3,869 matches
-
am apucat de citit imediat, incitat de promisiune, lăsând de izbeliște teancuri de cărți primite și necitite. Surpriza mi-a fost extraordinară: d-l Constantin Virgil Negoiță pledează pentru un concept atât de vehiculat, ca postmodernismul, fără să aibă nici o afinitate cu acesta. E ca și cum ai jura pe realismul socialist neavând nici o tangență cu proletcultismul. Altminteri, asemenea situații n-au lipsit în "obsedantul deceniu". Constantin Virgil Negoiță reprezintă cazul singular al unui "postmodernist" care se luptă strălucitor și răpune tocmai postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transmodern. Să redevenim copii! este și îndemnul filosofiei transdisciplinare. Iată cum Nietzsche e departe de a fi un precursor postmodernist, căci ethosul său este transmodern, ca și al lui Eminescu sau al lui Heidegger. Svetlana Paleologu-Matta a înțeles această uimitoare afinitate dintre Eminescu, Nietzsche și Heidegger. Autoarea elvețiană a zăbovit îndelung asupra luminișului ființei la Eminescu și Heidegger, luminiș care nu-i altceva decât transparența lumii ca lumen, asumată acum integral de filosofia transmodernistă. Heidegger s-a orientat, în definitivarea ontologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
terminologiei lui Aristotel, metafizica având nu sensul de mai târziu din filosofia "idealistă", căci venea după fizică, așadar ca a doua fizică. Antimetafizica se vrea o împăcare dintre Platon și Aristotel, ceva în sensul arheului eminescian, cu care are multe afinități: "Antimetafizica, așa cum am conceput-o noi doi împreună, nu se opune concretului și realului, dar scrâșnește și se uită cu asprime blândă și disprețuitoare asupra excesului de ireal atribuit realului, care, și fără de acesta, are caracter fascinant și mirabil"354
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
În eseul Eminescu și Borges, nu găsea nici o incompatibilitate între "postmodernismul" lui Borges și eminescianism. Dimpotrivă, demonstra că poetul român poate sta într-o bună companie cu postmodernitatea. E drept, mai târziu, și Mihai Cimpoi, și alți critici au găsit afinități de asemenea factură între Eminescu și postmodernism, cu valide argumente. Cu toate acestea, în ochii postmoderniștilor "pur sânge", Eminescu rămâne un "tradiționalist", cel mult bun de parodiat sau de intertextualizat (o astfel de "actualitate" a poetului apare într-o carte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în atmosferă continuă acumularea oxidului și bioxidului de carbon din surse naturale, inclusiv de la ființele vii. Aflate simultan în aer, cele două substanțe: oxigenul și oxidul de carbon, în plămâni sângele va absorbi oxidul de carbon, pentru care are o afinitate de 250 de ori mai mare față de oxigen. Moțoc Dumitru și Dimitriu Matilda afirmă că afinitatea hemoglobinei (substanța roșie din sânge) pentru oxidul de carbon este de circa 300 de ori mai mare, decât pentru oxigen și că se pot
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
Aflate simultan în aer, cele două substanțe: oxigenul și oxidul de carbon, în plămâni sângele va absorbi oxidul de carbon, pentru care are o afinitate de 250 de ori mai mare față de oxigen. Moțoc Dumitru și Dimitriu Matilda afirmă că afinitatea hemoglobinei (substanța roșie din sânge) pentru oxidul de carbon este de circa 300 de ori mai mare, decât pentru oxigen și că se pot produce intoxicații cu oxid de carbon, chiar la concentrații foarte mici ale oxidului de carbon, în
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
Mohamed drept paradigmă și pecetea profeției. Exist] o bogat] tradiție a poemelor de sl]vire a Profetului în toate limbile vorbite de musulmani, fapt care înt]rește atât angajamentul acestora de a întrece comportamentul s]u, cât și sentimentul de afinitate și iubire pentru El și familia Sa. Pentru musulmani, mesajul din Coran și exemplul vieții Profetului r]mân inseparabil legate, de-a lungul istoriei, ca paradigme ale comportamentului moral și etic. Acestea au constituit, apoi, baza care le-a facilitat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o reflectă. Textul dramatic este posibilitățile, transpunerea scenică este una din posibilități”. Prin urmare, V. nu va fi atât un critic de teatru, cât un critic al dramatismului inerent oricărui text literar, fie el dramatic sau nu. De altfel, pe lângă afinitatea cu genul în cauză, definitorie pentru criticul clujean apare tratarea oricărui text ca o psihodramă pirandelliană, în care autorii devin personaje, iar personajele se comportă, măcar din când în când, ca niște autori. De aici, o firească privilegiere a indivizilor
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
care V. îl aproximează prin „complexul lui Nabokov”. Însă în ambele cazuri apare același procedeu al oglindirii reciproce, în care eseistul tinde să vadă o definiție a criticii înseși: „Datorită criticului, iar în particular comparatistului - care, asemenea chimistului din goetheenele Afinități elective, e un fel de «artist al îmbinării», un Einungskünstler - operele, descojite de belferești considerente istorice, se caută și se întâlnesc într-o viață paralelă, care le dă o formă comună, nouă, neașteptată și paradoxală”. „Manierismul” eseistului atinge apogeul în
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
genul proxim al poeziei românești postpașoptiste” prin autori care au vibrat la tipul de sensibilitate ilustrat de Byron, dar și la poza și deprimarea lui elegiacă. Este reliefat faptul că prin „coincidența idealului la model și adepți”, dar și datorită afinităților elective ale unor scriitori români, byronismul a jucat un rol important, „deschizând romantismului românesc orizonturi europene”. În acest context, Mihai Eminescu și Al. Macedonski sunt considerați cazuri particulare de „echivalență valorică” în relație cu poetul englez, conferind byronismului de la noi
VERZEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
critici capodopera lui V. și un fel de a doua Poveste a vorbii. Textele marchează mai mult decât o nouă manieră, s-a vorbit chiar de un nou gen, de un nou fel de literatură, inclasabil. Desigur, pot fi identificate afinități incontestabile cu unele pagini ale lui Ion Creangă - Dănilă Prepeleac, Poveste (prostia omenească), Povestea unui om leneș - , cu observația că originalitatea lui V. rezidă nu numai în tonalitatea stilistică specifică, ci și în pragmatica internă a spațiului ficțional: personajele acționează
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
Stănescu). Sordidul existenței cotidiene e mobilizat pentru a produce, prin ricoșeu, evocarea unui vis de frumusețe. Deloc brută și deloc naiv-neutră, poezia este elaborată în subtext prin selecție și omisiune, prin dozarea intensității expresive. Dacă s-ar căuta filiații sau afinități, s-ar putea depista, mai ales la început, accente bacoviene sau o afinitate de viziune cu Angela Marinescu, analogiile fiind concludente numai într-o oarecare măsură. S-a făcut trimitere și la „urletul expresionist al Sylviei Plath” (Bogdan-Alexandru Stănescu). În
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
vis de frumusețe. Deloc brută și deloc naiv-neutră, poezia este elaborată în subtext prin selecție și omisiune, prin dozarea intensității expresive. Dacă s-ar căuta filiații sau afinități, s-ar putea depista, mai ales la început, accente bacoviene sau o afinitate de viziune cu Angela Marinescu, analogiile fiind concludente numai într-o oarecare măsură. S-a făcut trimitere și la „urletul expresionist al Sylviei Plath” (Bogdan-Alexandru Stănescu). În opusculul Din confesiunile distinsei doamne M., ca și în următoarele două, Pagini și
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
de vedere de grupul de tip „clasă de elevi”, având o relevanță mult sporită (o reală comuniune de interese de formare, comunicare și împărtășire acțională, învățare interactivă și colaborativă, lipsa de importanță a oricărei clasificări, ierarhizări performanțiale intragrup, constituirea unor afinități elective de rang superior între colegi etc.); • deplasarea radicală spre un caracter criterial al evaluării procesului curent formativ al cursanților, renunțându-se, îndeobște, la evaluarea de tip normativ, practicată încă pe scară largă/majoritară în educația de nivel școlar propriu-zis
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de vedere de grupul de tip „clasă de elevi”, având o relevanță mult sporită (o reală comuniune de interese de formare, comunicare și împărtășire acțională, învățare interactivă și colaborativă, lipsa de importanță a oricărei clasificări, ierarhizări performanțiale intragrup, constituirea unor afinități elective de rang superior între colegi etc.); • deplasarea radicală spre un caracter criterial al evaluării procesului curent formativ al cursanților, renunțându-se, îndeobște, la evaluarea de tip normativ, practicată încă pe scară largă/majoritară în educația de nivel școlar propriu-zis
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a fost pus prea mult pe factorul politico-ideologic. Fără Îndoială, mulți istorici tradiționaliști sunt naționaliști, sunt eurosceptici, sunt critici ai Occidentului, au fost legați de structurile politice comuniste până În 1989 sau de stânga naționalistă În deceniul următor dar toate aceste afinități, reale, nu spun totul. În primul rând, istoricii conservatori sunt niște nostalgici și inadaptați, care au dificultăți În ceea ce privește acceptarea prezentului. În mod evident, această conduită nu reprezintă o vină, dar poate fi privită ca o slăbiciune. Mulți dintre cei care
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
strofele V și VI, structura contrastivă, oximoronică, a strofei a II-a) trimit, de asemenea, la o serie de motive folclorice de largă circulație. Prin refren Însă, ca și prin tema specific romantică a nestatorniciei și capriciului feminin, bucata prezintă afinități puternice cu maniera șansonetistă, à la Béranger, caracteristică poeziei lui C.A. Rosetti. De altfel, tot În acești ani (1839), poetul bucureștean va scrie romanța sa de mare succes, „A cui e vina?”. Inegale ca valoare, cele două piese consonează
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o parțialitate mai accentuată În comparație cu alte relatări maghiare despre revoluție, apărute de exemplu În presă, În care se fac referiri și la atrocitățile săvârșite de maghiari În dauna românilor. Explicațiile acestei subiectivități mai pronunțate pot să țină și de anumite afinități ideologice ale autorului, reticent, În general, față de comportamentul În revoluție al maselor needucate, dar și de caracterul literar al imaginii pe care o schițează, care trebuie să Împartă Într-un mod cât se poate de clar lumea personajelor sale În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
identică. Nu se observă, așa cum am fi tentați să credem, nici o tendință de părtinire a taberei creștine, nici o alianță simbolică, motivată fie pragmatic, prin nevoia combaterii inamicului turc, fie În sensul afirmării unor solidarități comune cu frâncii, pe linia unor afinități religioase. Frâncii catolici par să fie plasați pe aceeași treaptă cu turcii păgâni și din punctul de vedere al alterității religioase, fiind percepuți În egală măsură ca străini În raport cu ortodoxismul autohton. Numai așa se explică absența unei implicări, la nivel
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
se pare a fi „un blând și părintesc absolutism, cum e mai potrivit pentru popoarele europene nemature”. Observația denotă, dincolo de o lejeritate ce țin de psihologia lipsită de crispări a lui Drăgușanu, concepții politice suficient de conservatoare. O mai mare afinitate față de fenomenul politic risorgimental italian ar fi de căutat, bineînțeles, la Simion Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" și Alexandru Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" , care vin În Italia carbonară cu o experiență revoluționară pe măsură. Agresați Însă de supravegherea poliției
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
conștientizează situația similară În care se aflau românii și italienii; mai mult, de aici ajung chiar la concluzia necesității alianței și a colaborării, exprimată În paginile unei scrisori, În mod sugestiv, prin puncte de suspensie: Din suferințele, din năzuințele și afinitățile noastre, izvorâte din cauze identice - dacă nu aceleași, totuși foarte asemănătoare - se naște Între noi, prietene, un alt raport, și el este de simpatie, de.... Ideea plutea În aer, la Îndemâna tuturor. Altă problematică, extrem de preocupantă, decelabilă În corespondență circumscrie interesul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prețios al atitudinilor și sensibilităților lor politice de ansamblu. 14. Concluzii Concluziile care se desprind În finalul acestei incursiuni la frontiera dintre mesajul risorgimental italian și societatea românească din Ardeal evidențiază, În primul rând, existența unui climat mental comun, favorabil afinităților, contactelor și interferențelor. El aparține, de altfel, ambianței general-europene a vremii, marcată de idealuri naționale, de elan emancipator, de iluzia transformării radicale a societății prin revoluție. Existența acestui climat poate fi explicată din două puncte de vedere. Pe de o
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
semantice simetrice, substantivele aflate pe poziția întâi din exemplele din corpus desemnează relații de diverse tipuri (unele dintre ele sunt generice: relație, raport, legătură): relații sociale și de rudenie (prietenie, logodnă), deosebiri și asemănări (deosebire, delimitare, diferență, opoziție, contrast; asemănare, afinitate), confruntări (bătălie, ceartă, ciocnire, conflict, dispută, duel, polemică, rivalitate), asocieri (asociație, fuziune), delimitări (graniță, frontieră, muchie), intervale de timp și spațiu (interval, perioadă, distanță) etc.9 Acestea se pot asocia atât cu prepoziția dintre, cât și cu prepoziția între, în virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
lucrurile cu adevărat importante) Lupte între catolici si protestanți la Dublin (EZ, 27.II.2006). Nearticularea lui N1 poate fi și consecința regimului unei prepoziții al cărei complement este: De unde o situație caracteristică: la confluența a două sfere culturale, fără afinități reale, profunde, între ele, cultura română modernă va fi plină de interferențe, de ambiguități și chiar de conflicte inevitabile (A. Marino, Pentru Europa). De multe ori, N1 este însoțit de alte determinări decât articolul, ca în exemplele: Exista vreo legătură
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
mai multe decât până acum. Oricum, tot ceea ce contează este faptul că sunt rege, și că sunt fiul unei mari regine!“(trad. n.) Deși circumstanțele conceperii lui Ludovic al XIV-lea rămân până în acest moment neclare, prezumtivul tată fiind, în funcție de afinitățile cercetătorilor, fie Ludovic al XIII-lea, fie Richelieu, fie Mazarin, ne permitem să afirmăm că uneori istoria are conurile sale de umbră. Ceea ce este relevant este rezultatul eforturilor lui Ludovic al XIV-lea de a impune un stil politic, o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]