6,925 matches
-
și formația reticulată bulbară la nervii musculaturii striate. Pe această cale, contracțiile musculare din frisonul termic realizează în scurt timp creșterea temperaturii corporale cu 3 - 4°C. Activitatea musculară voluntară este cea de-a doua manifestare somatică care contribuie la activarea proceselor termogenetice generatoare de căldură. Componenta vegetativă simpatico-parasimpatică realizează adaptarea circulației pielii și secreției sudorale la necesitățile locale și generale ale termoreglării. Pierderea de căldură prin procesele fizice de conducție, convecție, iradiere și evaporare este direct proporțională cu fluxul sanguin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organismul se apără contra frigului prin: - vasoconstricție în teritoriul cutanat, pentru a reduce pierderile calorice prin iradiere, conducție și convecție; - scăderea secreției sudorale, în vederea diminuării pierderii de căldură prin evaporare și conservării sale la nivelul nucleului termic central al organismului; - activarea proceselor metabolice celulare pe cale nervoasă (frisonul termic, activitatea musculară voluntară) și endocrină, ca principale modalități de intensificare a reacțiilor termogenetice; - ingestia de alimente calorigene (băuturi calde, bogate în hidrocarbonate, grăsimi etc); - participarea paniculului adipos subcutanat, rău conducător de căldură, cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efort și refacere a potențialului energetic la nivelul musculaturii în stare de hiperactivitate sunt, în linii mari, următorii: - funcția cardio-pulmonară de preluare și transport al gazelor sanguine (debit respirator, debit cardiac, difuziune, fixare și transport sanguin etc.); - factorii neuro-umorali de activare a circulației generale și regionale; - rezervele energetice și metabolizarea lor aerobă și anaerobă; - tipul, intensitatea și durata efortului; - factorii ambientali (temperatură, umiditate, lumină, zgomot, hipo- sau hiperbarism etc.); - reacțiile neuro-endocrino-metabolice de adaptare sau dezadaptare (antrenament, sedentarism, aclimatizare, oboseală etc.). II
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în stare de activitate. Fenomenul se datorește atât vasodilatației locale, produsă de hipoxie, potasiu și hidrogen-ioni, cât și descărcărilor simpatico-adrenergice, care pot chiar anticipa începerea efortului. Ca urmare a rezistenței reduse la flux și a activității contractile a mușchilor, rezultă activarea întoarcerii venoase din patul muscular activ, urmată de creșterea umplerii diastolice, forței de contracție a inimii și volumului-bătaie. Pe de altă parte, descărcările adreno-simpatice, dublate de scăderea tonusului parasimpatic stimulează contractilitatea și frecvența cardiacă, contribuind la creșterea debitului cardiac de la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în stare de activitate. Tendința la creștere a presiunii arteriale în timpul efortului fizic contribuie la distensia și reducerea rezistenței vaselor din mușchii în stare de activitate și la potențarea vasodilatației metabolice de la nivelul acestora. Datorită factorilor locali și generali de activare a circulației, fluxul sanguin muscular poate crește de 15-25 de ori în efortul dinamic maximal la sportivii bine antrenați. În timpul contracției puternice și continue, fluxul sanguin local poate, dimpotrivă, scădea, ducând la instalarea stării de oboseală, ca urmare a deficitului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
între gradul oboselii și conținutul plasmatic sau urinar în catecolamine. Funcția respiratorie este, de asemenea, crescută în timpul stresului de efort sau psihologic, ca urmare a stimulării neuronilor coordonatori din hipotalamusul dorsomedian (Grossman, 1983). Prin intermediul și cu participarea acestora se produce activarea atât a reacțiilor baroreflexe prin zonele reflexogene și nucleul tractusului solitar bulbar, cât și a centrilor bulbo-pontini respiratori, activatori ai ventilației pulmonare. În prezent se admite existența unui „centru de comandă” a activării cardio-respiratorii din timpul reacțiilor vegetative, endocrine și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Prin intermediul și cu participarea acestora se produce activarea atât a reacțiilor baroreflexe prin zonele reflexogene și nucleul tractusului solitar bulbar, cât și a centrilor bulbo-pontini respiratori, activatori ai ventilației pulmonare. În prezent se admite existența unui „centru de comandă” a activării cardio-respiratorii din timpul reacțiilor vegetative, endocrine și comportamentale de efort fizic sau psihic (Dampney și colab., 2008). La rândul său, controlul baro- și chemoreflex al reacțiilor somato-vegetative asigură intensitatea fenomenelor complexe de inhibiție vagală concomitente activării simpatice II.11.6
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
centru de comandă” a activării cardio-respiratorii din timpul reacțiilor vegetative, endocrine și comportamentale de efort fizic sau psihic (Dampney și colab., 2008). La rândul său, controlul baro- și chemoreflex al reacțiilor somato-vegetative asigură intensitatea fenomenelor complexe de inhibiție vagală concomitente activării simpatice II.11.6. REACȚII NEUROENDOCRINE Componenta neuroendocrină deține locul principal atât în producerea actului comportamental motor, cât și în realizarea reacțiilor vegetative și endocrine. În timp ce postura și mișcările coordonate active sunt sub controlul cortexului motor precentral, al căii piramidale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
principal atât în producerea actului comportamental motor, cât și în realizarea reacțiilor vegetative și endocrine. În timp ce postura și mișcările coordonate active sunt sub controlul cortexului motor precentral, al căii piramidale, cerebelului și formațiunilor subcorticale ale sistemului extrapiramidal, reacțiile de integrare, activare și adaptare metabolică din efortul fizic sunt realizate pe cale neuroendocrină, cu participare simpatico-adrenală, pe de o parte, și hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală, pe de altă parte. Sub influența descărcărilor mai mari de ACTH hipofizar, cu participarea stimulatoare a CRF-hipotalamic, se eliberează cantități adecvate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală, pe de altă parte. Sub influența descărcărilor mai mari de ACTH hipofizar, cu participarea stimulatoare a CRF-hipotalamic, se eliberează cantități adecvate de cortizol, ca principal hormon glucocorticoid, în vederea satisfacerii necesităților energetice crescute prin procesul de gluconeogeneză. La subiecții antrenați, activarea corticotropă este mai eficientă decât la neantrenați. Concentrația de glucocorticoizi a sângelui crește progresiv, până la un punct, cu intensitatea efortului fizic. Eforturile intense sau de lungă durată urmate de oboseală duc, dimpotrivă, la scăderea atât a corticoizilor sanguini, cât și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
metaboliților steroidici urinari (17-CS, 17-OHCS, 11-OHCS). Scăderea concentrației glucocorticoizilor din sânge se datorește fie reducerii progresive a stocului hormonal glandular, fie utilizării tisulare excesive a acestora, fie, în sfârșit, inhibiției nervos centrale a controlului neuroendocrin la nivel hipotalamic sau hipocampic. Activarea hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală din efortul intelectual intens poate, de asemenea, duce la scăderea secreției de corticoizi și a excreției urinare de 17-OHCS, mai ales în cazurile de surmenaj psiho-fizic. Alte reacții adaptative neuroendocrine. În afara reacțiilor simpatico-adrenale și hipofizo-suprarenale, efortul determină numeroase alte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alte descărcări neuroendocrine. Printre acestea figurează creșterea secreției de hormoni tiroidieni, gonadali și, mai ales, de somatotrop hipofizar. Acesta din urmă participă la realizarea hipertrofiei musculare din timpul antrenamentelor, în general, și a celor de tip izotermic în particular. La activarea hipotalamo-hipofizară contribuie și hipoglicemia de efort, presiunea parțială a gazelor sanguine și reducerea pH-ului. În timp ce sistemul simpatico-adrenal participă la asigurarea surselor energetice rapid utilizabile și intervine în activarea nervos centrală a reacțiilor comportamentale și emoționale asociate diverselor tipuri de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în general, și a celor de tip izotermic în particular. La activarea hipotalamo-hipofizară contribuie și hipoglicemia de efort, presiunea parțială a gazelor sanguine și reducerea pH-ului. În timp ce sistemul simpatico-adrenal participă la asigurarea surselor energetice rapid utilizabile și intervine în activarea nervos centrală a reacțiilor comportamentale și emoționale asociate diverselor tipuri de efort, complexul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal, împreună cu hormonii tiroidieni și gonadali, asigură substratul energetic necesar eforturilor prelungite și intense, mărind rezistența nespecifică la hipoxie și stres, în general. La rândul lor, vasopresina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prezent, sunt bine cunoscute cele două categorii de reacții de apărare și adaptare la solicitări stresante. Spre deosebire de reacțiile specifice, cele nespecifice au la bază atât fenomenele activatoare de predominență simpatică determinate de stimularea sistemului hipotalamo-simpatico-medulosuprarenalian secretor de catecolamine, cât și activarea complexului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal eliberator de cortizol, însoțite adeseori de dereglări ale secreției de hormoni tiroidieni și gonadali. Ansamblul reacțiilor nespecifice la stres a fost denumit Sindromul general de adaptare (SGA) sau Reacție oscilantă postagresivă (ROPA) de către Laborit (1955), căruia Selye (1946
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
veritabili hormoni ai stresului, descărcările hormonale asigură substratul energetic și metabolic al reacțiilor biologice de apărare, adaptare și restabilire a echilibrelor homeostazice. Participarea componentei neurohormonale la reacțiile de coordonare, apărare și adaptare hotărăște evoluția dezechilibrelor produse de factorul stresant spre activare, restabilire și normalizare sau spre stadiul al treilea de epuizare și evoluție patologică generatoare de boli de adaptare. Trecerea de la reacția primară de alarmă la faza următoare de rezistență se realizează după cercetările noastre și cu participarea sistemului renină-angiotensină, ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stresori așteaptă noi precizări utile. Se știe că sistemul nervos vegetativ asigură răspunsurile rapide la stres cunoscute ca reacții de luptă sau fugă. Se știe, de asemenea, că principala componentă nervoasă a stimulărilor produse de agresiunile stresante este reprezentată de activarea sistemului nervos simpatic însoțită de inhibiție parasimpatică. Simultan cu descărcările nervoase simpatico-noradrenergice, adrenalina medulosuprarenaliană lansată pe cale vasculară până la nivelul teritoriilor neinervate de filetele simpatice, contribuie la mobilizarea hidrocarbonatelor și lipidelor din depozite, potențând reacțiile ergotrope simpatico-adrenergice. Reacțiile multiple provocate de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sunt influențate și coordonate direct sau indirect de hipotalamus. Acesta primește mesaje neuroumorale de la receptorii diverselor structuri biologice centrale și biologice. Ca răspuns, hipotalamusul activează sistemul nervos simpatic, secretă CRH pentru a stimula eliberarea de ACTH și cortizol, însoțite de activarea secreției de vasopresină. În felul acesta, hipotalamusul integrează și coordonează reacțiile stresante produse atât pe cale nervoasă simpatică, cât și componenta endocrină (fig. 165). Spre deosebire de agresiunile acute și trecătoare care se soldează cu reacții neuroumorale adaptative și de apărare (fight or
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
felul acesta, hipotalamusul integrează și coordonează reacțiile stresante produse atât pe cale nervoasă simpatică, cât și componenta endocrină (fig. 165). Spre deosebire de agresiunile acute și trecătoare care se soldează cu reacții neuroumorale adaptative și de apărare (fight or flight), stresurile cronice provoacă activarea complexului hipotalamo-hipofizo-adrenocortical. În cazul reacțiilor adaptative de apărare, se produc fenomene de activare simpatică cardiovasculară, reprezentate de creșterea frecvenței, debitului cardiac și presiunii arteriale, vasoconstricție viscerală și vasodilatație musculară, însoțite de pupilodilatație, piloerecție și activarea mecanismelor antinociceptive centrale. În cazul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cât și componenta endocrină (fig. 165). Spre deosebire de agresiunile acute și trecătoare care se soldează cu reacții neuroumorale adaptative și de apărare (fight or flight), stresurile cronice provoacă activarea complexului hipotalamo-hipofizo-adrenocortical. În cazul reacțiilor adaptative de apărare, se produc fenomene de activare simpatică cardiovasculară, reprezentate de creșterea frecvenței, debitului cardiac și presiunii arteriale, vasoconstricție viscerală și vasodilatație musculară, însoțite de pupilodilatație, piloerecție și activarea mecanismelor antinociceptive centrale. În cazul stresului cronic generalizat, reacțiile multiple de apărare și adaptare au la bază activarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
or flight), stresurile cronice provoacă activarea complexului hipotalamo-hipofizo-adrenocortical. În cazul reacțiilor adaptative de apărare, se produc fenomene de activare simpatică cardiovasculară, reprezentate de creșterea frecvenței, debitului cardiac și presiunii arteriale, vasoconstricție viscerală și vasodilatație musculară, însoțite de pupilodilatație, piloerecție și activarea mecanismelor antinociceptive centrale. În cazul stresului cronic generalizat, reacțiile multiple de apărare și adaptare au la bază activarea atât a CRH hipotalamic eliberator de ACTH adenohipofizar și corticoizi suprarenalieni, cât și a nucleului pontin locus coeruleus activator al căii simpatico-adenomedulare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
activare simpatică cardiovasculară, reprezentate de creșterea frecvenței, debitului cardiac și presiunii arteriale, vasoconstricție viscerală și vasodilatație musculară, însoțite de pupilodilatație, piloerecție și activarea mecanismelor antinociceptive centrale. În cazul stresului cronic generalizat, reacțiile multiple de apărare și adaptare au la bază activarea atât a CRH hipotalamic eliberator de ACTH adenohipofizar și corticoizi suprarenalieni, cât și a nucleului pontin locus coeruleus activator al căii simpatico-adenomedulare periferice prin intermediul coloanei toraco-lombare. Acționând împreună, cele două căi efectoare realizează o gamă variată de reacții adreno-simpatice, neuroendocrine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
comportamentale prin mecanism predominant central, ca parte a dereglărilor neuroendocrine. Angiotensina II afectând în sens negativ anxietatea și stările afective, medicația antiangiotensinică crește eficacitatea tratamentului tulburărilor psiho-afective produse de stres (Sommer și Saavedra, 2008). II.12.3. MECANISME NEUROUMORALE CENTRALE Activarea manifestărilor organo- și somato-vegetative este coordonată de hipotalamusul lateral, amigdală și substanța periaqueductală centrală. Zona ventro-laterală rostrală a bulbului și nucleul tractusului solitar primesc proiecții descendente de la cortexul prefrontal, amigdală și hipotalamus ce coboară la neuronii simpatici din coloana intermediolaterală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asemenea, influențează reactivitatea simpatică centrală. Coloana laterală a acesteia crește excitabilitatea, iar cea ventrolaterală o reduce, predispunând la hipomotilitate și analgezie dependentă de opioide. De precizat că în timp ce stresul acut de apărare și adaptare (fight or flight) care depinde de activarea predominentă a axei hipotalamo-simpatico-adrenomedulară eliberatoare de catecolamine, stresorii cronici determină și stimularea complexului hipotalamo-hipofizo-adrenocortical. II.12.4. DEREGLĂRI METABOLICE CELULARESTRES OXIDATIV Veriga efectoare celulară a acestor reacții este reprezentată de creșterea speciilor reactive ale oxigenului și azotului la nivelul diverselor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a impus înființarea în 1990 a Societății Internaționale de Medicină Adaptativă, ale cărei obiective sunt atât cognitive, academice, cât și pragmatice, aplicative. S-a precizat printre altele că intensitatea reducerii univalente formatoare de specii reactive ale O2 depinde atât de activarea enzimelor celulare pro-oxidante de tipul NADPH-oxidazei, xantinoxidazei și mieloperoxidazei, cât și de participarea mijloacelor de contracarare și apărare antiradicalară endogenă, reprezentate de enzimele antioxidante de tipul superoxid-dismutazei, catalazei și glutationperoxidazei (Wassman și colab., 2004). Fiind mult mai reactive decât O2
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
participarea peroxinitritului și speciilor radicalare ale azotului. O adevărată cascadă radicalară s-ar produce după unii autori (Espey și colab., 2003) între speciile reactive ale oxigenului, azotului și carbonului în timpul stresurilor de diferite cauze. Printr-un mecanism similar, dependent de activarea cuplului intracelular guanilatciclază-GMPciclic, NO îndeplinește rol de mediator chimic gazos al fibrelor nervoase nitrinergice centrale și periferice de la nivelul tubului digestiv și organele genitale (Bredt și Snyder, 1992). În doze mici, fiziologice, NO este vasodilatator arteriolo-capilar și activator al plasticității
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]