KorAP: Find »[drukola/base=acuma & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...339 >

8,468 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

te-ar auzi regizorul meu, ar zice că ești nebună, te-ar fi scos de mult de pe scenă. Dar e interesant cum ai gândit fragmentul, e foarte modern, ce-ți mai poate capul!, dar tonul e admirativ, Anita îl simte. Acuma, cu ideile astea ale tale, cred că ar fi bine să te faci regizor, mai bine regizor decât actriță, că ai un cap!... Aș fi bună?, fata ridică pleoapele doar o secundă, fericirea îi iese prin ochi. Te-ai gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
tu, ți-am zis că ești o lumină. Hai, fă scena cu Laertes, am să asist la lupta voastră. Ia-ți spada de pe masă, vreau să văd cum te duelezi. Și pleoapele fetei cad la loc, peste viață. El: suntem acuma după scena cimitirului; Hamlet, Laertes, spadele, sunt la fel de lungi?, cupele cu vin, otrava, duelul. Am zis bine? Ea: bine, să te aud. El: ia cartea și dă-mi replica, fii și Laertes, eu îmi imaginez că Ofelia e acolo, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
a tăiat de mult, apleacă-te puțin și ai să vezi, are să cadă... Vraja a fost perfectă. Timpul și dansul morții au trecut, cei doi au ieșit din sala palatului, dar au lăsat acolo decorul Anitei pentru o altă repetiție, acuma, lui îi era foame, ea nu prea știa ce să-i facă de mâncare, mai bine hai să mâncăm la restaurant, îi spune el, oftând, bine că știi să regizezi Shakespeare și nu poți să-mi faci o ciorbă!!! Anita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ora doisprezece, îți închipui?, nu, nu-mi închipui, și dacă-a venit, ce?, mi-a zis că e însărcinată, port copilul tău, eu am venit la tine ca floarea-florilor, am intrat în casa ta și tu m-ai lăsat borțoasă, acuma mă lași?, tu ești de la țară, credincios, băiat de popă, cum să mă lași așa, cum?, nu vreau, mă sinucid și copil fără tată nu fac, ia-mă la tineee!!! Și Anita? Cu ea ce-ai făcut, i-ai spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
o și aude mereu suspinând: ce vină am eu că nu sunt așa cum ți-ai imaginat tu că sunt, nu mai vreau, nu te mai vreau!!! Dar toate astea mai târziu, după căsătorie, el însă vedea, visa, visele lui vorbeau. Acuma însă, fata e ciudat de veselă, se mișcă pe scaun tot timpul, îi fug ochii în stânga și în dreapta, uitându-se la ea, mama lui ar fi zis sigur: nu. Doar că el trebuie să o ia de nevastă. La masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
aur a lui Tărtăcot cu barba de-un cot, chiar dacă nu m-ai potcovit și nu m-ai țesălat, n-ai avut grijă de mine, te duc spre taina căsătoriei, asta va fi salvarea ta. Flăcăul simte că nu vrea acuma, nu vreau!, ar pierde ceva și nu știe ce, nu acuma, nu vreau! Jos, lângă picioarele din față ale lui Galben-de-soare, voinicul vede un inel de aur, zace la margine de drum, să-l iau, să nu-l iau?, stăpâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
m-ai potcovit și nu m-ai țesălat, n-ai avut grijă de mine, te duc spre taina căsătoriei, asta va fi salvarea ta. Flăcăul simte că nu vrea acuma, nu vreau!, ar pierde ceva și nu știe ce, nu acuma, nu vreau! Jos, lângă picioarele din față ale lui Galben-de-soare, voinicul vede un inel de aur, zace la margine de drum, să-l iau, să nu-l iau?, stăpâne, de nu îl vei lua, amarnic te vei căi, e mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
stăpâne, de nu îl vei lua, amarnic te vei căi, e mai bine să-l iei, trebuie numai să știi ce să faci cu el, nu-l vreau!, calul cabrează nervos, tot ridică un picior, apoi altul, preotul, de-abia acuma îl vede, e un preot acolo, ridică mâna dreaptă și îi stropește cu busuiocul greu de apă sfințită, aghiazma mare, toți caii zvâcnesc, flăcăii chiuie, doar armăsarul lui stă pe loc, nu pleacă, mâinile lui țin hățurile strâns și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
lacrimile pe fața ei, nu știi, înțelegi?, n-ai îndrăznit să te uiți la ea, lașule, ai privit-o pe furiș doar atunci când pleca și era cu spatele! am fost pedepsit suficient, am pierdut femeia vieții mele, o iubesc și acuma... iubești mai mult nefericirea în care te complaci, nefericirea puturoasă ca o mlaștină în care te tot scufunzi... Vezi tu, la sfârșitul fiecărei discuții plângeam amândoi... Puțină lume mai știe de noi, de Anita și de mine. Doar mama și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-o, n-a mai putut suporta. De fapt, de atunci, de la jumătatea lui august, uite că e o lună și ceva, aproape două luni, și eu n-am mai văzut-o. Loredana vorbește greu, obosită... În dormitor, Tina transpiră iar. Acuma, de supărare. M-a lăsat singură. La Știri, se anunță că mâine va fi soare și vreme frumoasă. Soare!, iată ceva care vine prea târziu, pentru mine vine prea târziu, ca o dragoste târzie pentru un bărbat trecut de 70

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
trimite, se liniștește. Rămâne cu telefonul în mâna dreaptă, așteptând. Trece mult timp până când vede numele lui pe ecranul verde al mobilului. În sfârșit. Ți-am spus că sunt la mare și să nu mă cauți aici, vorbești prea mult. Acuma sunt în căutare de noi necuvântătoare, una am și găsit-o. Tu stai acolo și mătură după tine... Sunt două mesaje, unul după altul, mai vine unul. Stai acolo până după premiera la Regele Lear, o lună nu e mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de Internet... el e în căutare de noi cuvântătoare... * — Ne-am întors de la mare cam repede, Frumoasă Neli, dar aveam repetiții la Regele Lear, știți și dumneavoastră că am venit pe 1 septembrie, era cald, e un octombrie călduros și acuma, dar în urmă cu o lună jumate? Păi, nu știu eu?, că v-am așteptat cu mâncare pregătită, curățenie, treaba în grădină aproape terminată, adică am cules ce a fost de cules, am vândut lucerna pe lapte, v-am abonat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ați fi dumneavoastră, nu știu ce ne-am face, eu singură, pur și simplu, nu m-aș descurca, toată ziua alerg să fac bani, la repetiții, la televiziuni, prezint spectacole, nimic nu e de aruncat. Cel mai mult câștiga Maestrul meu, dar acuma... nimeni nu poate să-i mai ceară nimic. * În septembrie, la începuturile sfârșitului, s-au ridicat de la masă obosiți, Maestrul era neliniștit, și asta se vedea, poate după drumul greu, aglomerat, de la mare până în București, așa gândea Loredana, dar mașina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
le pregătise masa, îi servise repede, apoi plecase acasă la ea, Tara lătra pe afară, nefericită, Loredana ar vrea s-o aducă înăuntru, dar Maestrul fusese categoric: miroase a câine prea tare în casa asta, să mai stea și afară! Acuma, bărbatul e rezemat cu fruntea de ușa de la intrarea în casă, ușă decupată pe toată înălțimea, pusă sticlă la mijloc, așa încât, în depărtare, se poate vedea grădina în toată frumusețea ei. Bună arhitectă am avut!, exclamă el, se uită spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
spre el și îl strânge în brațe, nu vrea să-l piardă, el e siguranța ei în lumea asta teribilă a teatrului, nu mi-ai mai cântat de la Paști romanța mea: De-aș fi vântul cu miresme parfumate... Nu pot acuma, iubito, sunt obosit, sunt frânt după atâta condus, altădată, îți promit eu că-ți cânt. Și ea urcă scara spre dormitorul de sus, este prea obosită de drum, de zilele de plajă și de apa mării, de Căpșuna, care cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
satul mă-sii... să treci de Pitești, Vâlcea, Călimănești și să urci apoi 35 km spre Brezoi, pe Olt, tot pe Olt, până la Cristești, el e nebun, trebuie să conduci peste pietrele iadului, am fost de câteva ori, la începuturi, acuma nu mă mai duc, nici dacă mă pici cu ceară!!! Zice el că pleacă, eu să înnebunesc, da’ ce poți să spui?, mă duc și o aduc pe maică-mea la premieră, vreau să vadă Regele Lear, e un rol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de câțiva ani în Paradisul lui Bosch, mai era pe lumea asta doar dăscălița subțire și înaltă, femeia care iubea teatrul mai presus de orice, să mi se rupă sufletul de frumos, asta e teatru, spusese ea odată, tot așa acuma, la bătrânețe, tot așa acuma, când îi venea băiatul, Actorul... Tata a murit și mama nu l-a urmat, își spune Maestrul. Anita a murit și eu n-am urmat-o. În nici un fel. Nici măcar, așa, ca Orfeu, care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
lui Bosch, mai era pe lumea asta doar dăscălița subțire și înaltă, femeia care iubea teatrul mai presus de orice, să mi se rupă sufletul de frumos, asta e teatru, spusese ea odată, tot așa acuma, la bătrânețe, tot așa acuma, când îi venea băiatul, Actorul... Tata a murit și mama nu l-a urmat, își spune Maestrul. Anita a murit și eu n-am urmat-o. În nici un fel. Nici măcar, așa, ca Orfeu, care a cerut de la potentații lumii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
îmbrăcată în hainele ei de biserică, bisericuța la care mergea în fiecare duminică dimineața și asculta slujba, cântă și acum în cor, are o voce frumoasă, voce care se dusese și la băiatul ei, unicul ei copil, băiatul care făcea acuma ce-ar fi vrut ea să facă în tinerețe: teatru. O sunase Maestrul pe la 14,30: mamăăă, sunt în mașină, pe drum, vin acasă, vin să te iau la premieră, fac Regele Lear, trebuie să mă vezi, vin, mamă... Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
apăsat și mai tare pe trăgaci... Zice și ăsta așa, un nebun!, își spune Maestrul, închide trist radioul și fredonează iar, tot Ană, zorile... îi face bine melodia. Am făcut-o de oaie cu Tina și cu mesajul meu, și-acuma, ce mai vrei de la ea?, de la mine vreau, de la tine?, și-atunci, ce cauți tu la bătrâna asta, ce crezi că o să-ți spună ea?, n-o să te liniștească deloc!, mama a știut totdeauna ce trebuie să fac, n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Bătrâna izbucnește în râs, deși e supărată de la friptura aia cam arsă, te dăduși de gol, da’ zi, ia să aud, și îi așază în fața mâinilor mari, masculine, bucățile de carne, fără piure, că nu mai am timp de cartofi acuma. Ești în încurcătură, văd eu, ești încurcat și ai venit pentru... — Nici nu știi cât de încurcat. Nu știu ce să fac, am o fată, am avut o fată... bărbatul lasă friptura din mână, lasă și ochii în jos. O vede iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mi-a fost studentă. — Mamă, toate ți-au fost studente. Și câți ani are „fata”? — E tânără, dar nu contează. — Cum nu contează?, contează, nici nu știi tu cât contează. Pentru tine și Loredana e prea tânără. — Ei, și tu acuma, păstrăm linia. — Nu, mamă. Tu, de-acuma, ai terminat cu astea, la mine să nu mai vii cu alte femei, îți ajunge prin câte ai trecut, îți trebuie liniște. Fetițele astea nu merită nimic, sunt interesate mereu de bani, crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
au fost studente. Și câți ani are „fata”? — E tânără, dar nu contează. — Cum nu contează?, contează, nici nu știi tu cât contează. Pentru tine și Loredana e prea tânără. — Ei, și tu acuma, păstrăm linia. — Nu, mamă. Tu, de-acuma, ai terminat cu astea, la mine să nu mai vii cu alte femei, îți ajunge prin câte ai trecut, îți trebuie liniște. Fetițele astea nu merită nimic, sunt interesate mereu de bani, crezi că, dacă n-ai fi atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ar mai uita vreuna la tine? Cine Dumnezeu se ține după tine așa? Vreo fufă! Nici nu vreau să aud. Concentrează-te pe Teatru, eu de-aia te-am făcut. Ți-am mai zis asta de multe ori. Uite, ai acuma premiera la Shakespeare. Concentrează-te pe spectacol... Nici nu îmi mai vorbi de fata asta. Eu și taică-tău, te-am învățat să fii un domn, și înțeleg că nu ai fost. De ce? Uite că se mai poate. Am greșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
în fața mamei. — Așa te-am învățat eu. Și nu grăbi... Filmezi tu spectacolul și-mi pui și mie caseta, gata, asta e. Într-o zi, odată, ziceai că mai ai multe de făcut. Mai ai multe de făcut, mamă, și acuma mai ai multe de făcut. Te-așteaptă atâtea roluri, atâta scenă, atâta public, atâtea aplauze... Ce-ar fi să te apuci din nou de casă, de câte aveți împreună și-ați realizat împreună, tu cu Loredana? Lasă fetițele, ele vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]