65,481 matches
-
leșeasca la carte. În vacanțele petrecute acasă atmosferă era aceeași. Ba chiar într-o vacanță s-a trezit cu o mamă nouă. Scîrbit peste măsură a părăsit totul, cufundîndu-se în pustnicie. Ascultîndu-l, Pafnutie îl sfătuiește pe ucenic să se reîntoarcă acasă, să-și salveze părinții fiind util oamenilor și țării. Ucenicul asculta sfatul. Se întoarce acasă. Tatăl său era istovit de boală și de trai destrăbălat, cu averea aproape sfeterisita. Îmboldit de tînăr, isi reface averea, soția i se reîntoarce acasă
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
s-a trezit cu o mamă nouă. Scîrbit peste măsură a părăsit totul, cufundîndu-se în pustnicie. Ascultîndu-l, Pafnutie îl sfătuiește pe ucenic să se reîntoarcă acasă, să-și salveze părinții fiind util oamenilor și țării. Ucenicul asculta sfatul. Se întoarce acasă. Tatăl său era istovit de boală și de trai destrăbălat, cu averea aproape sfeterisita. Îmboldit de tînăr, isi reface averea, soția i se reîntoarce acasă și totul se restabilește, după cuviință, în casă. Dar chemarea tînărului este tot pustnicia. După ce
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
acasă, să-și salveze părinții fiind util oamenilor și țării. Ucenicul asculta sfatul. Se întoarce acasă. Tatăl său era istovit de boală și de trai destrăbălat, cu averea aproape sfeterisita. Îmboldit de tînăr, isi reface averea, soția i se reîntoarce acasă și totul se restabilește, după cuviință, în casă. Dar chemarea tînărului este tot pustnicia. După ce îi mor părinții, vinde unele moșii, celelalte le dăruiește țăranilor și, după 27 de ani, se reîntoarce la peșteră din munte. Pustnicul Pafnutie, firește, a
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
pe față, alta pe dos. După regulă fățărniciei. Telpizi au fost, telpizi șunt încă. Dar numai că, după cum ar cuvânta Lița Onacă, nici glotașii n-aveau ce vinde, n-aveau ce cumpără. Ce să caute ei în gheșeft? Stăteau dracului acasă, cu holearca în ispol. Sampanskaia se bea și se bea prin solitóri. Că se numesc Ane (Vai, sireaca Ana lui Manole!...), limbriceni și alți ciomani, sfoiági se cheamă. Adică domn^ Pacepa.s...ț În timpurile cand vătaful își calcă juruința
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
devoalînd-o, singur piesă într-un mod ingenios: "să zicem că diavolul în persoana se hotărăște să viziteze România. Și vine sub înfățișarea unui jurnalist elvețian de origine română. Nu-i trebuie mult timp să descopere că aici se simte ca acasă. Misiunea lui e deja îndeplinită, n-are pe cine să mai prăbușească, n-are ce să surpe. Și-atunci, pentru că se teme să lenevească, începe să țină lecții de morală". Inadaptatul, victima sigură este intelectualul: David, informatician, captiv mai întîi
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
fost ucis, iar Matei rămâne captiv într-o țară transformată în întregime într-o temnița. Protagonistul românului lucrează într-o mină, urmând exemplul tatălui lui. Împreună cu un prieten, plănuiește să arunce în aer sediul PCR și în acest scop adună acasă dinamita, dar este descoperit de Securitate și trimis din nou în închisoare. Eliberat la 21 decembrie l989, ia parte la Revoluție, riscându-si în repetate rânduri viața. Apoi înființează ziarul Cronică zilei prin care, speră, nu fără o anumita naivitate
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
Dar ce caucazian poate să memoreze atâtea semne ciudate? Așa cum am spus mai sus, am plecat la plimbare și cu scopul precis de a cumpăra pâine. Dar oricât m-am învârtit prin zonă, nu am găsit și m-am întors acasă cu mâinile goale. Cum să înțeleg eu chineza, această limbă melodioasă, cântată, a sunetelor învârtite și amețite în fel și chip? Engleza și franceza îți pot fi de folos numai dacă ești foarte norocos. Eu nu am fost, în prima
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
la ieșirea din închisoare, după o absență de 13 ani? - După eliberare, noi, "pușcăriașii" am ținut legătură între noi, am rămas, toți, solidari, chiar dacă ne aflăm într-o închisoare ceva mai mare, cît o țară. În schimb, pe cei "rămași" acasă nu i-am mai găsit așa cum îi lașasem. Micul compromis zilnic îi deformase. Înainte de arestare, împreună cu colegii de școală, de generație, nu numai că gîndeam la fel, dar și acționăm la fel. Ne duceam să-i ascultăm pe Rege, pe
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
viață și, de aceea, v-am chemat să vă aduc la cunoștință cele citite. Va rog sa semnați că ați luat la cunoștință". - V-ați adaptat ușor la stilul de viata german? Cum v-ați obișnuit să trăiți departe de-acasă? - În prima mea fază de exil a trebuit sa supraviețuiesc. Am lucrat la o fabrică de boilere, la o bandă rulantă, alături de turci, sîrbi, în perioada de boom a Germaniei, cînd era mare nevoie de mînă de lucru. Pot să
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
optimismul în România. Acum cred că iar am intrat într-un con de umbră. - Ce a însemnat exilul în viață dumneavoastră? - Exilul a însemnat ce înseamna și acum și a însemnat dintotdeauna: o fază de tranziție pînă la momentul întoarcerii Acasă. Eu așa gîndesc și din acest motiv am destule probleme cu cei din jurul meu, care mă critică mereu că fac lucrurile altfel decît ei. De pildă, eu am un pașaport de azilant care-mi da toate drepturile, minus pe cele
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
am de făcut aici". Mare lucru nu aveam de făcut, dar știam că securitatea nu era amatoare de scandal. Într-o lună, mamă a obținut pașaportul iar eu sînt unicul român din München care și-a primit pe cineva de-acasă fără să renunțe la cetățenie. - Sînteți de atîta vreme la postul de radio Europa Liberă. Cum se vede de aici exilul românesc? - Viața exilului românesc începuse cu mult înainte de a ajunge eu aici. Oricum, noi, românii ne remarcam prin disensiuni
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
este "românesc" și n-am încercat deloc "să mă adaptez", "să mă integrez" în noua societate în care trăiesc. Am și fost acuzat de unii prieteni pentru ideile astea. În locuri publice, mă comport că și ceilalți. Dar odată ajuns acasă, redevin eu. Nu pot trăi decît românește - cu gînduri, cu lecturi, cu obiceiuri și mai ales cu sentimente românești. - Nu va însingurează felul dumneavoastră de a gîndi? - Nu am tendința de a ma însingura de dragul singurătății. Totuși, dacă stau și
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
acolo: oameni, locuri, amintiri... Apoi regret că nu am participat și eu la cele întîmplate în noaptea de 21 decembrie și după aceea. Dar unul din marile mele regrete rămîne acela că nu am trăit momentul "Piața Universității". Cu gîndul acasă - Că victima a "rigorilor" regimului comunist, ce părere aveți despre iertare? - Ar trebui să repet ce-a spus Monica Lovinescu, într-un episod al "Memorialului durerii": sînt pentru iertare, dar ca să iertam trebuie să știm pe cine iartăm. - Credeți în
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
aroganță și agresivă a acestora îndepărtează tot mai mult momentul reconcilierii, dacă aceasta se va face vreodată. A fost prea multă suferință, prea multă durere... - Intenționați să vă întoarceți în România, măcar că turist? - Da, vreau să mă întorc, dar... numai acasă... * Între timp, Ion Ioanid a venit de cîteva ori în România, dar locuiește mai departe la München, unde trăiește tot românește... München, 1992
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
încropire care nu putea să aibă șansa de a produce, estetic vorbind, efecte mulțumitoare. Cu siguranta motive, în primul rând de ordin economic, trebuie să explice faptul că aceasta orchestră nu există de fapt în viață muzicală de aici, de acasă. În Caietul program sunt menționate premii internaționale obținute de ansamblul astfel numit, de asemenea participări internaționale, chiar în 1998. Cu asemenea sonoritate, lipsa de omogenitate, deficiențe de stil? Dirijorul Wim Bredenhorst (membru în juriul de vioară) nu putea face acum
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
și în toiul îndoielilor de tot fielul cetățenii umblă că neste rătăciți și posomoriți de vin... Ce ocaziune mai nimerita decît sumitul americănesc unde se buluciră atîția și atîția voievozi și dragomani, ori căpetenii, ce-or fi dînșii la ei acasă; ce nimereala mai bună ar fi găsit un alde cutare ori alde cutare, răi de gură, negri în cerul gurii, cum ar fi ei, mici, mari, groși, subțirei, scopiți, ori nescopiti de crierii din teastele lor, decît: ...și tranzitara dînșii
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
bancuri sau fapte cotidiene pe care ți le împărtășește, precum și generozitatea și delicatețea unui bărbat seducător. M-am simțit răpită de Făt-Frumos, cînd, la Stockholm, după spectacolul naționalului craiovean cu Titus Andronicus, am fugit în mare taină la Radu Penciulescu acasă. Mi s-a așternut la picioare o împărăție dirijata de o comunicare spirituală tihnita și profundă, amețita de aburii unui vechi Armagnac. A rămas, ca la Proust, madeleina mea. Discursul de la Casandra, de mulțumire pentru titlul acordat, m-a emoționat
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
zi care a făcut din capul meu un balon pînă seara. 9 h 1/2 la domnul care trebuie să-mi dea permisul. 10 h 1/2 la nevasta prietenului meu din Transilvania. 11 h 1/2 la Attia. Întoarsă acasă i-am povestit lui Nuni întrevederea mea de dimineață. 2 h - prînz la Mircea Cancicov. A fost afectuos și cred că recomandarea vă dă roade. 4 h la Academie să-l ascult pe Iorga vorbind despre imperialismul lui Bismarck (total
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
și autor nu-i învăluita în mister: unui condamnat la moarte, torturat îndestul ca să "aprecieze" vâna ofertantului i se întinde o șansă, cu un codicil. Bine îndeplinite paragrafele înțelegerii, celui încă în viață i se va îngădui nu numai întoarcerea acasă, dar și la profesiunea lui de mai înainte, singura pe care, de altfel, o cunoaște. Într-o dilemă similară, refuzi la orele 13 sau primești la orele 12. Obișnuit, propunerea se lansează când ofertantul și-a asigurat condițiile de acceptare
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
literatură. Pătrund în operă ca într-o utopie și sper ca în cele din urmă să aflu cîte ceva despre propriile dogme, mirîndu-mă de tot felul de ființe, de obiceiuri și de cuvinte care nu seamănă cu ce lăsasem eu acasă". (17) Este vorba de un efort de focalizare cu totul special, fără să împărtășească entuziasmul hagiografic, autoarea face de fapt cu mult mai mult, efortul de adecvare a limbajului critic la o operă atipică, presupunînd de fapt o devoțiune neașteptată
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
trebuie îmbunătățite, sunt conduite ce trebuie ameliorate. Contăm prea mult pe eficiența muncii în asalt și inspirația de ultimă oră. Este poate un secret incomod faptul că lucrul separat, pe partidele orchestrei, evaluările profesionale periodice, pot ridica nivelul mediu, de acasă, al concertelor? ...În condițiile în care, totuși, muzicienii Societății Române de Radiodifuziune sunt, în momentul de față, cel mai bine retribuiți dintre oamenii de muzică de la noi. Alte aspecte privind concertul de la Köln? Aplauze entuziaste. Sala plină. Peste 2000 de
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
Țării Chioarului (Maramureș) din august 1969. Traseul lui M. Eminescu a fost așadar altul decît: București-Galați-Iași-Cernăuți-Botoșani, despre care au scris pînă acum biografii poetului. Traseul propus de noi e: București-Galați și retur București-Sibiu-Șomcuta Mare, iar de aici poetul a plecat acasă la Ipotești-Botoșani, unde terenul era pregătit de frații mai mari: Șerban, Niculae și Iorgu, pentru ca Mihai să studieze la Viena, unde cunoscuți de-ai săi erau studenți și l-au înscris în societățile studențești, plătin-du-i (retrospectiv) și cotizația încă din
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
dintre mine și ea, și ceea ce se cuvenea, mai bine spus ceea ce nu trebuia făcut în momentele acelea. Eram încă pe gînduri, întunericul mă adăpostea, și mi-am desprins ceasul de mînă așezîndu-l pe mica noptieră, ca și cum aș fi fost acasă, lîngă patul greu de bronz, dăruit de părinții mei adoptivi. Am rămas cu mîinile căzute, așteptînd fără să știu ce, cînd a avut loc surpriza greu de descris, momentul în care necunoscuta a ridicat fitilul lămpii de gaz, și cercurile
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
sau, oricum, la o foarte scurtă distanță în timp. Din acest punct de vedere, îmi aduc aminte reacția de imensă mirare a unui intelectual francez care mi-a văzut biblioteca personală, înainte de anul 1989, arătându-se rușinat de faptul că acasă la el, lucru de care m-am convins personal, nu avea nici pe departe atâtea cărți câte aveam eu în bibliotecă<footnote Între altele remarca, cu nedisimulată uimire, prezența unor cărți de autori frabncezi, clasici sau contemporani, despre care spunea
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
Mircea Mihăieș Am început să uit zilele înfricoșătoare ale lui decembrie 1989. Secvențele mineriadei (trăite parțial la București, parțial la televizor, acasă, la Timișoara) îmi sunt din ce în ce mai neclare. Tot mai estompate îmi vin în memorie și provocările din martie 1990, la Târgu Mureș, când securitatea, punându-i pe români și unguri să se bată precum chiorii, a renăscut din propria cenușă. Până
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]