3,955 matches
-
membru al OPEC, cel de-al unsprezecelea membru al cartelului petrolului din Orientul Mijlociu, care controlează la nivel colectiv aproape două treimi din rezervele de petrol ale lumii. Tocmai le oferisem o prezentare a temei principale legate de viitor și eram adâncit în conversație cu gazda mea saudită, care era analistul intern al companiei sale. Îmi testa cunoștințele referitoare la perspectiva pe care o prezentasem, iar eu îl întrebam despre cât de mult îl întrista problema viitorului aprovizionării cu petrol. „Deci, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
domeniilor cu mare impact care ar fi fost afectate. Toate canalele media au reacționat puțin mai încet, îmi amintesc, în oglindirea imensei crize care era pe cale să se aprindă printr-o confruntare nucleară. Acordând o atenție deosebită conflictului care se adâncea și acordând asistență clienților mei în legătură cu scenariile geopolitice emergente, mi-am dat seama atunci că una dintre finalități ar fi un dezastru ecologic de dimensiuni incalculabile, care ar fi afectat întreaga lume. PREVIZIUNI LEGATE DE APĂ De-a lungul ultimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Mi se părea că asist la o fuziune de idealuri - capitalism, socialism și confucianism, toate integrate într-o narațiune nouă despre viitoarele posibilități ale evoluției relațiilor dintre SUA și China. Discursurile erau formale, dezvoltând intenția noastră de a colabora și adânci legăturile de prietenie. Conversațiile mele cu oficialitățile erau dense, pline de speranțe și implicate, explorând viitorul relațiilor bilaterale și trecând în revistă riscurile cu care ne vom confrunta cu toții, cum ar fi terorismul și degradarea mediului înconjurător. ----------------------------------------------------------CENTRE DE PRELUNGIRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
care ea și Barsam se iubeau. O vreme În care Barsam nici măcar nu observa și cu siguranță nici nu-i păsa de felurile de mâncare pe care le punea ea pe masă, fiindcă privirea lui era Îndreptată În altă parte, adâncită Într-a ei, scufudată În dragoste. Obrajii lui Rose se Înroșeau la amintirea acestor momente lascive, Însă păleau imediat când Își amintea faza imediat următoare. Vai, Înainte să-și dea seama, familia lui Îngrozitoare intrase În scenă ca să o domine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
al Treilea s-a lansat Într-o serie de mieunături sfâșietoare și a Început să zgrepțene la ușă atât de disperat, Încât i s-a dat imediat drumul să iasă. După ce și-a pierdut singurul tovarăș, mătușa Banu s-a adâncit În singurătatea ei și a Încetat să mai vorbească, rămânând surdă și mută față de ceilalți. De asemenea a Încetat să mai facă duș, să se mai pieptene, până și să se uite la telenovela ei preferată, Blestemul Iederii Nebune - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru libertatea umorului? În colțul biroului, sub lumina portocalie a unei lămpi de birou art deco, În formă de gât de gâscă, era așezată o sculptură masivă din lemn, lucrată manual, reprezentându-l pe Don Quichote aplecat asupra unei cărți, adâncit În gândurile sale. Asyei Îi plăcea foarte mult sculptura aia. — Familia mea, o adunătură de fanatici ai curățeniei. Care șterg mezeria și praful de pe amintiri! Vorbesc neîncetat despre trecut, Însă e o versiune purificată a acestuia. Asta e tehnica celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oameni total necunoscuți cu care Împărțeai același spațiu și poate chiar aceeași soartă. Unii din ei citeau cărți sau ziare, unii Îl urmăreau pe Regele Arthur ucigându-și dușmanii Într-un joc video pentru pasagerii de la bord, În timp ce alții erau adânciți În rezolvarea careurilor de cuvinte Încrucișate. O femeie care stătea cu zece rânduri mai În spate, o brunetă bronzată, În jur de vreo treizeci și cinci de ani, l-a privit stăruitor. Mustafa a Întors ochii În altă parte. Era Încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
propriu, dacă avea nevoie de așa ceva. Zeliha a avut același vis de prea multe ori. Se vedea mergând pe o stradă sub o ploaie de pietre. Pe când pietrele de pavaj cădeau una câte una de sus, săpând o groapă dedesubt, adâncind-o tot mai mult, a Început să intre În panică, temându-se că o să i se-ntâmple același lucru, temându-se că o să fie Înghițită fără urmă de abisul flămând. „Opriți-vă!“ striga pe când pietrele continuau să se rostogolească sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
după ce Îmi fixasem la bocanci crampoane care mușcau din straturile de gheață și de zăpadă Întărită, dialogam pe versantul dinspre nord al Annapurnei cu Maurice Herzog și cu Lachenal. Am petrecut ceasuri bune pe creasta aceea de gheață, vîrful Annapurna, adîncit În gînduri, cufundat Într-o stare de satisfacție completă, fără să-mi mai doresc nimic de la nimeni, nemaisimțind că picioarele Îmi degerau, agasat de apelurile lui Lachenal: „Trebuie să coborîm, bătrîne! Mișcă-te!“. În sfîrșit, revenit la tabăra IV, șerpașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gîndit că distanța și timpul nu fac decît să accentueze lipsa cuiva, absența și întrebările rămase fără răspuns se ascut ca lama unui cuțit, cu fiecare an nedumerirea de a nu primi răspuns devine din ce în ce mai profundă, în loc să se șteargă se adîncește și se transformă în tristețe, în amărăciune, în durere sufocantă, o rană care nu se închide pentru că nu are cum. Și cum să justifici ceea ce nu poți să-ți explici? De ce a dispărut din peisajul meu o persoană care a
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nerăbdători să meargă mai departe. Virginski continua să le țină urma în timp ce aceștia o luară în sus pe Porspect, cu versurile cântecului răsunând în aerul rece: Pamânt și cer, va las cu bine, La râu eu plec, Unde apele sunt adânci, Peste inima-mi să treacă... Virginski era peste măsură de agitat de aceste cuvinte. Bineînțeles, râul nu curgea în timpul ăsta al anului. Dar permițând o mică schimbare de detaliu, aproape credea că nenorocitul îi citise gândurile și cânta despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Patronul, prostule! ă Este în camera cealaltă. ă Cheamă-l aici! Voi oameni nu înțelegeți nimica? Simțea, pe scalpul său, contaminarea. Se întinsese pe suprafața corpului și acum îl pătrundea. Cu orice secundă petrecută în aceste locuri contaminarea se adâncea. Tremurând de ură, examină podeau cu gândaci și se uită din nou la ospătar ca și cum ar fi descoperit unul. Fără ajutorul băiatului, însă, un bărbat rotofei și cu ochi indolenți își făcu apariția în spatele său. Acesta avea fața murdară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
iei asta' absent. Tolkachenko se încruntă la chiștoc în timp ce Porfiri își aprindea o a doua țigară. Este un mister dar... Porfiri fuma cu hotărâre profesională. Mă simt încrezător că îi vom descurca ițele. Dumneata ce spui? Salitov nu răspunse, fiind adâncit în gânduri furioase. ă Logica. Haide să folosim logica, continuă Porfiri. Logica rece, fără pasiune. Nu te lăsa prins în capcană. Nu poți să rezolvi nimic, dacă ești așa de pornit. ă Dar asta-i imposibil! insistă Salitov să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Air. Șoferul și pasagerul - un bărbat cu un păr bogat, cârlionțat, cu fruntea mare și cu nasul acvilin (profil puternic), și o tânără cu un păr bogat, fluturând În vânt, cu fruntea mare și cu nasul drept (profil frumos) - erau adânciți În gândurile lor. „Oare știe cine sunt eu cu adevărat?“ se Întrebă femeia. „Sau nu vede decât o tipă exotică, bună pentru o seară de distracție?“ Îl privi. Conducea În tăcere, atent la drum, adâncit În gânduri. Dar când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nasul drept (profil frumos) - erau adânciți În gândurile lor. „Oare știe cine sunt eu cu adevărat?“ se Întrebă femeia. „Sau nu vede decât o tipă exotică, bună pentru o seară de distracție?“ Îl privi. Conducea În tăcere, atent la drum, adâncit În gânduri. Dar când se Întoarse, brusc spre ea și-i zâmbi, farmecul lui o fură ca un val și toate Îndoielile i se risipiră. „Oare Își dă seama cât de serioasă e cealaltă legătură a mea?“ se gândea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Mi se părea ceva ieșit din comun, pe măsura ambițiilor mele și nopți la rând mi-am dorit din tot sufletul să fiu la înălțimea unei vinovății atât de importante. Fără voia lui, tata aruncase o sămânță care a rodit, adâncind și mai mult prăpastia dintre mine și el. După povestea cu fratele meu, dorința de a mă comporta ca un „eretic” și de a-mi câștiga astfel o aureolă pe care să n-o împart cu nimeni mi-a influențat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
imagina orice; ca în copilărie în camera mea cu poze sau când stăteam lipit de gard privind cortul circului. În special, îmi plăcea, din pricina Laurei, să mă închipui pilot de furtună. Odată, m-am văzut stând în barul unui aeroport, adâncit într-un fotoliu de piele verde, cu o ceașcă de cafea în față. Abia mă întorsesem dintr-un zbor periculos. Purtasem avionul deasupra unui vulcan în erupție și coborâsem foarte jos, ca să măsor temperatura trâmbelor de lavă și fum. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care o căuta. Comisarul pentru Prezervarea Siturilor Istorice și restauraționistul intră Într-o bună zi În baia de aburi, Înfășurați În prosoape negre identice. Comisarul este dolofan și fălcos; restauraționistul - musculos și puternic. Se așează pe banca din fața lui Wakefield, adînciți Într-o conversație care probabil Începuse În sala de forță. — CÎini, spune comisarul. Îi dresezi să miroasă o perioadă autentică. Dacă ceva este fals, cîinele se așază pe coadă În fața acelui obiect, așa cum fac cîinii dresați pentru droguri. Adaugă cîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un șipot de munte, fondul îmbelșugat și fraged al poetului de lîngă pămînt, Adrian Maniu. Incursiunile simboliste de odinioară au rămas simple amintiri și simple aventuri. Maniu a rămas însă un inovator temerar al poeziei românești, a cărei brazdă o adîncește și o răstoarnă a belșug cu fierul geniului său aspru și virgin”. Alături - o consemnare moderat-elogioasă a volumului În marea trecere de Lucian Blaga (poezie „cerebrală”) indică, o dată în plus, afinitățile de identitate cu expresionismul și bizantinismul „tradiționaliștilor” congeneri de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și de atenție față de poezia bacoviană, redusă abuziv la experiența din „Plumb”: „Dar mai ales, spuneam, e dureroasă absența dlui G. Bacovia. (...) «Bucăți de noapte» continuă în dimensiuni de concentrată avariție, nota de ironie prețioasă din «Scîntei galbene». Continuă și adîncește. (...) Ironie, simbol, ecouri enigmatice, un amestec bizar de atitudini de melodramă și pantomimă și, mai presus de toate, o artă a prozei, o cizelare a frazei și a periodului - tot atîtea însușiri cari fac din «Bucăți de noapte», în ciuda proporțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care „n-a practicat al cult decît al poemului, al versului și imaginii”. Prin considerații de genul „Omul l-a interesat mai puțin, în unitatea lui contemporană, cu toate că din hermetice și izolate cum erau întîiele sale poeme, ele s-au adîncit tot mai mult în ritmul contemporan, din adîncurile tulburi ale căruia a scos la lumină lespezi lucii cu inscripția distinctă”, Perpessicius protestează față de ignorarea poeziei autorului în dezbaterile privind premiile Societății Scriitorilor Români, încercînd astfel să dezamorseze suspiciunile de natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
viperi veninul. C-un chiot vreau astăzi să-nchin în cinstea sălbăticiei mele minuni, care pleacă lăsîndu-mă singur, cu plânsul, cu voi, și cu toamna. Veniți mai aproape! - și cel care are urechi de-auzit să audă: durerile nu sunt adânci decât atunci când râd. Să râdă deci astăzi în mine amarul și-n hohote mari să-și arunce pocalul în nori! Veniți lângă mine, tovarăși, să bem! Ha, ha! Ce licărește-așa straniu pe cer? E cornul de lună? Nu, nu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de-o haină pe care-o lași în drum. ÎN MAREA TRECERE Soarele-n zenit ține cântarul zilei. Cerul se dăruiește apelor de jos. Cu ochi cuminți, dobitoace în trecere își privesc fără de spaimă umbra în albii. Frunzare se boltesc adânci peste o-ntreagă poveste. Nimic nu vrea să fie altfel decât este. Numai sângele meu strigă din păduri după îndepărtata-i copilărie, ca un cerb bătrân după ciuta lui pierdută în moarte. Poate a pierit sub stânci. Poate s-a
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vatră ardea trosnind o buturugă, și în apropiere, pe o saltea de paie, zăcea prostituata acoperită cu niște zdrențe și piei tocite. Fața, luminată de la foc și de la o candelă, era vânătă și suptă, cu pomeții surpați și cu ochii adânciți în cercuri negre. Respira greu și ne fixa cu o privire sleită și goală. - Ce are? am întrebat. - E pe moarte, a răspuns fără ocolișuri călugărul, din pricina unei boli spurcate. Ne-am dat înapoi spre ușă. - Nu vă fie teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un mic și sărac popor cum erau longobarzii putea să țină piept în Italia unui imperiu ce se mândrea cu o asemenea capitală. Nu reușeam să găsesc alt răspuns decât în corupția funcționarilor, dar mai ales a exarhului de la Ravenna. Adâncit în astfel de gânduri, am fost surprins de o voce ce mi-a spus din spate: - Ce e cu tine, Stiliano, de nu-ți mai bagi în seamă prietenii? M-am oprit din mers brusc, uluit, căci recunoscusem glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]