221,754 matches
-
își ițește capul în lume. O bucată de plută Dacă ar fi să judec după cît am mers pe orizontală, unde am ajuns, ce orizonturi se întrevăd pe după pleoape ar trebui să fiu mulțumit: și în sus, printre nouri, am ajuns destul de departe; și în jos am ajuns pînă pe fundul prăpastiei; în ceilalți, ca un glonte de argint, am pătruns inimaginabil de adînc; numai în sine plutesc precum o bucată de plută deasupra apei, nu pătrund nici măcar cu o unghie
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
de plută Dacă ar fi să judec după cît am mers pe orizontală, unde am ajuns, ce orizonturi se întrevăd pe după pleoape ar trebui să fiu mulțumit: și în sus, printre nouri, am ajuns destul de departe; și în jos am ajuns pînă pe fundul prăpastiei; în ceilalți, ca un glonte de argint, am pătruns inimaginabil de adînc; numai în sine plutesc precum o bucată de plută deasupra apei, nu pătrund nici măcar cu o unghie Cînd prada e prea multă Cînd prada
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
Liviu Georgescu acela care trece nu știe de ce trece și de ce malul se pierde în ceață și nu poate fi ajuns oricât de mult ar merge, până la capătul puterii, până la capătul veacurilor, nu-i e dat să știe de ce fumul se ridică: poate cineva a murit, poate că e un sacrificiu, ori o stea călătoare. de aici totul se vede profetic
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
mine, să pun întrebări, să răspund. până la primul stop e o lungă întoarcere-acasă. liniștea vecinii bat în calorifere, îi deranjez, nu le place liniștea mea. pata întotdeauna, cât sunt plecat, în casa mea se sinucide o femeie frumoasă. niciodată nu ajung la timp pentru a o salva. găsesc doar umbra ei, pe podea, ca o pată de sânge.
Poeme noi by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/4633_a_5958]
-
Ovidiu Genaru Graffiti Ajunsesem cu figurile la capătul tablei și fâstâcit abia dacă bâiguiam o câtime din problemă desemnând într-un cerc meschin fără centru pasăminte împărțisem tabla greșit o suprafață pe care vai o uram fiindcă la matematici eram un zero tăiat în
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
a clasei asemenea unui cor antic dirijat de boemul dascăl Pe măsură ce creta se isprăvea bunii mei colegi îmi puneau în palmă iscusita unealtă de scris adusă de nu se știe unde și ca-n transă posedat de o frenetică energie ajunserăm cu ficțiunea arborescentă pe scări și treptat le coborârăm umplând peretele oblic cu un graffiti de noi semne și inscripții revelatoare smulse din bănuțul unui ou ancestral îngropat în măruntaiele unui biet elev corigent la mate Praful de cretă mânjind
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
catedrala cu îngerii ei androgini Cuibăriți sub cornișe peste care plăsmuirile mele țeseau o boare proaspătă de geometrii sugerând inscripții primordiale aidoma unor rămășițe de templu un phantastikon astrologic șoptit de o entitate Pierdută în mădularele manuscriselor din Alexandria până ajunserăm în câmpul cu greieri unde sfârșitul unei plăsmuiri înseamnă începutul alteia fiindcă profesorul... Pe nesimțite căzu seara și când nemărginirea plată fu scrisă în întregul ei printr-un efort considerabil îmi îndreptai demonstrația spre labirintul înstelat P.S. Și fiindcă ochii
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
ca de Bărăgan irigat. Fiind acum „compus din”, ca bizarii eroi urmuzieni, mi-e mai degrabă rușine, chiar foarte rușine, când ies din nou în zăpadă și ger, așa de murdar, cu atâtea linii deplasate, cu sângele meu abia închegat ajuns un fel de jeg al fostelor geometrii. Ce-i de făcut? Pare că se răzbună acum prea multa literatură înghițită, Da, și fermenții Literaturii Viitorului agitându-se în zadar în propria mea bășică, compromiși pentru totdeauna! și epopeica luptă din
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
Eram ca o nălucă de cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase drumul lung; Ce-a fost, a fost ce trebuia să fie; În niciun cer nu se cădea s-ajung; Nu orice bob se macină la moară Și nu răsare muntele din șes, Iar ce se naște, trebuie să moară, Ca să se-ncarce vremea de-nțeles
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
oricum decît săgeata ta, agile Ahile. Insula nimfei Calypso e tot pe aici, în azurul celest și Scilla și Caribda și sacul în dar de la Eol cel burdușit cu vînturi în stare să mă împingă în pînze la Itaca s-ajung ca orice bătrîn, cerșetor numai și numai femeii aceeași ce niciodată îmi pare că nu-mbătrînește.
Corăbii pe cer by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4910_a_6235]
-
biserică unde am lăsat în urmă răcoarea și mirosul de busuioc și deasupra intrării o orgă între două statui am ieșit dintr-o bibliotecă unde-au rămas cărțile să respire și să se balanseze pe brațele unor femei de sticlă ajuns pe o bancă dintr-un ziar îmi fac o pălărie în ea își află cuib vântul și alte semnificații Riduri pe fața lui beckett fac un desen crud pe asfalt apoi îi las timp să se maturizeze în tabloul meu
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
afle băieții Să mi se demonteze microfoanele Să mă grăbesc să mă antologhez la Hyperion la patruzeci și cinci de ani să-mi cârpesc ciorapii asta da metafizică Să șofez o pasăre Să fug unde văd cu ochii dar să ajung cu bine la Florența. Păcat De n-ar avea poemul o rană incontestabilă ca ordinul de vânătoare al Dianei în pădurile Traciei Splendoarea mea moartea mea te-aș părăsi în clipa asta de uimire Ce păcat ce păcat am iubit
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
marginea gropii. Umbli năuc prin oraș, pornești așa, la întâmplare, Într-un octombrie rece, zugrăvind în gând icoanele rare Dintr-un hotar mirific, unde frunzele-s ploi de confetti, Cum apuci pe Vasile Lascăr în jos către Piața Rosetti, Să ajungi într-o răscruce de flăcări și rumoare și febre, Cu năluciri prin istorii din miezul acelui Decembre. Și treci mai departe ca prin ciudate bântuiri de omături Către un Cișmigiu fantomatic, absent, nici măcar cu tine alături, Căutând numai conturul acelui
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
Când pe Griviței, din ganguri ieșeau ca din Infern, cu fețele pale, Fetele nimănui, să te înfioare și acum în amintirile tale. Veneam atunci dintr-un hotar cu porumb, cu grâu, cu ovăz, cu Neguri și ploi, și zăpezi, să ajung în atelier la Dărăscu, Unde mă așteptau Homer și Laocoon, și zeități din vremuri străbune, Să-i închipui măreț în jocuri de alb și cărbune... De ce te-ai oprit? Mai spune! Mai spune! Itinerarii Străin de duhul pământului, setos de
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
Cu vedenii și gânduri, sub cobilițe-nclinat ori după butoiul cu braga, Coboram pe Vitan, bănuind nu departe sub zidiri Călărașii, Când apăru ca din zariște numele lui lăcrimat, Lucian Blaga. Nu, nu eram deloc în suferința unor impresii confuze, Ajuns aici dintre dealuri în necuprinderi de șesuri. La numele lui opreau, în așteptări și ocoliri, autobuze, Iar bulevardul deschidea spre Unirii semețele lui înțelesuri. Pot răsfoi sfintele cărți, minți luminate dând Bucureștilor Loc de uimiri, vaduri drumețului, azimă caldă flămândului
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
mai chem, anii mei, de unde sunteți, veniți, De după secerișuri, după cules, după otavă de coasă, Cât încă sufletul meu pe hotare cu snopii e Și mai sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie! Hălăduiri Supus unor stăruitoare preocupări agreste, Ajung prin cartiere democrate uneori, Ca în literatura cu lozinci și manifeste În care pentru un ideal erai pregătit să și mori. Cum să ies, îmi spun, din conturul acestei provincii, Să mă pierd în fiori metafizici, prin coduri ale lumii
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
De ce n-aș trece sfidător, și de nimic să nu-mi pese, - Să vezi în asta semnul menirii tale, barde, Și să mai dau cu tifla cuvintelor alese, Pierdut prin cartiere, trecând pe bulevarde? Și așa, chinuit de înfiorări citadine, Ajuns pe chei, văd Mureșul, aud clipociri de golgoane, Și parcă Râpa Morii se-nclină peste mine Și Radu Vodă însuși mă-ntoarce la icoane, Mă ține între dealuri, mă leagă de pământuri întinse, rourate, Și-ajung pe străzi, și caut
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
chinuit de înfiorări citadine, Ajuns pe chei, văd Mureșul, aud clipociri de golgoane, Și parcă Râpa Morii se-nclină peste mine Și Radu Vodă însuși mă-ntoarce la icoane, Mă ține între dealuri, mă leagă de pământuri întinse, rourate, Și-ajung pe străzi, și caut, năuc, parcă pe drumul țării Cu Dumnezeu alături, cum cearcă să-mi arate O cale-a mântuirii, un loc al îndurării, Și sufletu-mi atârnă-n uimire ca un ciucur. Necunoscuți în juru-mi, eu însumi necunoscutul
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
e o rugăciune a mea o rugăciune împlinită icoană stând strâmb pe perete nu am vacanțe nu plec peste graniță stau și scriu desenez lumi încerc să fiu îngerul păzitor al viermelui de sub trotuar amândoi săpăm cred că eu voi ajunge mai repede ca el oriunde ce greu e să trăiești când toți cred că îi visezi și stau cu ochii ațintiți spre tine oricând gata să te împuște poate că mâine universul se va lumina puțin măcar cât lumina unui
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite șolduri sâni capete alungite colcăie în magma cubului negru. urc tot mai greu poticnindu- mă pe urmele botinelor printre trupuri sfârtecate cu membre încă vii care agită întunericul. hotărâte să-și prindă prada. ajung la capătul scării. doi ochi din lumină albă și rece mă privesc țintă. nu au pleoape nici pupile. o pereche de iriși dilatați două lame albastre de cuțit îmi reflectă dublu chipul ca o mască din care se desprind bucăți
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
aerul din plămâni înălțat cu șoldurile coborâte în glezne spini uriași se sparg în tulpini vrăjite dar dacă sunt șlefuiți ei vor da la iveală un ocean de coapse. 5. respiri ca o magnolie bărbătească și mă aștepți să te ajung cu piciorul pe coapsă glezna mea te atinge de parcă ai fi o pisică apoi se învârte în aer și plonjează asemenea unui înotător de data aceasta eu trebuie să străbat cu trufie respirația iar tu să fii slujitorul să muncești
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
asemenea unui înotător de data aceasta eu trebuie să străbat cu trufie respirația iar tu să fii slujitorul să muncești pentru stăpâna ta dansatoare cât pentru o viață întreagă să fandezi fără să fii spadasin doar atât cât ea să ajungă în partea cealaltă a corpului fiindcă doar din partea cealaltă se va putea vedea dacă inima este una singură ori s-a preschimbat în cei doi plămâni din care a crescut mișcarea lumilor. 6. vârful piciorului meu lângă vârful piciorului tău
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
arăta dinții și oasele mâna mea alunecă pe spinare ca să te împresoare și să te atace sunt o îngrijitoare a corpurilor mișcătoare înfricoșată de obiectele nemișcătoare și totuși tocul meu ar înțepa chiar și coapsa lui dumnezeu dacă ar putea ajunge la cerul lui țeapă n ca să facă din bărbatul acela bătrân și celebru un dansator
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
din amețeală sare sprinten peste cearșafuri ștefan tîmplarul e primul care-l vede și-l strigă: purice! de parcă ar fi ștefan celălalt, voievodul, strigîndu-l pe aprod. îmi pare bine de cunoștință dacă te lași dus de vise pe insula asta ajungi la marea neagră numai să îți ții bine respirația. dacă te lași dus de vise pe insula aleasă vei sta într-o casă de cărămidă și mortar nu e de cleștar, dar e o casă numai să visezi cu ochii
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
vise pe insula aleasă vei sta într-o casă de cărămidă și mortar nu e de cleștar, dar e o casă numai să visezi cu ochii închiși. dacă te lași dus de vise după ani și ani de naufragiu vei ajunge teafăr pe ostrov ca să punem la cale sfîrșitul lumii. dacă te lași dus de vise pe insula aceasta vei uita că 99 % sînt țînțari și restul oameni. nu te-ai gîndit mai bine la red montana? aurora insula asta nu
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]