4,178 matches
-
la maximum. Aerul devine cald și înăbușitor în mașină, dar Marius nu mai are timp să roage șoferul să deschidă geamul. Deja vede imaginea binecunoscută a acoperișului înalt acoperit cu ardezie neagră. De o parte și alta a străzii se aliniază vile impunătoare pe a căror pereți albi se vede plasa lemnoasă a rugilor abia înmuguriți de iederă. Pe frontonul uneia dintre ele, proprietarul montase într-un triunghi isoscel stema heraldică a unei vechi familii nobiliare. Strada este pustie, tipică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că are ardei iute-n fund nu alta! Biserica apare deodată în față, la o cotitură a uliței, turla ei albă și subțire se ridică din spatele unor gutui. Curând, se arată și spitalul de campanie. Mai multe corturi albe sunt aliniate de-a lungul unei poteci pe marginea căreia se văd numeroase flori roșii, galbene, albastre. Un sanitar înfășoară capul unui soldat cu un bandaj nou, înlocuind pe cel vechi, însângerat și murdar, aruncat pe masa din lemn de alături. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o face spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții coșcoviți sunt agățate vestoane, mantale grele de iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe de teracotă a cărui burlan masiv din tablă ruginită pe alocuri, iese afară prin tavanul jos. Odaia păstrează vizibile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fulgi albi, maculați. Pare că plânge cu lacrimile înghețate ale părerii de rău. Tunetul artileriei se sparge înfundat undeva departe, în timp ce mitralierele, fără să facă economie la muniție, trag fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește povârnișurile și umple cu un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înțelegeți asta cât mai repede. Vă întreb doar atât: sunteți alături de mine? Cei întrebați se uită serioși unul la celălalt și Nicky este cel care în final exprimă hotărât răspunsul tuturor: Ca întotdeauna, domnule locotenent. Între timp, soldații germani se aliniază la marginea pădurii. Doar o timidă pală de vânt se mișcă parcă speriată printre crengile copacilor. Nenumărate binocluri ale ofițerilor nemți sunt ațintite asupra clădirii. Încearcă să pipăie ceva concret din forța celor ce urmează să-i atace, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
exact când două camioane Molotov cu botul teșit, parchează în curtea împrejmuită cu clădiri din cărămidă roșie, a cazărmii. Cam nesiguri pe ei, de sub prelata kaki își fac apariția mai mulți soldați ruși, în marea lor majoritate băiețandri, care se aliniază sub comanda unui ofițer ce strigă ordine cu glas răstit. Bâstreeei! Bâstreeei!164 Uniformele lor arată curat și îngrijit, spre deosebire de cele ponosite ale militarilor români din lunga coloană care tocmai intră pe poarta principală în frunte. Toți duc ranițe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nouă dinamică unificării europene. Unificarea europeană a fost întreprinsă de multe ori prin supunerea de către o putere ridicată înăuntrul său sau în afara continentului; o putere economică, politică și militară, câștigând ascendent, a încercat să subordoneze alte țări și să le alinieze la programul ei politic. Unificarea europeană pusă în mișcare în perioada postbelică în Europa Occidentală și aflată în curs, a luat de la început o cu totul altă cale și recurge la proceduri diferite. Ea se bazează pe alte premise filosofice
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
principale ale sistemului economic care a fost instaurat în toată Europa de Est sunt, deci, etatizarea, extrema centralizare a procesului decizional și mobilizarea autoritară a resurselor materiale și umane pentru realizarea planurilor. Între 1945 și 1948, țările E.C.E. au trebuit să se alinieze acestui model. Aceasta s-a tradus prin naționalizarea tuturor sectoarelor industriei și finanțelor și prin colectivizarea agriculturii (chiar dacă țăranii erau organizați în exploatări colective sau în ferme de stat, pământul era în „proprietatea întregului popor”). Într-un astfel de sistem
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
luați în calcul și alți parametri: mărimea amenințării comune (care determină gradul de coeziune al alianței), acoperirea unui spectru cât mai larg de amenințări percepute ca fiind aceleași pentru toți membrii (fie prin descurajarea purtătorilor de riscuri de a se alinia, fie prin compensarea unei asemenea alinieri) ș.a. 2. Deși există o terminologie diversă raportată la fenomenul abordat - alianță, asociere, coaliție - se constată similitudinea acestora care poate merge până la identitatea de esențe. În pofida nuanțelor, accentelor și valențelor diferite, este greu de
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
mod cinstit și eficient. La fel este și oferta de partide politice bine organizate și de încredere, cu care indivizii să se identifice și care să le reprezinte interesele. Guvernările țărilor post-comuniste se confruntă cu cererea poporului de a se alinia Europei de Vest, în timp ce încă mai duc povara "moștenirii nefericite a socialismu-lui real". Alegerile libere din Europa Centrală și de Est din 1990 au prefațat introducerea democrațiilor noi pe o jumătate din continent. Rezultatele alegerilor au demonstrat sprijinul popular de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Basingstoke, Macmillan, 1998. 6 Același lucru e valabil și pentru Albania, însă ea se situează în afara termenilor de referință ai acestei cărți pentru că, istoric, a fost un avanpost al Imperiului Otoman și pentru mare parte din perioada post-1945 s-a aliniat cu China comunistă. 1 Pentru detalii, vezi pagina de internet Centre for the Study of Public Policy: http://www.Strath.ac.uk/Departments/CSPP 1 Media națională (respectiv deviația standard) pentru fiecare țară sînt: Bulgaria 14 (51); Republica Cehă 33
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
colaboreze, în scopul reconstituirii coaliției, denumită Neutralitatea Armata, creată, din inițiativa Rusiei, în anul 17803. La Copenhaga, terenul fusese pregătit atât de diplomația rusă cât și de disponibilitatea manifestată de ministrul Afacerilor Străine al Danemarcei, Christian-Gunter Bernstorff, de a se alinia la sistemul de neutralitate preconizat de Rusia 4. Motivația acelei disponibilități o constituia intenția de a contracara, cu ajutorul Rusiei, tendința Mării Britanii de a dobândi "a complete mastery of the seas"5. Că 2 Ibidem, p. 40. 3 Cf., Hug
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și, trecând prin Strâmtori, al celui al Mării Mediterane. Detensionate, la sfârșitul secolului XVIII, ca efect al progreselor înregistrate de revoluția franceză, ele au intrat într-o nouă criză, ca urmare a necesității resimțită de diplomația rusă de a se alinia blocadei continentale, instituită de Napoleon Bonaparte, la 21 noiembrie 1806, pentru a putea promova, cu mai mult succes decât până atunci, politica să orientala. Strânsă interdependenta a acestor două componente ale politicii externe a Rusiei a continuat a fi o
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
n-o îndreptă spre Burke, dar nici în altă direcție. Bărbatul se făcu alb de tot. Știa că femeia aceasta nu va șovăi să-i tragă un cartuș vibrator în piept. Discuția se sfârșise. Se prăbuși într-unul din scaunele aliniate de-a lungul peretelui. ― Sunteți cu toții nebuni, să știți, bâgui. ― E musai să fii ca să te înrolezi în corpul infanteriei coloniale. Îi zise duios Vasquez, înainte de a-i vorbi caporalului. Ia zi-mi o chestie, Hicks: crezi că aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o cheme. Se depărtă ușor de Newt care dormea încă, fără habar de obsesiile adulților. Ripley se întoarse pentru a părăsi adăpostul, târându-se. Atunci ochii îi căzură pe laboratorul medical... și sângele îi îngheță în vine. Doi dintre cilindrii aliniați lângă ușă erau întunecați, fapt ce indica oprirea câmpului lor de stază. Capacele săriseră, tuburile erau goale. Abia îndrăznind să respire, Ripley scrută toate ungherele întunecate, se uită sub fiecare pupitru. Paralizată de frică, încerca frenetic să analizeze situația mișcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
băiat era nerăbdător să-i prezinte o suprafață lăcuită de perete unde, când apăsai pe un mic motiv de desen, partea aceea schimba culorile. Erau acolo majoritatea culorilor pe care le cunoștea; și ideea era că dacă erai primul care alinia o culoare pe verticala acelei suprafețe, sau pe orizontală, atunci erai câștigător. Când primul joc era câștigat, câmpul era degajat pentru un nou joc prin apăsare pe un desen aflat lateral: un buton de control cu ajutorul căruia un computer stabilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
lângă Gosseyn - o să dea ordine atunci când o să creadă de cuviință. Individul înarmat care vorbise aruncă o privire spre Gosseyn. Apoi ridică din umeri. După care, nu mai spuse nimic, rămânând cu pistolul în mână. Gosseyn își mută privirea de la indivizii aliniați lângă perete și zâmbi acru spre Blayney: - Nu prea cred că se află vreun viitor venusian printre cei din grupul ăsta al tău, spuse el. Bărbatul care devenise egalul unui rege, se încruntă spre prizonier. - Asta este o încercare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
care să le privească, soții sau amanții lor lipseau, ocupați cu cine știe ce alte amante ori soții sau doar uitați acasă ori la serviciu, iar carnea ardea, obosită și nerăbdătoare să fie dorită după o zi de muncă. Seara, asistentele se-aliniau spre stația de metrou sau deschideau Matiz-uri împodobite cu sacoșe de la „Cora“ și pomișori parfumați. Arbuștii din carton presat atârnau de-oglinda retrovizoare: brăduți galbeni, roz, albaștri sau verzi, spânzurați câte trei și împrăștiind snopi de-arome chimice. Pe bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de scântei și culori. Adrenalina mea dispăruse. Îmi pierdusem, una după alta, bucuriile. Când Maria mă invitase în cofetăria belgiană din spatele Universității numai ca să privim cum vânzătoarea îmbracă o mănușă de catifea roz și de-abia atinge pralinele și fondantele aliniate pe platourile aurite, o invidiasem. Îi zâmbisem rezonabil, ca ultimul dobitoc, dar mă simțeam mort pe dinăuntru. În ochi îi sclipea ceva, poate iubire, poate magia momentului, poate dorința de-a săruta catifeaua pătată de pudra trufelor, cu religiozitatea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
camere în linie, dintre care una biblioteca; cutiuță de intelectual din părinți intelectuali, grijuliu cu banii, draperiile și cărțile strămoșești. Mirosea plăcut, a praf și mobilă grea. Părinții vegetau și ei acolo, oameni buni, osificați, tasați printre ziare și pantofii aliniați la intrare, ca o familie fericită. Amicul Paul lucra liniștit la jurnal, cu degetele lui de cașcaval. Ba chiar îl trecea seara pe calculator, sub ochiul meu larg: o victimă imprudentă, studiată de torționarul ei zelos. Îi răscoleam paginile intime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
căutând restul. Lipseau niște chestii, cineva parcă deșurubase capacul și plecase cu hard-ul, sau poate tavanul zdrobise totul în cădere, îngropând piese și circuite sub kilograme de moloz. Doar imprimanta se-afla la locul ei, neatinsă, cu foile încă aliniate în capac. Rapotan găsise prognoza lui Mihnea gata tipărită, probabil că doar întinsese lăboanța aia a lui cimentată și se și servise. Îl bănuiam la secție, perplex, nervos, indispus de literele mărunte. Dar unde era Mihnea? Am traversat restul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se turna untură, dintr-o cutie mică, rotundă, metalică: o întindeai ușor, cu degetul, să intre-n găurele fără să lase vreo pată. Când tropoteai iarna la ușă, îi curățai de zăpadă pe preș, cu-o măturică. Periile așteptau cuminți, aliniate sub calorifer; dacă nu mergea căldura, duceai pantofii în bucătărie, sub aragaz, lângă perechile părinților. Și, pe lângă eroism, mai trebuia să pui și respectul. Cu cât ți-era mai greu, cu-atât știai că trebuie să te respecți mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Sexul mare, energic. Lipsa feselor (o dramă pentru femei, pe care, și dacă ar scrie zeci de tratate, tot n-ai înțelege-o: ce le trebuie lor fund la bărbați?!). Picioarele de fotbalist, lăudabile. Gleznele subțiri. Tălpile cuminți, fără monturi, aliniate pe gresie. Despre degetele de la picioare, ce să mai zic: multe, normale, inerte. Ce poate fi mai trist decât o asemenea priveliște? În tot infernul ăsta de piele și oase, pâlpâia o salvare. Căpătasem sentimentul reconfortant că existența mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ciufut, te respingea, zicea că ai tupeu să vii așa, cu mașina murdară. Imediat după București, schimbai epoca. Vara, căruțele cu fân îți tăiau calea, ca și satele uscate, cu fântâni și cumpene de pe vremea lui Negru Vodă. Casele se-aliniau la drum, mici, pietruite, iar din curțile lor săreau invariabil în fața mașinii copii desculți și-n izmene. Nu s-ar fi mirat nimeni dacă dintr-o curte ar fi apărut Rahan. Cum te-apropiai de Dunăre, pepenii invadau șoseaua, verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întorcea încet, cu grijă, să nu se poată rupe, ciupi sau îndoi la colțuri. Hârtia era prețioasă, înzestrată cu-o valoare pe care eu n-o bănuiam. Se purta religios cu ea, elegant, cum procedam eu cu Pif-urile: paginile se-aliniau albe, lipite, recunoscătoare. Până și mirosul de cerneală plutea curat și proaspăt. Cu timpul, încropise o bibliotecă impresionantă - o spun aproape ca o femeie, cu admirație și invidie. Un fel de submarin de beton, cu sute de ușițe și compartimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]