2,523 matches
-
una dintre aceste cărți, valabilă pentru toate și intitulată „Spațiu cotidian”, Lucian Raicu remarca „lectura mai profundă a comportamentelor umane de aparență inofensivă”, ca și „puterea de a imprima relief percepției directe, prizei concretului diurn”. Proza de observație realistă, modulând acuitatea nu o dată sarcastică și o discretă tandrețe reprimată Își află stilul propriu. Incidențele tăioase sunt potențate În schimbul energetic dintre senzorialitate și veghea constantă a lucidității. „Marea acuitate a universului senzorial”, cum spune Raicu, are În vedere senzorialitatea „inteligent filtrată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a imprima relief percepției directe, prizei concretului diurn”. Proza de observație realistă, modulând acuitatea nu o dată sarcastică și o discretă tandrețe reprimată Își află stilul propriu. Incidențele tăioase sunt potențate În schimbul energetic dintre senzorialitate și veghea constantă a lucidității. „Marea acuitate a universului senzorial”, cum spune Raicu, are În vedere senzorialitatea „inteligent filtrată, cu totul și cu totul alta decât cea vag vibratilă, cețoasă și vaporoasă, aproape caricaturală În insignifianța ei, caracteristică unui Întins sector al literaturii zise feminine”. Balansul Înșelător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și transmițător sunt consecințele iremediabile ale unei predeterminări care ne obligă să fim doar ceea ce suntem, fără să putem răsturna premisele. Cu cât devenim conștienți de această funciară precaritate, aspirând la alteritate și, prin extindere, la totalitate se agravează și acuitatea Însingurării. Alteritatea, a fi un altul, acest teribil efect de Înstrăinare de sine („eu sunt altul”, spunea Rimbaud), nu contrazice ipseitatea, ci mai curând pare să facă „parte”, dacă nu chiar pereche sau poate consecință acelei constatări Încă mai umilitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nopți fără sfârșit, ani, ani după ani”. Eroismul său este, doar aparent, paradoxal, consecința condiției sale intelectuale. Blecher reiterează zilnic curajul de a fi om până la capăt, În pofida celor mai cumplite chinuri, reinventând, parcă, umanul Însuși, căruia Îi probează, cu acuitatea și luciditatea de care doar el era În stare, inimaginabile resurse de stoicism. Și nu doar atât... efervescența sa intelectuală rămâne creatoare și În aceste condiții. Absurdul existenței, Blecher l-a intuit mult Înaintea nenorocirii care l-a ales martir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și că, de fapt, tot ce a scris Blecher este impregnat de o astfel de fervoare a eternului, a măreției În vulnerabilitate. Cum spune Pascal, „un copac nu-și cunoaște mizeria”... Tragica asumare a destinului, În deplină cunoștință, cu o acuitate mereu În alertă, veghea până la capăt, marea posesie strict și tragic omenească, spulberă instantaneu obiecțiile ce s-au dus dintotdeauna acestui tip de literatură și de spiritualitate, considerată pesimistă, excesivă sau chiar patologică În nestrămutata ei fidelitate față de adevăr, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
melodioasă, ritmată de surprizele atâtor volute inedite, este rezultatul aceleiași Încleștări, de fond, cu materia, cu „imitațiile” ei banale și statice. Citim aspirația estetică spre conjunct - negociat În contrastele care complicitează și se Înfrățesc, până la urmă, contradictoriu, contrariant - conjunctul dintre acuitate și adâncime, dintre prospețime și durată, dintre originalitate și adevăr. Metamorfozele și conflictele literaturii lui Bruno Schulz sunt flagrant deosebite de ale lui Kafka, În a cărui descendență este frecvent situat. Schulz l-a admirat, Însă, pe Kafka, al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
străluciți, Își părăsise, brusc, refugiul lingvistic de decenii și Începuse a vorbi, din nou, românește, limba pe care fusese bucuros, cândva, s-o abandoneze. O nouă formă a bolii Alzheimer, această revenire? Era, cu siguranță, cum avea să remarce, cu acuitate, Ion Vartic, o izbutită regresie. Un mod de a regresa Înspre starea prenatală și, În același timp, de inconștientă Întoarcere din exil, repatrierea Înspre patria pre-nașterii. „Inconștiența este o patrie”, scrisese Cioran. Avenit, apoi, izbăvitorul sfârșit, anunțat de mai toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Acum, când zidurile Închisorii s-au prăbușit, În mijlocul zarvei și al ruinelor, răgușitul antisemitism post-Auschwitz este auzit din nou”. Imre Kertész arăta, la prima vedere, ca un gospodar maghiar, bonom, cordial, de o calmă și jovială convivialitate. Extrema seriozitate și acuitate, adâncimea, gravitatea și simplitatea „concentrată” a personalității sale au devenit evidente abia când ne-am desprins din grupul cu care luasem cina, pentru o scurtă plimbare În doi. Mi-a vorbit despre anii sub comunism, când trăia din traduceri, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
rușinează de noi și (poate) pentru noi Înșine”. Scrisul poate fi astfel de terifiantă Încercare, Încurajatoare tocmai prin luciditatea extremă, copleșitoare, nu o dată insuportabilă, prin vitalitatea morbidă și depotrivă stenică a interogației. Textul lui Imre Kertész, de o urgență și acuitate pe măsura temei, se centrează pe adevărul cristalin și negru al premisei malefice În istoria suferinței omenești. New York, decembrie 2002 (22, nr. 672/2003) 3. Seninătatea oboselii tc "3. Seninătatea oboselii " Acceptarea maleficului ca premisă a existenței nu duce, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
eu să nu mă schimb” - singura reală rațiune, nici o altă deșartă speranță. Fragilizat de bătrânețe și sănătatea precară, dar niciodată lamentându-se, William Însuflețea aventura exemplară a gânditorului independent, gata să riște și să accepte consecințele singularității și solitudinii sale. Acuitatea sa memorabilă și stenică exprima scepticism și amară dezamăgire față de nu prea minunata evoluție a vieții și culturii contemporane. Incandescența pasiunii pentru idei, angajarea social-politică, ca și luciditatea judecăților sale Îi Îngăduiau să ignore fragilitatea trupului. Ne forța să procedăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
năucitoare a timpului proustian al copilăriei pierdute și niciodată pierdute, cu care artistul părea pregătit să se legitimeze, curând, În fața Morții Însăși, Autoritatea Supremă. Deși a exprimat magistral Babelul și Babilonul modern, America, Saul Steinberg este un „refugiat” care aduce acuitatea și umorul unui transfug, legitimat cu un fel de găurit pașaport Dada. Referirea nu trimite, s-o spunem, la compatriotul său român Tristan Tzara. Nu am În vedere, neapărat, nici nume ca Urmuz, Ionesco, Cioran, chiar Arghezi, chiar clasicul Caragiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și izbiturile de țărm, fâlfâit de aripi de păsări care se înălțau ca niște săgeți în văzduh, ca de acolo de sus să poată vedea soarele nerăsărit încă, și peste toate, ca un ciocan izbind înfundat, loviturile inimii. Cu aceeași acuitate auzi șoapta măriei sale taica spre neica Ianache: — Să fii domnia ta primul, eu o să fiu ultimul. Rogu-te ai grijă cum faci ca să nu se răzvrătească dragii mei coconi. Rogu-te, ai grijă, după pilda domniei tale să moară și ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vindecării ochiului stâng. Întrucât am intrat în sezonul călduros, aplic la ochi, spălături cu suc de castraveți proaspeți, cruzi, indicat de Joanna Rotte și Koji Yamamoto, în cartea „Autovindecarea ochilor”. Cartea aceasta prezintă calea vindecării ochilor și condițiile necesare menținerii acuității vizuale perfecte. SUCUL DE CASTRAVEȚI Se alege un castravete mai apropiat de maturitatea fiziologică (de coacere), atunci are mai mult suc. Se spală, se șterge și se rade pe răzătoarea de plastic. Se strecoară prin tifon, împăturit în mai multe
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
iese prin nas. La o ședință, se repetă cufundarea ochiului în sucul de castraveți, de 2 - 3 ori. Eu am aplicat tratamentul cu suc de castraveți și înainte de îmbolnăvirea totală a ochiului stâng. Atunci am obținut o limpezire totală a acuității vizuale. Eliminarea retinei dezlipite a ochiului stâng s-a efectuat în două etape. Prima a fost după tratamentele cu aburi de coada calului și tătăneasă, prin frison și guturai. După această primă etapă, mai rămăsese ceva neeliminat, care se vedea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mă simt foarte bine, în general și binișor cu ochiul stâng. Afară, la lumina soarelui, am întrezărit culoarea roșie a unei mașini. Opalescența ceții din ochiul meu stâng, este încă destul de densă. În acest moment, al tratamentelor, eu beneficiez de acuitatea vizuală perfectă a ochiului drept, peste care se suprapun umbrele recepționate de ochiul meu stâng. Ochiul stâng continuă să bruieze, să deformeze claritatea vederii ochiului drept, astfel încât eu mai torn ceaiul pe lângă cană, bine înțeles, numai la început și în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și suferințe. Ca remediu, leușteanul este la îndemâna oricui. Ca tratament pentru vindecarea ochilor, am mâncat dulceață și sirop de afine. Am consumat și sirop de coacăze negre și dulceață de cireșe negre amare. Aceste alimente sunt recomandate permanent pentru menținerea acuității vizuale. Fructele: afinele, coacăzele negre și cireșele negre amare sunt mai eficiente proaspete, dar iarna se găsesc numai conservate. Miezul de semințe de floarea soarelui, crud, neprăjit, este foarte bun, prin conținutul lui de lecitină. Lecitina este un aminoacid indispensabil
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Capul îi alunecă ușor în piept și îl fură somnul. Ațipi pentru câteva clipe, apoi se trezi. Îi era frig, dar realiză că frigul venea din inima lui, nu de la ploaia de afară. O tristețe imensă îl cuprinse. Cu o acuitate dureroasă, revăzu scena despărțirii dintre el și Arm. Totul se derula în fața lui cu claritate, de parcă Arm ar fi fost în încăpere, ca și cum totul s-ar fi petrecut aievea. Dar ce-i cu tine astăzi, Arm?! se miră el. Parcă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mod dual, pe alocuri chiar contradictoriu, enigmatic. Cele două laturi ale personajului ar fi intelectualitatea, austeritatea morală, pe de o parte, și senzualitatea, impulsul erotic, pe de altă parte. Roman al dragostei solilocviale, precumpănitoare va fi latura senzualității, a cărei acuitate va fi luminată prin renunțările la care se supune intelectualul lucid, cum se autocaracterizează. Intelectual și om de societate, Emil Codrescu împărtășește convențiile sociale, nu are gustul provocării, stridenței. Ființă morală, nu acceptă trivialitatea prin abandonul spiritualului în fața atracției fizice
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fapt, stigmatul dam-natului. A fi ironic înseamnă a fi conștient de zădărnicia ironiei, de nonsensul ei. Este o armă îndreptată spre sine. O formă supremă a onestității care se întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
am terminat-o cu Sonia. Poate că, într-adevăr, atunci când faci curte nu poți să nu minți. Poate că tocmai atunci te încearcă un sentiment de pândă dușmănoasă pe care trebuie să-l îndulcești. Este ceea ce simțeam eu cu maximă acuitate și, de aceea, o jignire plină de amărăciune mă îndepărta de Sonia cea vie imediat ce mă încerca gândul că trebuie să-i câștig iubirea. Nu puteam să-mi explic prea bine acest simțământ, dar știam că, dacă fata iubită m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lucru nu este neapărat rău, mai ale că prin el aflăm multe. Spre exemplu, atunci când Crin spune că avem în fruntea țării administrația Năstase-Cozmîncă, la care Tariceanu a mai adăugat ceva din nevoia de integrare europeană, afirmația este de o acuitate critică la care președintele Băsescu nu a ajuns niciodată. Când spui că, de fapt, Cancelaria primului ministru este un alt guvern, gravitatea este cel puțin la fel de mare ca prima zicere. Când afirmi că există un Secretariat permanent de afaceri externe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
puțin cunoscute la noi, deschide noi orizonturi de cunoaștere, de emoție și împlinire spirituală. Popasurile fertile prin Hong Kong, Macau sau Singapore l-au marcat profund prin cultura diferențelor în raport cu bătrâna Europă și a comentat, asumându-și, experiențe nu doar surprinzătoare. Acuitatea observațiilor, modul propriu de a se uimi, trimite cititorul în atmosfera specifică locului, perplexitatea neputând fi ignorată. Scriitorul matematician are privirea ageră și disponibilitatea de a evalua cu luciditate tot ceea ce se oferă privirii sale, documentându-se totodată spre a
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
nu se poa-poartă bine cu fe-fetița mea n-are cecăuta aici. Și râse mulțumit, până la măselele din fund, către Otilia, care sări pe genunchii lui și-l încoronă cu brațele. - Papa! zise ea, îndreptîndu-i unicul fir de păr, pe care acuitatea ochilor ei îl zărea în vârful țestei bătrânului. Moș Costache fu așa de mulțumit, încît primi să joace cărți, mizând cinstit, pe față, și continuă jocul și după ce pierdu. Satisfacția lui învăluia și pe Felix, căruia îi întinse, dintr-o dată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mod de a-și realiza planurile ariviste. Ca și Dinu Păturică, el vede în Georgeta cocota de lux, de care are nevoie, ca ajutor în organizarea localurilor cu jocuri de noroc și trafic de narcotice. Dezbaterea problemei iubirii nu are acuitatea din romanele lui Camil Petrescu, ci este mai mult un sistem de diferențiere și de caracterizare a eroilor. d) Enigma Otiliei pune în dezbatere și problema moralei, ceea ce dă romanului o dimensiune clasicistă, ca și problema paternității. Morala nu este
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
oricare din împrejurările ei - în mediul fluid și imprevizibil în care orice circumstanță se scaldă ca în lichidul ei amniotic -, noi îndrăznim să ne asumăm un destin, forța unei decizii interioare pe care o luăm ca și cum am ști, cu mare acuitate și încordare, că ne asistă, ne aprobă și ne judecă o forță superioară care stă cu ochii ațintiți pe noi - pe fiecare picătură a vieții noastre, care curge totuși purtată de apele întâmplării? Ce este mistic în viață? Când în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]