144,219 matches
-
l-am cîștigat cu sînge. Ați fost rănit? Da, uitați-vă! Își dezgolește pulpa piciorului și ne arată o cicatrice care putea fi și de la un furuncul. Un furuncul, spune un coleg cam căscat. Mă, Dinule, ești șmecher? La gard adunarea! Dinu aleargă spre gard și, cînd aproape ajunge, aude ordinul: La loc comanda. Se întoarce gîfîind și comenzile se repetă: La gard adunarea! La loc comanda! Lui Dinu îi curge sînge din nas, dar Tincu nu-i impresionat. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și de la un furuncul. Un furuncul, spune un coleg cam căscat. Mă, Dinule, ești șmecher? La gard adunarea! Dinu aleargă spre gard și, cînd aproape ajunge, aude ordinul: La loc comanda. Se întoarce gîfîind și comenzile se repetă: La gard adunarea! La loc comanda! Lui Dinu îi curge sînge din nas, dar Tincu nu-i impresionat. Ce-i asta, Dinule? Cicatrice, abia răspunde studentul. De la ce? De la o schijă, răspunde acesta mecanic. Schijă, ai? De la bombe, nu? La gard adunarea! Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gard adunarea! La loc comanda! Lui Dinu îi curge sînge din nas, dar Tincu nu-i impresionat. Ce-i asta, Dinule? Cicatrice, abia răspunde studentul. De la ce? De la o schijă, răspunde acesta mecanic. Schijă, ai? De la bombe, nu? La gard adunarea! Pentru ziua aceea ne-a fost de ajuns. Au urmat și alte bucăți din povestea lui Popovici banditul. L-am secerat cu arma automată. Cînd am ajuns la el, avea ochii deschiși și era tot ciuruit. I-am mai ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
futută. Pușca-i muierea ta, atingi lin trăgaciul, ca pe lindic, ții respirația, pac! și cade pe spate. Uită-te, boule, prin cătare, când ochești și trage, trage, bă, a căzut de bătrână prostănacule... Acum, gata, la masă, în careu adunarea, masca pe muian! Poftă bună! Respiră și înghite, oștean! Pâine neagră, uscată, secară necernută, nedospită, mestecată ca o gumă cu aromă de cartofi înăcriți, deasupra câteva așchii de margarină râncedă, înghețată, ce nu se lasă întinsă și o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
romani. El trimise soli la ahei, care erau prieteni ai romanilor, spre a-i îndemna să rămînă neutri; pe de altă parte însă, romanii îi sfătuiau să ia armele în mînă pentru ei. Chestiunea a fost adusă în discuție în adunarea aricilor, unde solul trimis de Antioh a căutat să-i convingă pe aceștia să rămînă neutri; la care, solul roman a răspuns: "Quod autem isti dicunt non interponendi vos bello, nihil magis alienum rebus vestris est; sine gratia, sine dignitate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trebui, la anumite epoci ale anului, să organizeze pentru popor serbări și spectacole. Și cum fiecare oraș este împărțit în bresle sau în clase sociale, principele trebuie să țină seama de aceste unități pe categorii, să ia parte uneori la adunările în care ele se întrunesc, să dea el însuși exemple de omenie și generozitate, păstrînd în același timp neatinsă măreția rangului pe care îl deține, deoarece aceasta nu trebuie să-i lipsească în nici o împrejurare. CAPITOLUL XXII Despre secretarii pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acelei puteri de care cum pretindeau regii ar fi abuzat nobilii. Cardinalul Mazarin a mers pe urmele lui Richelieu: a avut de înfruntat multe opoziții, dar a reușit; parlamentul a fost atît de sărăcit de prerogativele sale, încît astăzi această adunare nu mai este decît o fantomă, căreia i se întîmplă uneori să-și închipuie că este un Corp, însă care ajunge de obicei să fie făcută să regrete această greșeală. Aceeași politică a miniștrilor, care a dus la instaurarea unui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
neagră. Își aduna părul alb Într-un conci, prinzîndu-l c-un ac mare de oțel, sub formă de U, și ne arăta adesea cum făcea. Țeapănă, În negru de sus pînă jos, ușor adusă de spate, stătea Înaintea cîte unei adunări de musafiri, ținea În mînă un păhăruț de pălincă și nu-l mîntuia pînă nu le cînta ălora ceva ori pînă nu-i Împungea cu vreo vorbă. Nu-mi dau seama În ce an se născuse cu exactitate. Afirmațiile ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Pacea interiorului era sporită de lumina filtrată prin vitralii. În timpul liturghiei, lumini mai numeroase și mai puternice scînteiau din maiestuosul candelabru de mare preț. Între războaie, Îl comandase la Viena, pe banii lui, străbunicul meu Ștefan Ruba, participantul la Marea Adunare de la Alba Iulia. Fiul lui, tot Ștefan, moșul meu care rar bea un pahar de vin, cumpărase cîrciuma satului de la niște evrei. Fiul său, Silviu, a gestionat-o la Începutul democrației populare. Biserica aparținea cultului greco-catolic. În 1969, am asistat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lucrurile, atunci dobândim o informație foarte importantă, poate chiar fundamentală: Iuda Iscariotul ar fi singurul apostol negalilean dintre cei doisprezece. Or, cel puțin la Marcu, există o opoziție radicală între Galileea și Ierusalim, prima fiind tot timpul conotată pozitiv (miracole, adunarea apostolilor, chemarea lor după înviere), al doilea, negativ (predarea, procesul, răstignirea, împrăștierea și disperarea apostolilor). Iuda este singurul de partea Ierusalimului. De altfel, o altă etimologie, propusă de Schwarz, este „omul din Ierusalim”. În Targumim, așadar mai târziu, keriotha e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
repede!”, cuvinte care, zice evanghelistul, n-au fost înțelese de apostoli. Unii credeau că Isus i-a poruncit să meargă la cumpărături, pentru a pregăti sărbătoarea pascală; alții, să împartă bani săracilor. Cert este că, imediat după scenă, Iuda părăsește adunarea apostolilor și dispare în noapte (celebrele cuvinte: „și era noapte!”). Aici se încheie rolul lui Iuda, conform mărturiei ioaneice. El reapare în capitolul 18 în grădina aflată „dincolo de pârâul Cedrilor”, însoțind „oastea și slujitorii”, dar nu avem nici recunoaștere, nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe Ezdra „al doilea Moise”. Într-adevăr, se poate spune că întoarcerea din exil (458 î.Hr.) echivalează cu o a doua naștere a lui Israel: un alt Templu se construiește în locul celui ridicat de Solomon; în urma unui decret al Marii Adunări, bărbații căsătoriți cu femei neevreice trebuie să se despartă (adică să ia totul de la capăt, lepădându-se de viața de până atunci); în sfârșit, Torah se rescrie (tradiția rabinică pune inovația tot pe seama lui Ezdra) cu caractere aramaice, pătrate. Ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
le spune căț dacă vor avea nevoie de ceva, să binevoiască să-i ceară. 302 Iar aceia lucrau punând șversiunile fiecăruiaț de acord prin confruntări. și ce era scris în urma punerii lor de acord era apoi copiat de către Demetrios. 303 Adunarea lor ținea până la ceasul al nouălea. După care erau lăsați să se îngrijească de ale trupului, toate câte le cereau fiindu-le oferite din belșug. 304 Altceva: în fiecare zi, Dorotheos le pregătea aceleași feluri de mâncare cu ale regelui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în această privință că dânsul șid est Crainicț a introdus pentru prima dată la noi preocupările de teologie mistică, sistematizând chiar o disciplină cu acest nume la Facultatea de Teologie din București. Cursul de mistică ortodoxă ținut studenților e prima adunare și sistematizare a imensului material de doctrine și de fapte ascetice și mistice din cuprinsul spiritualității ortodoxe. Un sector întins de preocupări, cele mai centrale, cele mai importante pentru înviorarea vieții creștine, a fost redat astfel din nou teologiei românești
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o sanie cu un cal. Omul a coborât din sanie și a adunat niște găteje, pe care le-a pus În sanie și a dispărut. Asta nu Însemna prezența inamicului... Odată cu dispariția saniei de pe creastă, am plecat la punctul de adunare. „Ia să auzim ce ați observat În acest timp?” - ne-a Întrebat căpitanul. Fiecare am prezentat raportul. ― Cum se vede rușii nu prea erau precauți - a remarcat Nicu. Inamicul nu deținea controlul asupra dealului despicat de râpă. Asta se arăta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apucat să mănânce și să guste din ulcelele cu vin. Când totul a fost după dorința soției lui Petrică - adică bucatele nu plângeau pe masă, iar vinul nu s-a Încălzit În ulcele - a urmat un moment de liniște, pentru adunarea gândurilor. Ochii mesenilor s-au Îndreptat apoi către tata Toader, cu așteptare plină de speranță. ― După câti văd eu, ar cam trebui să Încep povestea. Da’ cum s-o ieu? ― Cu Începutul, frate drag, fiindcă și fiecare misiune de cercetare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rămas bun. Unii sperau să ajungă la rândul lor în scurtă vreme în Israel. Seara, la cină, în jurul mesei mari din sufragerie se reuniră rudele și prietenii cei mai apropiați ai celor două familii. Zalman Aron păstorea demn și grav adunarea dintr-un capăt al mesei. În dreapta sa stătea Levi, tăcut și misterios ca întotdeauna, dar cu un vag zâmbet de satisfacție pe chip pentru succesul Comunității în confruntarea subterană cu oficialitățile regimului. Mendelică venise însoțit de soție și de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sunete nearticulate. Îi trebuiră câteva minute ca să-și recapete aplombul obișnuit și graiul. Ce-i aia, tovarășu'?... Aaaa!!... Văd că dumneata mă subapreciezi!... Îmi pare rău!!... răbufni el roșu de indignare și dădu să se ridice de pe scaun ca să părăsească adunarea. Drept răspuns, profesorul pufni scurt pe nas. Atunci Gheorghiu-Dej socoti de datoria sa să intervină, pentru a liniști apele tulburate. El îi ceru imperativ lui Ceaușescu să se așeze la loc pe scaun, apoi i se adresă părintește și consolator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aici, tovarăși, le ceru șeful partidului colaboratorilor săi. Să-l ascultăm pe tovarășul din Italia!... Nando Rossi își repetă încă o dată numele. Maurer își stinse țigara în scrumieră. Poftim, tovarășe Rossi, ai cuvântul, îl invită Gheorghiu-Dej, ca de la prezidiul unei adunări de partid. În încăpere se făcu tăcere deplină. Nando Rossi reluă: V-am ascultat, cum ziceam, cu luare aminte... Trebuie să-mi cer scuze, pentru că personal nu cunosc prea bine situația social-democraților lui Titel Petrescu, dar totuși consider că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe pământul scump și drag al patriei noastre, Republica Populară Română, alături de maaarea Uniune Sovietică, patria socialismului biruitor!... trâmbiță vioi activistul Ilici Vasile și, săltând de pe scaun, îi apucă lui Stelian mâna și i-o scutură îndelung, ca într-o adunare festivă cu activul de partid. Ceva mai târziu, după plecarea celor doi politruci de la raion, grăbiți să ajungă într-o comună învecinată, unde se inaugura un cazan care urma să producă țuică de stat, vicepreședintele îl conduse pe Stelian într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sentimentul că era socotit un om bun la toate, de care sfatul putea să se folosească așa cum poftea. O dată vicepreședintele îi ceru foarte amical să-i întocmească o hartă topografică a comunei, pe care voia s-o prezinte la o adunare raională. Altă dată se pomeni chemat seara târziu la sfat, unde sosiseră niște funcționari de la regiune, interesați de fosta obște de arendare "Sabarul", în care Stelian deținuse cândva, pentru scurtă vreme, funcția de secretar. Șefii de la regiune voiau să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
condiții mult mai modeste, mai bine zis de sărăcie cu lustru. Vântul înghețat scutura pomii din curtea casei și streșinile plângeau amarnic, în timp ce popa Niță Niculescu oficia cu un glas răgușit și cam în grabă slujba de pomenire, în fața unei adunări restrânse, care nu însuma decât vreo douăzeci și ceva de persoane. Spre seară, când masa de parastas se sfârși, iar oamenii se grăbiră să plece pe la casele lor, Stelian ținu să se mai ducă încă o dată la cimitir, singur, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Teodorescu, uitasem! se plesni Ilici Vasile cu palma peste frunte. Unde dracu mi-o fi capul!... Ei, așa se-ntâmplă atunci când lucrezi cu oamenii..., își găsi el singur scuza. Deci tovarășe Teodorescu, continuă el volubil și solemn ca într-o adunare cu activul de partid, noi, comuniștii, dăm o înaltă apreciere muncii și priceperii dumitale... ăăă... și apreciem așa cum se cuvine modul în care ai înțeles să servești cauza poporului muncitor... Munca, cum se știe foarte bine, ăăă... l-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
umblase beat seara pe ulițele satului cântând imnuri proletare și legându-se de oameni. Tărtăcuță, cu o calotă de argint în locul scăfârliei pierdute, perseverase însă pe drumul deschis de partid și ajunsese la un moment dat chiar deputat în Marea Adunare Națională, așa analfabet și dobitoc cum era. Cât despre militar, el fusese arestat pe furiș în aceeași noapte și dispăruse fără urmă, în hârdaiele penitenciare ale patriei, la fel ca și tatăl său. Aflând ulterior de cele întâmplate în satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întâmplări nu o dată tragice. Dar în același timp chibzuia și el, ca tot omul, cum să-și tragă ceva venituri suplimentare pentru vremurile de restriște ce amenințau să se abată asupra bietului norod. Daaa! a aprobat într-un glas întreaga adunare. Dar și aici jucau interesele: maiștrii dulgheri așteptau câștiguri grase, tăietorii de pădure știau că se vor pricopsi cu lemne de foc pentru cel puțin doi ani, cărăușii știau că vor avea de lucru un an întreg și o vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]