judecăților de valoare emise în legătură cu scrisul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
experiență, fie au cel puțin o premisă a posteriori, pe când primul nu are nici o premisă a posteriori. Cu alte cuvinte, argumentul a priori este bazat doar pe rațiune, independent de experiență. Argumentul ontologic este a priori prin faptul că face abstracție de orice experiență și se conchide din simple concepte existența lui Dumnezeu. Numele ontologic i se datorează lui Immanuel Kant, care a oferit și una dintre cele mai interesante critici ale argumentului. Argumentul este numit ontologic nu numai pentru că are
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
despre argumentul ontologic sunt reluate, analizate și criticate, pornindu-se de la textele lui Anselm și Descartes. Argumentul ontologic se deosebește de cele discutate până acum prin faptul că este un argument a priori. Este a priori prin faptul că face abstracție de orice experiență și se conchide din simple concepte existența lui Dumnezeu. Numele de ontologic i se datorează lui Kant, filosof care a crezut că a oferit o critică de nezdruncinat a argumentului. El este numit ontologic nu numai pentru că
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este de acord în multe privințe cu Norman Malcolm, Hartshorne consideră că acesta nu a reușit să sesizeze validitatea afirmațiilor lui Findlay: că nu este posibil să inferăm concretul din abstract, de unde decurge că dacă Dumnezeu nu este o simplă abstracție, atunci El trebuie să fie ceva mai mult decât ființa necesară demonstrată de argument și trebuie să aibă proprietăți contingente, nu numai proprietăți esențiale 370. Findlay a văzut corect, la fel ca și Malcolm și Anselm că perfecțiunea trebuie să
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Existența este numai o relație a exemplificării pe care actualitatea o are cu esența". "Eu exist, dacă trăsăturile definitorii ale personalității mele sunt într-un fel încorporate în evenimentele actuale, indiferent care ar fi acestea". Existența reprezintă adevărul că o abstracție este întruchipată în mod concret și actualizarea reprezintă acel cum al întruchipării. Eșecul de a distinge între esență și actualitate i-a făcut pe unii să considere că pot respinge Proslogion III, respingând Proslogion II. Este pierdută din vedere distincția
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]