3,053 matches
-
un personaj atins de toate complexele, care însă se încăpățânează să pozeze într-un cavaler al avangardei, fără teamă și prihană. Ironia criticului este pe alocuri strivitoare: "Voronca al nostru, păpădia risipită la vânt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut într-un războinic cu pistoale la brâu, cu chivără și cu paloșe în mâini și în dinți! Minunată putere bovarică de a te proiecta altfel decât cum ești!" (p. 6) După
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
Petre Stoica se află în pericol. La noi, instituțiile și proiectele culturale sunt atât de fragile financiar și depind într-atât de bunăvoința celor aflați în funcții politice încât totul se poate prăbuși în orice clipă - în acest domeniu, o adiere de vânt are efecte de taifun. Povestea unei insule Semnalăm o apariție editorială frumoasă: albumul monografic Ada- Kaleh (Editura Prier, 2013), pe care poeta Ileana Roman îl dedică legendarei insule, care, din nefericire, a dispă rut sub apele Dunării, în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
poezia pe teme paseiste ori rurale (din Patriarhale, 1901), melodia versului ștergea, la Iosif, semnificația temei. Există, fără îndoială, în liedurile lui zăcăminte de sentimentalism, dulcegării și autocompătimire, exprimate prin diminutive și termeni familiari; dar, în cele mai bune exemple, adierea simbolistă trece pe deasupra cuvintelor, transformînd lamentația semănătoristă în poezie autentică: „Torcea, torcea, fus după fus,/ Din zori și pînă-n seară;/ Cu furca-n brîu, cu gîndul dus,/Era frumoasă de nespus/ În portu-i de la țară...// Căta la noi așa de
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
stilistice. Această aplecare spre tipare și calapoduri - venită dintr-o pasiune cu atît mai stranie cu cît are ca obiect tocmai lumea atît de aridă a ideologiilor - această aplecare îi împrumută lui Tismăneanu un veritabil fler politic, politologul intuind spontan adierea subterană care hrănește cutare teorie sau cutare sistem de propagandă. Toată ascuțimea sa olfactivă pare să se fi adunat într-o sensibilitate de ogar ideologic, de aceea Tismăneanu are cu precădere un nas cu bătaie politică. Depistează repede miasmele de
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
picioare, în ger ori burniță, ca să asculte cuvântări lemnoase, incapabile a comunica ceva nou și dătător de speranță, pentru a asista apoi la desfășurările marțiale ale unor ostași învinețiți de frig. N-are nici un haz, parol, nu se simte nici o adiere de Sărbătoare adevărată, care presupune bucurie, exuberanță, senzație a totalei relaxări și, în cele din urmă, o uriașă comuniune a tuturor celor ce își au înaintașii îngropați în pământul aceleiași patrii. România a avut in illo tempore o asemenea Sărbătoare
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
universal inventariind un întreg arsenal de probleme ale literaturii de claviatură, de la ecouri de clavecin la conglomerate armonice complexe, într-o arhitectură dificilă și pentru audiție (și pentru interpretare, desigur...). între aceste pagini, o undă primăvăratică de vis traversat de adierile transparente ale tristeții, Fantezia de Mozart a fost ceea ce probabil își dorea și compozitorul, proiectând altceva decât o formă consacrată de rigorile clasice; o trecere fugară prin lumea de interferențe care alcătuia mirajul libertății sperate de artist. Toma Popovici are
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
dumneavoastră, îi amintesc domnului Șușară de serviciile poștei. Plătesc eu prin formula taxei inverse. P.S. la P.S. În chelfăneala pe care mi-o trage domnul Șușară este, din păcate, și un subiect (e drept, atins doar în trecere, ca și adierea-i persiflantă pe deasupra istoriei naționale!) extrem de serios și de grav cu care sunt, într-un fel (deși nu i se pare dânsului), de acord. Belferismul, poziția privilegiată, aroganța condamnabilă, sentimentul centralismului egoist și imbecil intrate în economia relațiilor bucureșteanului cu
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
scene de o asprime grea, de unde și ușurința cu care se pune pe sine în împrejurări pe care alții s-ar stînjeni să le pomenească chiar și în somn. În fine, autorul are sensibilitate ominoasă, care îi dă antene pentru adierile de duh, așa explicîndu-se umoarea de visător încredințat că nimeni nu poate fugi de destinul său. Spuneam că Igor Isac e un visător cu aparențe sceptice. Dar, spre deosebire de sceptic, care se frămîntă pînă la paroxism și face din voință virtutea
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
cîrcel/ spune: acolo crește piciorul tatălui nostru” (gîndul mamei trece gîndul tatălui). Legătura cu realul e dată nu atît de trup în întregul său, cît de piele, simbol al fragilității, al precarității biologice. Termenul devine obsedant: „pielea o îmbracă în adierea de ieri/ de alaltăieri”; „pielea se întinde peste vreme”; „pielea e tot pămînt” etc. Ritul de trecere înfățișează un balans doloricgraț ios între clipele de imobilitate și de mișcare, între cele de tăcere și de semnalizare acustică a lumii care
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
un sanatoriu, un cămin studențesc, o bibliotecă centrală, un teatru de stat, o casă de cultură cu o mie de locuri, cartierele nou construite, dau fostei cetăți feudale aerul unui oraș modern și activ. Lumina băimăreană în care se răsfață adierea caldă a Adriaticei, suflând peste Banat, spre nord, atrasă de curenți reci din văile umbroase ale Tisei, peisajul dulce, vaporos în care crește castanul Italiei, au creat aici o harnică școală de pictură și grafică, pe lângă străvechea artă regională a
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
melodice, variațiuni de o simplitate și inocență exprimată prin același tușeu diafan. A șasea variațiune întoarce timpul înapoi, în apropierea lui Bach. Succesiunea își păstrează firescul pentru că desenul melodic al acestor mișcări este la fel de clar, de luminos. Cele două scurte „adieri” de jazz (prin melodie și succesiune de acorduri) nu modifică deloc climatul general. Ascultătorul atent surprinde conversația liniștită între Mozart și Bill Evans. Partea a II-a a ipoteticului album (înregistrările comentate aici nu au fost editate) cuprinzând variațiunile intitulate
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
îi unește într-un “pas în doi” la clarul lunii, privirile pianistului urmăresc cu o liniște gravă expresia feței sopranei, căci au a-și transmite gândurile acelei lumi în care nu are aceeași importanță trecerea clipei, iar imaginile pulsează la adieri abia palpabile. Poate că, trecând de la un singur compozitor, în primul ceas de lied evocat, la un secol de melodii în cel de al doilea, de la lumescul așezării cuvintelor pe portativul cântecului la sonurile de cântec nostalgic în care
Ceasurile liedului ?i melodiei by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84244_a_85569]
-
ei, în timp ce ea alunecă în josul peretelui de faianță, întinzând mâna către perdeaua de duș, ca să se prindă și să oprească mișcarea trupului ei către ultima răsuflare. Un fel de tremur în cascada de apă curgând din para dușului, iluzia unei adieri sau legănări. Oare ar ieși în stradă uitând cine era și unde locuia, după un șnur de douăzeci și patru de ore? Sau chiar și după atâtea ore câte erau acum, dacă s-ar extinde durata proiecției, iar el ar continua să
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
martie sună./ Câte puteri sunt, se leagă-mpreună,/ din greul ființei să mi-l urnească,/ din somn, din starea dumnezeiască”. Sunt file de toate soiurile, bătute, cale de jumătate de veac, de vântul lui martie. Lui, iernatic încă și promițând adieri calde, nestatornic și năbădăios, îi dedică Arghezi, în ‘36, o carte, numită chiar . Iată, blând descântec al copilăriei adormite, un sfârșit de poem: „Umblă-ncet, ia-i măna-ncet,/ Mută-i-o încet,/ Să nu se deștepte.../ Și-n cuprinsul
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
regim liric. „Se scutură din salcîmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gîndește. La ce se gîndește?La nimic. Innumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins ani mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blînzi și mîngîietori. Cine trîntipoarta? - Credeam că s-a umflat
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
dimineață, încă mai surprinzătoare pe-afară decât noaptea, în casă, mi se pare neclintita pace și liniște de la Miclăușeni, și ireală prin această imuabilitate, splendoarea toamnei în parcul arzând auriu fără ca vreo frunză să se miște, fără cea mai ușoară adiere de vânt, fără ca vreo tresărire, cântec de pasăre, bâzâit de insectă să-i dea viață. Vrăjite sunt deci parcul și casa pentru ciclonul ce răstoarnă o lume: trece peste ele fără să le atingă! Izolate prin toropeala și prin credința
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
în această după amiază, în partea de jos a parcului, alături de Pynx. Cer plumburiu, cer difuz de Februarie. Copaci, carpeni, crâng, încă triști și goi, dar sub scoarța copacilor înviorați de dezgheț, urcă și pulsează deja seva nouă. Liniște întinsă, adiere cu miros de zăpadă topită, tulburătoare suflare de înnoire. Fermentații latente a tot ceea ce încolțește și va înflori și, în venele universului, grandios aflux de viață. Să pulsezi, să te împrospătezi, să te deschizi, că iubești la unison cu seva
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
numai efortul de a face presă fără greșeală, ci și o ingeniozitate și o plăcere de a scrie pe care săptămîna trecută le-am remarcat la aproape toate ziarele din București. Marile cotidiane și-au alcătuit edițiile de luni, simțind adierea istoriei. După vizita președintelui Bush, redacțiile ziarelor au ținut seamă că sîmbătă și duminică televiziunile și radiourile nu s-au ocupat decît de acest eveniment. Cronicarul remarcă încîntat - sîngele apă nu se face! - că ziarele și-au pierdut complexul televiziunilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
așa nu-i bine pentru românul mereu cârcotaș. Deoarece profesorul o scaldă, parcă ar vrea și totuși n-ar vrea, mesagerul, scârbit, se retrage. Ei nu oferă de două ori aceeași oportunitate. O povestire excelentă, bine condusă și cu o adiere de umor. Remarcabilă este și Sirena, desfășurată, în pofida titlului, într-un registru mai strict realist. Un fost poloist încearcă să ajungă în Franța cum altfel decât înot, de pe un vapor aflat la o anumită distanță de mal. Înotătorul se abate
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
a fost consacrată ca stațiune climaterică de către timișoreni, ne informează dl prof. Cornel Hamat. La 29 august 1937, aici se inaugurează Vila Bistra, construită de Primăria Timișoara cu sprijinul Comunității de Avere din Caransebeș. Temperatura moderată, umiditatea fără excese și adierile domoale de vânt, precum și aerul puternic ozonat conferă stațiunii Poiana Mărului calități terapeutice deosebite în tratarea bolilor aparatului respirator și, în general, a afecțiunilor necontagioase. Pentru valorificarea în comun a potențialului turistic al celor două stațiuni (Poiana Mărului și Muntele
Agenda2003-44-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281664_a_282993]
-
certitudinilor absolute. Această vastă operațiune de ecarisaj în câmpul ideilor e derulată prin câteva minuțioase studii de caz, sprijinite pe raționalism critic, bun gust literar și variate cunoștințe transdisciplinare. Nu mai puțin, pe o franțuzească ironie, când fină ca o adiere pe fruntea înfierbântată a unui procuror de serviciu, când casantă la constatarea unor abuzuri metodologice și carențe deontologice. Vârful valoric este reprezentat, indiscutabil, de întinsa analiză a cărții publicate de Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: L'oubli du fascisme (2002
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
Simion consideră, pe bună dreptate, că ele descind din "stilul liric al lui Al. Philippide". La sfarsitul deceniului opt, cănd cenzură nu mai îngăduie decât cultul lui Ceaușescu, gravitatea de imn religios a versurilor tânărului poet sună straniu, ca o adiere de altceva. Această gravitate - cu o notă teatrală, dar niciodată împinsă până la parodie - îl distinge pe autor și de colegii lui de generație, care înțeleg literatura că pe un joc de-a literatura (singură influență optzecista poate fi identificată în
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
pentru lupi și porci // tare singur ai rămas în iarnă // poate spargi tăcerea și te-ntorci" (Rugă pentru întoarcere). Fără a urma formal tiparul poeziei anonime, autorul împrumută din substanța acesteia misterul potolit, melodios, cu o românească amprentă. Cuvîntul are adieri de zefir nelumesc: "se-ntîmplă seara iarăși pe pămînt / se-așează încă lutul peste tată / pe ape zborul păsării s-a frînt / dar aripile încă o să bată // și eu vă strig cu grîul uneori / din satul meu căzut lîngă izvoare / se
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
folosind umbrele înguste și aspre ca resturile unui tipar printre tălpi și tocuri. Și totuși, în colțul trăsurii puteai sta ușor înălțat, sprijinit comod, când aceasta o coti în zona albă a bulevardului, un curent ușor de aer aduse o adiere răcoroasă, o suflare dinspre șirurile de ferestre ascunse în spatele teilor, o boare de pământ umed. O să vedeți, domnule S., în București se poate trăi excelent... Și Leo Schachter amintea, prin statura lui de om bine hrănit și prin aspectul exterior
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
tânărului. (Fără diacritice!): "Biet fluture ce răsărituri rostogolești,/ Pe aripile tale ude încă/ De haosul din care te-ai desprins/ Amea cenușă se va amestecă/ În clepsidra aripilor tale/ Că un vânt, care se stinge/ În buclă fluturanda a norilor...// Adierea ta,/ E un fior, ce face/ Florile să se-mpleteasca bețe/ Cu lutul rece al nopții,/ Din care moartea-si va ciopli/ Pânze pentru catargul sorții.// Zbori hăituit,/ De-un vânt bolnav,/ Ce îngropat este în tine/ Și nu vrei
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]