27,767 matches
-
se află aici. Poți să cobori și tu fără grijă! îl îndemnă Cristi. Cu un băț găsit în apropiere, Toma ridicase șapca de jos și i-o arăta colegului său. Era încă udă și plină de noroi și resturi de ace de brad maronii. Nu era ruptă și nici țesătura nu părea putrezită, fapt ce îl bucura întrucât însemna că nu zăcea de multă vreme în pădure, ba chiar mărea foarte mult șansele ca obiectul să-i fi aparținut șoferului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peste șanț și se strecură de-a dreptul printre arbuști. Odată trecut de vegetația deasă de pe marginea drumului, intră într-o altă lume. Sub copaci, lumina era mai scăzută iar umbra răcoroasă îl înconjură dintr-o dată. Pe jos erau numai ace de brad uscate, iar trunchiurile groase se întindeau cât vedeai cu ochii. Nici o cărare nu se ghicea printre copaci așa încât se hotărî să o apuce pur și simplu în sus, spre vârf. Mergea de ceva timp. Căutarea lui avea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atât de plauzibile. Se simțea singur și neajutorat în mijlocul pustietății. Își strânse capul între umeri și grăbi pașii. Acum aproape că alerga la vale. Se împiedică de o rădăcină ieșită din pământ pe care nu o observase în covorul de ace de brad adunat pe jos. Încercă să-și țină echilibrul dar nu reuși. Se prăbuși, rostogolindu-se la pământ. Apucă strâns toiagul, străduindu-se să nu-l scape din mâini. Era conștient cât de vulnerabil ar fi devenit, căzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șerpuia printre copaci, urcând spre vârf. Se vedea că fusese executat de puțină vreme, era doar puțin mai lat decât o potecă și două camioane n-ar fi putut trece unul pe lângă celălalt pe acolo. Doar în apropierea virajelor în ac de păr erau niște lărgiri, ca niște refugii rudimentare, unde vehiculele se puteau feri unul din calea celuilalt. Nu-i plăcea ideea de a merge în lungul drumului, ar fi preferat să o ia direct prin pădure dar pământul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un desiș de tulpini uscate, subțiri ca niște bețe, ale puieților crescuți din conurile căzute din coroana uriașilor de deasupra. Pierduseră cursa pentru lumină și pieriseră în lupta cu proprii părinți. Câteva buturugi vechi se ridicau din solul acoperit de ace uscate. Mușchiul și lichenii năpădiseră lemnul putrezit, mâncat pe dinăuntru de termite. Chiar în față, la câteva zeci de metri, un trunchi gros se prăbușise de-a curmezișul. Căzuse probabil doborât de vânt la ultima furtună. Rămăsese înțepenit între ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
părerea ta. Mă așteptam la o explicație rațională de la tine. Deocamdată, singurul lucru cert pe care îl știm este că cei șase oameni pe care îi lăsasem la treabă acolo, nu mai sunt, iar eu am scăpat ca prin urechile acului să nu le împărtășesc soarta. Exact asta vreau și eu să spun, îi replică Vlad, ridicându-se din nou în picioare. Vii la mine și îmi raportezi că oamenii noștri au fost uciși iar tu ai fost fugărit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
taleri bătuți. Ce încă noi văzînd acest zapis di cumpărătur[ă] di la atîți boieri și oameni buni și bătrîni, și noi am încredințat așajdiri și di la noi am întărit cilui mai sus zapis, Petrii și muierii lui, la ace bucat[ă] și moși[i] mai sus scrisă, cum dat ești și di la noi, di urică și cumpărătură, cu tot vinitul și alții nime să nu să amestice. ]Pe verso] Frunteștii Academia R.P.R., CCXIII/2 * 1765 (7273) martie 18
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Leat 1768 [1666] iul[ie] 25, ispisocă de la măria sa Ștefan Vod[ă] de întăritură pe acel zapis, scriind iarăși din tot locul, cu tot vinitul pe a patra parte de sat din HiLipeni ȘI DIN Rucu ce ești tot dintr-ace[a] moșie. Un zapis făr[ă] de leat de la Nene[a] Breahnă și cu fimei[a] lui Constanda și cu ficiorii luiînepoată. Leat 7171 [1663], un zapis de la Agahie și soru-sa Caî și cu frații lor au vîndut partea lor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din mâna cojocarilor erau destinate și femeilor: bundiță, cojoc, cațaveică. Numai în Lunca erau meșteri cojocari: Neculai Șorea (Rusu), Ion Știrbu, Vasile Foșlea, Toader Foșlea, Alexandru Gh. Cucu, Costică Rusu și alții. Altă categorie de croitori (cu mâna și cu acul) au fost sumanarii. Obiceiul de a purta suman, confecționat dintr-o „stofă” de lână neagră, dată la piuă, la „chiua lui Gheorghe Gurău, lucrată de mâna lui”, a fost adusă de bejenari din Bucovina. După ce sumanul era cusut, și se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Așa cred că, din îmbrăcămintea zilnică, a rezultat îmbrăcămintea de sărbătoare, când și Dumnezeu se uită cu alți ochi la creația Sa, costumul popular, lucrat artistic, în care nu știi ce să admiri mai întâi: îmbinarea culorilor, motivele „impregnate” cu acul, dispunerea în câmpuri și râuri, sobrietatea, finețea execuției sau capacitatea de exprimare a „artistei” sau „artistului”. Dacă nu ni s-ar fi păstrat prin mănăstiri țesături în fir pentru „obraze” domnești, cusături în fir reprezentând figuri de sfinți, dar și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
regulă, o prelucrare artistică, cea mai aproape de corp, cămașa de zi (uneori și cămașa lungă de noapte, folosită în loc de arhicunoscuta pijama), atât cea femeiască cât și cea bărbătească, catrința, betele, chimirul bărbătesc, uneori bundița, avea un model cusut, aplicat cu acul la guler, mâneci, poale, la piept, de natură vegetală sau geometrică. Trandafirul se aplica în țesături, la covoare, modelul geometrică se aplica din țesătură pe macaturi (specialitatea femeilor din Fruntești, a fetelor popii Davidescu, una din ele căsătorită Ene, mama
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fetelor popii Davidescu, una din ele căsătorită Ene, mama mamei Bughioaia). Se folosea culoarea roșie, verde, maro, galben, la țesături, culori obținute și din rădăcini, frunze, flori (culori vegetale) și nuanțe din aceste culori și din altele modele aplicate cu acul. Un alt motiv care intervine în câmpul țesut al covorului este pomul vieții (bucovinenii cunoșteau bradul), stilizat, realizat în culorile maro și verde, motiv care este general în arealul românesc. Covoarele se puneau pe pereți, în cuie, scoarțele, lăicerele se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și, evident, dansuri populare. În procesul de culturalizare a satelor, învățătorii organizau cu tinerii din sat șezători, cercuri de gospodine - se învățau rețete culinare, dar și meșteșugul și arta de a „picta” pe îmbrăcăminte și pe lenjerie modele diversificate, cu acul, inclusiv elemente de broderie. Pentru băieți se organizau ateliere pentru învățarea meseriilor, apoi erau instruiți la premilitari, nu numai cu mânuirea armelor. Tinerii și tinerele din sat erau atrași pe scena Căminului Cultural, care, multă vreme în comuna Filipeni nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
gurii, dacă se poate, dacă nu, „jocurile” au loc și așa. într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, la priveghi erau organizate de către cei mai îndrăzneți, glumeți și netemători, mai multe jocuri cu nume diferite: Băgatul aței în ac, Boldul, Cusutul Hainelor, Morișca, Vulpea, Calul, Mișca, Ascunsul, Prinsul, Baba-Oarba, Iepurele, Bâza, Inelușînvârtecuș, Paiul, Crai-crai, ce poruncă-mi dai? etc. Unele din aceste jocuri s-au practicat și în satele comunei Filipeni, le-am cunoscut în copilărie, mi-au fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Întrebat. — Aș face-o, Însă i-am promis tatei că am să păstrez secretul, am răspuns. — Înțeleg. Sempere și misterele lui, a zis Barceló. Îmi Închipui eu cam pe unde. Mare baftă ai avut, băiete. Asta numesc eu să găsești acul În carul cu fîn. Ia să vedem, Îmi dai voie să mă uit la ea? I-am Întins cartea, iar Barceló a luat-o În mîini cu infinită delicatețe. — Ai citit-o, presupun. — Da, domnule. — Te invidiez. Dintotdeauna mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și, fără o vorbă, Începu să-i prepare o injecție dintr-o fiolă pe care o avea În servietă. — Țineți-l. Asta o să-l adoarmă. Daniel, ajută-ne. Tuspatru, l-am imobilizat pe Fermín, care zvîcni violent cînd simți Înțepătura acului În coapsă. Mușchii i se Încordară ca niște cabluri de oțel, Însă În cîteva secunde ochii i se Împăienjeniră și trupul Îi căzu fără vlagă. — Ascultați, aveți grijă, că omul ăsta e ca vai de el, și cu cît Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ministrul prevede aplicarea unei alte măsuri care, pe lângă întărirea, în planul psihologic, a acesteia pe care tocmai am luat-o, mă refer, evident, la declararea stării de asediu, ar putea, sunt convins de asta, să reechilibreze numai prin ea însăși acul destabilizat al balanței politice a țării noastre și să termine o dată pentru totdeauna cu coșmarul în care ne aflăm cufundați. Din nou pauză, din nou înmuierea buzelor, din nou trecerea batistei peste gură și continuă, S-ar putea pune întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
altul, va exista câștig din start. Datorită șperaclului divagărilor, somnul reușise să deschidă o ușă, să se furișeze pe un coridor și apoi să-l facă pe comisar să viseze că ministrul de interne îi ceruse fotografia ca să înfigă un ac în ochii soției medicului, în timp ce îngâna un descântec vrăjitoresc, Oarbă n-ai fost, oarbă vei fi, alb ai avut, negru vei vedea, cu acest țep te înțep, prin față și prin spate. Agitat, scăldat în sudoare, simțind că inima îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dintâi. - Așa cum, În univers, cerul Lunii se rotește mai repede decât al lui Saturn, cel mai din afară, aflat imediat Înaintea regiunii lui Dumnezeu. Dar de ce? - Uite, asta nu Înțeleg. Dacă scopul ei ar fi să măsoare cu exactitate timpul, acele sale În mișcare ar marca un timp neomenesc, ce s-ar scurge mai degrabă În acord cu bătăile din aripi ale unei muște decât cu pulsația unei inimi omenești. Ca și când cineva ar fi vrut să construiască un orologiu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scoase un trabuc, vru să-i dea unul și judecătorului, care îl refuză. Pentru câteva momente, ținură în continuare discursuri despre astre, despre lună, mișcarea planetelor, cu capul întors spre bolta îndepărtată. Apoi, ca și cum ar fi fost înțepați cu un ac, se întoarseră spre prizonier. Erau trei ore de când stătea în frig. Și nu orice fel de frig. El unul avusese tot timpul să se uite la stele, înainte ca pleoapele să i se lipească de tot din cauza lacrimilor care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
auzit de Kogaion ăsta, pe unde e satul?, îl întreabă fata timid, să nu creadă Maestrul că e o incultă. — Ai carnet de conducere, conduci? — Nuuu, dar am să conduc, îi răspunde Loredana sigură de ea, înțepată de mii de ace. — Pe drumul care duce la Pitești, apoi, Vâlcea, urci tot pe Olt, Brezoi și... Cristești, e sus, în munți, lângă Kogaion, muntele sfânt al dacilor, cum îi spuneam noi din bătrâni, generații după generații l-au numit așa, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am încercat pentru ultima dată să intru și eu în casa aia a ei, n-am reușit, nu înțeleg de ce a ținut-o atât de ascunsă. I-am zis: uite, am un maistru, Nicu Ciot, îți face casa la ultimul ac, tot ce vrei. Dar tipa n-a vrut. Aaah, dacă aflam eu unde stă... i-aș fi pus un spion la ușă, aș fi știut în fiecare clipă cine intră și cine iese. Dacă, la o adică, aflam, o aruncam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tine nu pot, Lori e nevasta și tu ești iubirea. Dacă te dor picioarele alea frumoase, înseamnă că ai îmbătrânit (smile...), că ai obosit, muncești prea mult, stai prea mult în picioare, nu de brazi e vorba. Și nici de acele lor. Te duc eu la un doctor renumit, ce va zice ăla e sfânt, pe el o să-l cred. Numai pe el. O, care fără tine nu poate și, mai ales, fără părul tău lung... — Vă spun, Frumoasă Neli, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că înțelegi cum vreau să aranjez lucrurile ca să ne fie bine. Mă ierți? În curând te duc la doctor, am vorbit cu doctorul Tică Codrescu, prietenul meu. Atâta îmi spui că te dor picioarele, că genunchii, că șoldurile, că niște ace de brad te înțeapă, zâna mea bună, vreau să fii sănătoasă, că... și nu mai fantaza atâta. O. M-am trezit într-o noapte, acum vreo două luni, că Maestrul visa și vorbea în somn: vino odată, da’ vino!!!... M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
altădat N-am să mă mai întorc nicicând. Timpul a șters aproape totul A ridicat bariere din oasele mele de lut. De ele se vor lovi vorbele tale... Timpul a țesut mortul acesta În vreme ce lipseai Iar eu smulgeam Câte un ac din brazii albi Crescuți în picioarele mele. Orice poveste supraviețuiește Numai dacă nu te mai întorci nicicând Acolo unde ai fost fericit. Și atunci, dacă nu te mai duci acolo, Timpul, smerit și evlavios Ca preotul de la Mănăstirea Tanacu, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]