4,357 matches
-
vedea pe maică-sa așa cum era, nemachiată, dormind adînc, nespus de frumoasă. În cele din urmă se hotăra să o trezească, mîna lui Îi atingea ușor brațul și ea, care se deștepta Întotdeauna retrăind pentru o clipă cele petrecute În ajun, răspundea printr-un zîmbet adresat, peste masa unui club de noapte, bărbatului care-i mîngîia mîna. Julius Îi atingea din nou brațul: Susan se răsucea În așternut Întorcîndu-i spatele și ascunzîndu-și fața În pernă ca să adoarmă la loc, fiindcă timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el nu voia să audă de altceva decît de sărituri și ea va trebui să Învețe bine engleza, fiindcă străinul nu Înțelegea nici măcar durerile În spaniolă. Printre elevii mari I Frații arenas veniră la școală murdari. Se pare că În ajun Își probaseră uniformele și cum nimeni nu avea grijă niciodată ca puștii ăștia să nu se murdărească ei rămaseră Îmbrăcați cu uniformele și peste o jumătate de oră erau ca niște porci. Cineva spuse că dormiseră cu uniformele pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
San Isidro, la un colegiu grozav cu călugărițe din America de Nord, o să tragă altădată la măsea, nu acum cînd trebuia să facă poze la școală. Del Castillo Își lăsă baltă prietenii, Îi lăsă la birt, clătindu-și gîtlejul după beția din ajun, scuipînd pe rumegușul așternut pe jos chiar În dimineața aceea și o luă spre școală pătruns de importanța misiunii sale. Și acum maica stareță Îl prezenta copiilor ca În fiecare an, domnul Delcastilo și toți În cor: bună ziua, domnule Del
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui a durat mai puțin decît a lui Julius. Ca un făcut, cînd a ajuns dis-de-dimineață a găsit-o pe Coana mare la micul dejun, „bună ziua, doamnă“, vru să-i spună, dar ea i-o luă Înainte repetînd vorbele din ajun, că domnișorul Santiago o s-o siluiască pe Vilma, tocmai În clipa cînd se ivea Țanțoșa strigînd că domnișorul Bobby merita o bătaie zdravănă și avînd fața plină de zgîrieturi. Carlos simți un fior, ba mai rău: simți că fiorul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-și stăpînească durerea, Îi venise o idee. Bobby Își dăduse seama mai de mult: tot timpul Întrebase pe unde o să scoată sicriul. În schimb, aseară pusese foarte puține Întrebări, judecînd după cîte pune de obicei... Adevărul e că În ajun Julius nu avea Încă nimic de Întrebat. Îngenunchiat În capela cu luminările aprinse, a stat Îndelung și s-a gîndit la Înmormîntarea tatălui său și la Cinthia și a Întrebat-o pe mămica de ce pe Bertha o scoseseră pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
formă foarte liberă, puteți să-i spuneți americană, puțin Îmi pasă, o formă foarte liberă de educație are drept rezultat ce se vede astăzi și este o curată lipsă de respect. Aici nu se respectă Crăciunul; asta e noaptea de Ajun și nici urmă de pom de Crăciun“. Julius interveni ca să-i spună că În privința asta el credea că mămica are dreptate. „Mămica zice că nu poți pune pomi de Crăciun Împodobiți cu vată, ca să semene cu zăpada, cînd noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la cinema. Băiatul nu mai suporta de-atunci serile. Cum începea să se-ntunece mergea la fereas tră, lipea frun tea de geam și privea amurgul galben de iarnă până îl sufoca nefericirea. Ieșea atunci și rătăcea prin cartiere necunoscute. Ajun gea uneori atât de departe, și casele erau atât de stranii - orna mente de ipsos pe ziduri crăpate, gata de prăbușire, geamuri acoperite cu ziare îngălbenite - încât băia tul se simțea în altă viață, sau într-un vis. Într-o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cum o chema în realitate pe Nana, personajul meu din nuvela „REM“. Fusese o tipă pe care nici n-o cunoșteam, cu care avu sesem o aventură de-o singură noapte - o agățasem la un cenaclu și, spre surpriza mea, ajun sesem în garsoniera ei fără multe fa soane -, dar din asta se desfăcuse ceea ce cred și azi că e textul cel mai bun scris de mine vreodată. N-am mai văzut-o de-atunci deloc, timp de nouăsprezece ani, când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pitele des picate întinse rigid spre marginea patului. Visam? O luasem razna? Nimerisem pe mâna vre unor farsori suprarealiști? Îmi puseseră ceva în pudding? Mi-am amintit palatul decrepit din Toam na patriarhului, prin care umblau găini și unde vacile ajun geau în balconul patriei. „What now?“ mi-am șoptit. Trebuia s-o gonesc, s-o dau afară mă car din camera de culcare. Dar cum naiba să fac? Mă-ngrozea momentul când avea să zvâcnească brusc din pat, cu un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
urechi de instructorul lui, s-a smuls cu disperare din mâinile lui Ștefan și, încă strângând în pumn fragmentul cu „Și una-i roză și miroase“ (a trebuit să facem apoi altul), a sărit pe fereastră și dus a fost! Ajun seseră să se ferească de noi chiar și la sala de mese: cum apărea grupul nostru, striga unul: „Șase, stu denții!“, la care cei mai mulți își luau farfuriile cu budincă și-o roiau în dormitor. Începuserăm și noi să-i urâm
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
l-am cântat, bre, p-ăsta? E cu colindu’. Și, când să vine cu colindu’, dacă nu... Ia, nu ncercați să mă dați la-ntors, dragii mei, că, pă urmă, întorc foaia, așa să știți. Colindu’ e colind, iar ajunu’ e ajun, ce mai! Ă, ă... Cu ajunu’ ajun, nu știm nici un cântec. Noi le știm p-astea, dă să cântă dăcând lumea și pământu’, bre nea Fănică. Așa! Da’ al meu, ăsta d-o să vă învăț acuma, dă când să cântă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu colindu’. Și, când să vine cu colindu’, dacă nu... Ia, nu ncercați să mă dați la-ntors, dragii mei, că, pă urmă, întorc foaia, așa să știți. Colindu’ e colind, iar ajunu’ e ajun, ce mai! Ă, ă... Cu ajunu’ ajun, nu știm nici un cântec. Noi le știm p-astea, dă să cântă dăcând lumea și pământu’, bre nea Fănică. Așa! Da’ al meu, ăsta d-o să vă învăț acuma, dă când să cântă, mă taică? Dă azi? S-o spui
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai bine să vă cânt. Băgați bine la cap, că, la urmă, v-ascult, ca la școală. Și, cine n-o ști, vai dă pielea lui o fi. Să fim buni înțeleși! Foaie verde de prun, În noaptea de Moș Ajun Mi s-a rupt căruța-n drum Și-am rămas cu roatele Să se mire satele. Și-am să chem ferarii toți Ca să-mi facă la car roți, Să merg cu căruța bine, Să se mire-ntreaga lume. Ce spui
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
are Curcubeul când răsare, Vom merge să-l admirăm să le-nvățăm: Galben soarele zâmbește Printre nori când strălucește. Oranj portocala delicioasă Din ea suc iese de-i stoarsa. Roșu că haină lui Moș Crăciun Când la noi vine-n Ajun. Violet și Indigo...în grădinile cu flori Întâlnite deseori. Albastru frumusețea culorii Așternută-n valul mării. Verde vară așa-s câmpiile Copacii și viile. Gri par norii de pe cer, Roz e floarea de măceș, Negru-i bobul de piper, Albă
Culorile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83561_a_84886]
-
din ultima parte a fiecărei sarcini. Sentimen tul urgenței sau conștiința întreruperii ulterioare sau alte stări similare conduc la un tip de energie și mobilizare intelectuală care mie mi-au permis să finalizez proiecte mari în perioade foarte scurte. În ajunul nașterii Nonei, făceam ultima corectură la cartea mea de debut ; cu Mira în burtă și cu Nona pe lângă mine scriam monografia Gheorghe Crăciun și capitole din doctorat (pe care l-am susținut abia când Mira a împlinit patru ani, când
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
care parcă nu putea pătrunde cu adevărat nimic din exterior între mine și copilul a cărui casă eram. Niciuna dintre preocupările mele. Nu existau decât senzațiile și preocupările „noastre“, preocupările „lui“. ...Care s-au dovedit a fi ale ei ; de Ajunul Crăciunului a venit pe neașteptate, ratând întâlnirea cu ginecologul celebru (care fugise la țară să taie porcul și mă lăsase pe mâna unei doctorițe minunate, dar mai puțin celebră). Și nu era băiat, era Irina. „Iartă-mă, e foarte urâtă
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
el este adevăratul Mesia vestit de Dumnezeu și de profeții săi, chemat, in-vocat dintotdeauna de poporul lui Israel, după cum ne este a-mintit, printr-o frumoasă sinteză, de către Ioan Paul II: „Un [...] fapt semnificativ este că, intrând în Ierusalim în ajunul pătimirii sale, Isus împlinește, așa cum spun evangheliștii Matei (Mt 21,5) și Ioan (In 12,15), profeția lui Zaharia, în care își găsește expresie tradiția «regelui mesianic»: «Veselește-te mult, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Și cînd poți începe? — Imediat ce mă vindec, spuse Thaw, simțindu-se dintr-odată bine. De fapt, o să ies din spital vineri. Vei putea termina, deci, pînă la Crăciun. Bun. Asta ne va da timp să scoatem schelele pentru slujba de Ajun. Am putea combina, poate, ceremonia de sfințire cu slujba de Crăciun? — Nu cred, răspunse pastorul. Nu. Dar poate fi combinată cu slujba de Anul Nou. — Bun. O biserică proaspăt decorată pînă la Anul Nou. Asta îi va face pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se face că sunteți în viață. După o scurtă pauză, vocea reluă: ― Domnule Gosseyn, vă rog insistent ca întrebările dvs. să se refere la situația de pe Venus. Poate doriți să vă fac un scurt rezumat al condițiilor de aici, în ajunul invaziei planetei Venus. ― Pe dracu'...! ― izbucni Gosseyn furios. Dar se stăpâni, conștient de timpul pe care îl pierdea. ― Bine ― zise el obosit ― bine, nu-i o idee rea. Vocea începu: ― Pentru a putea înțelege situația actuală, va trebui să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o dată, în grabă, apartamentul. Livingul era inundat de soarele care strălucea prin ferestrele imense. În afară de camera sa, niciuna dintre celelalte nu fusese folosită; deschise ușa care ducea spre interiorul arborelui gigantic și intră în hrubă. Era la fel de întunecată ca în ajun. O clipă șovăi, gândindu-se dacă n-ar trebui s-o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Cu chipul întunecat, Thorson continua să-l privească cu intensitate. În cele din urmă, uriașul rosti gânditor: ― Ceea ce nu înțeleg eu, Gosseyn, e rolul dumitale în toată povestea asta. Părea cu totul descumpănit: ― Literalmente ai fost împins în scenă în ajunul atacului. Este clar ca lumina zilei că apariția ta era destinată să stopeze invazia. Și recunosc că ne-ai întârziat, e drept, nu multă vreme. Dar, până la urmă, pari să nu fi servit vreunui scop bine definit. Căci atacul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se face că sunteți în viață. După o scurtă pauză, vocea reluă: ― Domnule Gosseyn, vă rog insistent ca întrebările dvs. să se refere la situația de pe Venus. Poate doriți să vă fac un scurt rezumat al condițiilor de aici, în ajunul invaziei planetei Venus. ― Pe dracu'...! ― izbucni Gosseyn furios. Dar se stăpâni, conștient de timpul pe care îl pierdea. ― Bine ― zise el obosit ― bine, nu-i o idee rea. Vocea începu: ― Pentru a putea înțelege situația actuală, va trebui să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o dată, în grabă, apartamentul. Livingul era inundat de soarele care strălucea prin ferestrele imense. În afară de camera sa, niciuna dintre celelalte nu fusese folosită; deschise ușa care ducea spre interiorul arborelui gigantic și intră în hrubă. Era la fel de întunecată ca în ajun. O clipă șovăi, gândindu-se dacă n-ar trebui s-o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Cu chipul întunecat, Thorson continua să-l privească cu intensitate. În cele din urmă, uriașul rosti gânditor: ― Ceea ce nu înțeleg eu, Gosseyn, e rolul dumitale în toată povestea asta. Părea cu totul descumpănit: ― Literalmente ai fost împins în scenă în ajunul atacului. Este clar ca lumina zilei că apariția ta era destinată să stopeze invazia. Și recunosc că ne-ai întârziat, e drept, nu multă vreme. Dar, până la urmă, pari să nu fi servit vreunui scop bine definit. Căci atacul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de a-i refuza sprijinul. Dar admițând că șeful secției de chimie dispunea de o majoritate de voturi, tot ar mai fi rămas câteva sute de oameni în afara influenței sale. Grosvenor își amintea cuvintele pe care i le spusese, în ajunul plecării, un membru al guvernului, el însuși nexialist: - Misiunea dumitale la bordul acestei nave nu va fi deloc ușoară. Nexialismul este un mod teribil de nou de a concepe învățământul și relațiile dintre științe. Vârstnicii îl vor combate instinctiv. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]