2,235 matches
-
1921, la Paris, răvășit, a sosit dimineața, a pus mâna dreaptă, zvâcnind, pe mâna mea și mi-a spus: "Cocondy, se întîmplă un lucru teribil! Au tras, din nou, ca-n 1918, asupra lui Volodea (așa obișnuia el să-l alinte pe Vladimir Lenin)... Zvonurile pretind că, exact ca-n 30 august, glontele a fost la un milimetru de a-i secționa carotida. Volodea ar expectora sânge. I-am scris de urgență că, dacă lucrurile capătă o turnură și mai caraghioasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
piciorul stâng peste piciorul lui drept și-și încolăci piciorul drept în jurul mijlocului bărbatului. Apoi își puse brațul drept pe umărul lui stâng și brațul stâng în jurul gâtului lui. După aceea își ridică fața spre el și începu să gângurească, alintându-se. Virgil Jones gâfâia vesel, lovindu-și coapsa cu mâna stângă, rămasă liberă, iar colacii de grăsime de pe burtă i se scuturau vesel. Ia uită-te aici, spuse el. Poziția urcuș-pe-munte! Nemaipomenit de potrivită sau potrivit de nemaipomenită. Vezi, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la următoarea, într-un bâzâit puternic de albine, i-a permis - și lui dar și ei înseși - un al doilea sărut. Un timp n-a vrut să meargă mai departe, dar în cele din urmă l-a lăsat s-o alinte. Mâinile lui au mângâiat-o, la început prin haine, apoi strecurându-se pe sub ele, ca s-o înalțe pe nestăvilite culmi ale dorinței. Dar acolo ea l-a oprit, distrăgându-i atenția. Ce rost mai are să ne oprim acum? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ajuta cu nimic. Sfârșitul Vânătorului a fost cel mai rapid dintre toate. Cale-Bătută Peckenpaw își ieșise din fire, pradă unei emoții puternice. Nu-l va lăsa pe Vânător să moară. Nu-l va lăsa. Haide, ticălos mic ce ești! îl alinta el. Hai, tu, cel de două ori, hai că-i OK, e OK, e OK... Zgâlțâia leșul ca pe un preș mototolit. — N-are rost, spuse Flann O’Toole cu o blândețe neobișnuită. Lasă-l în pace, Cale-Bătută. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cum Îi spusese "mama mama", adică bunica după cum o botezase verișoara sa, Alexandra), cu boticul Încrețit a plâns. Cred că eram tare ușor, spuse el mai mult ca pentru sine, și cred că... Erai un plângăcios și un pișorcos, Îl alintă mama cu o falsă mustrare, iar el sări de gâtul ei și o bombardă cu pupături să o sufoce. Iar mamei Îi veni să râdă când Își văzu rimelul Întins pe obrăjorii lui frumoși și fondul de ten pe vârful
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o lipoveancă planturoasă și cochetă, care contractase o boală ce nu se poate spune și se temea să o vadă un doctor. Firește că nu o ascultam. Îi priveam din când În când trupul robust (de Balenă eșuată așa o „alintam” uneori, fără Însă ca ea să se supere) cum se balansa greoi În timp ce vorbea, provocându-mi o vaga senzație de amețeală. Nasul mic, fluturat, semăna cu o șa de ponei și această găselniță mă făcu să zâmbesc, fapt pe care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Simfonia destinului”, a lui Beethoven. Începe să mă cucerească vodka asta. I-am descoperit și aroma. O beau din pahar (e mai civilizat). Sorb sistematic. Sunt la al treilea acum și Plăcerea Începe să mă ia În brațe, să mă alinte, să mă prefacă În sclavul ei. O simt tractată de licoarea asta magică, ce-mi intră În viscere și, de acolo, se Împrăștie prin tot corpul, ajungând până În cele mai Înguste locuri, În cele mai fine rețele, până În vinișoare și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu fi prinsă. Liii lii...!, i-am strigat sadic de la fereastra etajului Întâi, cu o voce cavernoasă, și am dispărut În secret. A doua zi a venit la banca mea și m-a Întrebat: „Tu ai fost, Micuțule? (așa mă alinta, ironizând blând faptul că eram destul de Înalt). „Nu!...” I-am răspuns sec. Știu că nu m-a crezut. Eu Însă, din seara cu pricina, n-am mai fost capabil s-o iubesc. Lola mă asculta absentă. Apoi, sesizând că m-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
poveste de dragoste Într-un weekend lung - pasiune, pupături, lacrimi amare, te iubesc, nu mă părăsi, adu-mi ceva de băut, Îți place de el mai mult decât de mine, du-mă la culcare, ai un păr așa de frumos, alintă-mă, te urăsc. Stoarsă & speriată & dornică să mă Întorc la serviciu cât mai curând să mă odihnesc. Ce fel de mamă e speriată de propriii copii? A ta din Wrothly, K8 xxxxxxx Mă pregătesc să apăs pe „trimite“, dar În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la modă, la toate acestea adăugându-se aportul de loc neglijabil, nou și șocant pentru oamenii acelor locuri și vremuri, al cosmeticelor cât și al modului de utilizare, datorat În mare parte doamnei colonel Argintescu, Rădița sau Pufița după cum o alinta colonelul. Doamna colonel, vigilentă și suspicioasă, nu reușea să nu o Îndrăgească și să-i lase acces liber În buduar, la cremurile și odecolonurile sale scumpe, pentru că numai Viorița reușea, cu un dat al său, să o Înfrumusețeze, adesea Întinerind
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
maro, prin care privind soarele, se bucura zgomotos, multă vreme, până ce un colț ascuțit Îi făcea buba și abia atunci când zărea picurușul de sânge Începea să plângă În timp ce mergea Întins către mătușele sale să-l „badijoneze” și să-l Împace, alintându-l cu maimuțăreli de iubire. Apoi se Întorcea grăbit În grădinuță și culcat printre flori cultivate sau romanițe cu miros amețitor, transpirat și plin de praf, privea cu Încântare cerul sidefiu cu mici pete albicioase care luau forma porcului Ghiță
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
șuncile uriașe ale porcului Ghiță-Baiazid, Îngrășat pentru Crăciun, căruia bunicu’ Ghiorghi Îi spunea Baiazid (așa Îl botezse Victor cel iubitor de Istorie), iar bunica Ileana Îl dezmierda Ghiță, numai În prezența bunicului pe care În tinerețele lor la fel Îl alintase, cu diminutivul Ghiță. Acesta, bărbat Încă tânăr și frumos, cu bătrânețea bătându-i la ușă, după ce pufnind trăgea două-trei fumuri „Înădite” din „liuleaua personal meșterită” din lut de oale, arsă și jumălțuită verde Îi adresa, cu o jumătate de gură
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o țină pe Marțolea de funiuță, ba l-a săltat pentru ai mângâia coarnele-i mari și frumos arcuite, iar din timp În timp Îi amintea: Nu spui de secret, nu?! Acasă a smântânit o oală prinsă și l-a alintat cu „Nestematul neu”. Amurgise binișor când Aneta, numai ochi și urechi, a tresărit, s-a ridicat și a spus scurt: Văleu! Vin ai mei! Secretu’, știi tu, da?! Îhî! Aneta a sărit și a deschis larg poarta, căruța golită de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui Va acumula experiențe mai bune sau mai triste, aduna luni și ani și se depăna Împreună cu Aneta, bunica Ileana, bunicu’ Ghiorghi, Marțolea, Vizanti, Don Alba, Cristofor, Ghiță-Baiazid (chiar dacă originalele „zburau”, numele se păstrau!) și nenea Ion, Ionel cum Îl alinta bunica Ileana, mezinul familiei lui Ghirghi a dascălu’, un flăcăiaș de vreo ani, frumos și harnic pe care Va Îl diviniza pentru că știa să facă „minuni”, cânta frumos din gură și imita excelent „clanetul”, cel mai Îndrăgit instrument muzical din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înghițea bucuros toți „petii” săi. Îl aducea la realitatea, care adesea era destul de cenușie, nenea Ion (așa să-i spui, nu „badi” cum se zice pe aici de către mojicii cei fără de carte, ai Înțeles, Hasmațuchi?! Da, tăticule!), Ionel (cum Îl alinta bunica Ileana), care Îi spunea: Prâsleo! Dacă nu ești cuminte și m-asculți ai să-mi semeni mie, dacă nu ai să ajungi ca Ciulinel! Vrei să-mi semeni mie? Va, care-l admira În tot ceea ce făcea ( chiar era
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de a face un gest, ori de a spune un cuvânt. Dormi, toanto? Nu vezi c-o venit Varelică, Valraam, Va, nepotu’-meu!, spuse cu supărare În voce și uzând de toate acele nume pe care a fost strigat și alintat băiatul de-a lungul timpului. Da nu se poate, mamai-hăi! Da ce mare a crescut! Îi frumos, că nu-i zăresc fața pe Întunericu’ ista? Îi frumos cum nici nu crezi și nu te mai mira atâta că știi cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
noi până când a terminat alfabetul și putea citi titlurile scrise cu majuscule În „jornalu’” lui Ghiorghi a dascălu’. Duminica era chemat de Aneta În casa mare: Vină, nestematule, că te cheamă mama să mănânci ceva bun-bun! Bunica, fără să-l alinte cu diminutive, pupături, Îmbrățișări, Îl verifica dacă mai știe Tatăl nostru și Înger, Îngerașul meu, după care Îi dădea să mănânce bunătățile acelor vremuri: colțunași cu brânză, Învârtită, răcituri, prune cu orez, plăcinte, sfeclă coaptă În cuptor, zahăr cubic sau perje
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu care o „gătiseră” Dorița și Didița pentru a-l Întâmpina pe Valerică) și niște piciorușe prea mici pentru pantofiorii roșii cu care era Încălțată, erau ceva ce se numea ... Mălina (așa cum scria În actul de naștere), Mălinița (așa cum o alinta Ochenoaia) sau Ița (așa cu o strigau fetele Ochenoaiei), fata Zâniței pe care Vasile (soțul ei) nu o accepta deocamdată. În loc de o lună de zile trecuseră trei și, atunci când mai rămăseseră doar două săptămâni până la Începerea noului an școlar, Mamaia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dincolo de durerile aferente unor pierderi ireparabile, a unor ființe și locuri dragi, de motivele și motivațiile invocate, fiecare mai avea câte ceva În plus: Valerică se gândea la Maria, buna sa mamă vitregă, iar Victor tot la Maria, Maricica, așa cum o alinta lumea, cea spre care se Îndreptau. Fagii Înalți Îi reținu atenția băiatului tăcut, s-au urcat În căruță, la Îndemnul lui Victor, mânza de doi ani s-a opintit și a constatat că acum Îi este mult mai ușor și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o fi primul tău cămin adevărat? Cred că da... Aici am Început să nu mă mai simt deprimat. A zîmbit ca un copil satisfăcut cînd am Întors-o pe spate și am sărutat-o pe ochi. Am Început s-o alint, mîngîindu-i clitorisul pînă s-a hotărît să-și desfacă picioarele și să-mi călăuzească degetele Înăuntrul ei. — E bine... nu uita de anus. Vrei s-o facem pe la spate? Se Întoarse pe o parte, Își scuipă pe degete și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
copiat de Godun. Ca să știe că nu era vis, se roti și sări într-o parte, pe balustrada unde de obicei o vedea pe maimuța care ținea un rozariu. Îi șopti cum îl mai auzise șoptind pe Godun, când o alinta: — Eleonor, vino aici, fată dragă, ce cauți acolo și cum ai intrat? În spatele ei, sub arcade, cerul alb, ca o crustă de sare, se lipea de platoul uscat și Omar se gândi iar la Yazd. Desprinse tabloul din cuiul în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
e franțuzoaică. Te-ai gândit că și noi ținem fiecare, ca tot Pământul, de câte un punct cardinal? zise Veterinara. Omar se uita pe un ziar și înălță pentru o clipă ochii. Era ca și cum o fetiță i-ar fi vorbit alintându-se: „Mie, cel mai mult îmi place culoarea verde!“. Ascultă mai departe, încercând să nu râdă. Iubita lui, goală-pușcă, stătea pe un pled desenat cu fluturi și își legăna un picior în aer. Era ea aproape un fluture, lenevind pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mult o femeie coaptă“, îi zicea maică-sa, „dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca norul de ghalian al acelora care fumau ierburi cu opiu: dens și dulce ca o melasă, acaparator, obsesiv. Sebas o alinta ca pe o copilă, pe când ea îndrăgise nerușinarea. Era sigură că nici fiu-său nu se pipăise așa cu vreo fată, precum ei doi în depozitul de cașmiruri. Era magazinul mătușă-sii, cu care devenise complice, ca între ele, femeile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gata să Își irosească timpul și banii cu nespusă plăcere. Suntem deocamdată acasă la Terez, care Își face toaleta, admirat de Paloti și Colan, Într-o scenă demnă de pana unui Barbey d’Aurevilly. Brummell balcanic, Gogor Filfizon, cum Îl alintă nenea Tache, Își Înnoadă și deznoadă plin de concentrare un fel de cravată: „Împrejurul unui guler drept și tare, o legătură mare, vărgată negru și roșu, prinzând-o c-un ac, al cărui cap rotund și turtit era format d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
priveai. În acel moment, lumina pica bine, iar el era pur și simplu uimitor. Totuși, n-aveam de gând să-i spun așa ceva. Știam că dacă-i dau un deget, îmi cere toată mâna. N-avea nici un rost să-mi alint bruta. *** Restaurantul preferat al lui Hugo se dovedi a fi chestie foarte elegantă în centrul Clerkenwell, pe colțul unei clădiri în care se afla o bancă, cu podele din lemn, lustruite, mese din sticlă opacă și scaune negre tapisate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]