7,971 matches
-
Acasa > Stihuri > Momente > ASPRU ȘI ÎNTUNECAT TRECUT Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1019 din 15 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului În vreme nu mai știi iubire de sine aluneci în supunere moartea altora te afunzi adânc în viață în apă limpede zici tu omule prea clară potecă fiori șoc sisteme comuniști pe atunci un tot cazan uriaș din oțel seceră ciocan o scuză o ezitare o povară acceptată doar
ASPRU ŞI ÎNTUNECAT TRECUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362921_a_364250]
-
Am strâns atâtea drumuri în mine ca pe-un ghem, / Tam-tamuri de copite în mine aspre sună / Dar tot mi-e dor de ducă, spre mine încă chem / Acele panglici albe pudrate-n colb de lună.” Entuziasmul său juvenil a alunecat, consecință a îndoctrinării din acea școală de scriitori, exprimându-se convingător și naiv în versuri: Viața ni se cheamă-n încleștarea / Supremei bătălii pe câmp deschis. / Și-așa ea ni-i revoltător de scurtă / Ca s-o mai dăm pe
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Acasa > Impact > Istorisire > POTECI PRIN SUFLET Autor: Ella Blue Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului cu fiecare pas alunec peste clipe mi-e visul zbor spre țărmul ce mi-a păstrat aripa iubirii neatinsă parfum de amintiri mă poartă către cerul dintâi al rugii noastre și te-nvelesc iubite cu doruri te rog să mai rămâi Referință Bibliografică: poteci
POTECI PRIN SUFLET de ELLA BLUE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362969_a_364298]
-
atât de tânguitoare, că li se ridică părul pe ceafă. -- Ia, dă încoace puțin plosca aia, ceru paznicul. Nelu ascultă docil, privind cum omul miroase lichidul înainte de a trage o dușcă zdravănă. Îmbărbătați și încălziți după golirea sticlei, cei trei, alunecară ca nălucile spre locul devenit extrem de periculos odată cu apariția extraterestrului. De data aceasta, fascicolul gros de lumină seceră stufărișul ca un far, dezvelind privirilor tot malul. Dintre tulpinile scuturate zdravăn ale trestiilor, apăru capul uriaș care-i băgase în sperieți
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
mâna pe mânerul paloșului. Acea făptură ciudată continuă să strălucească într-o lumină străvezie. Ajuns lângă ea îi observă trăsăturile fine ale feței, buzele-i trandafirii, senzuale și ochii mari ca două mure în spatele cărora plutește întunericul. Treptat privirea îi alunecă pe trupul care se unduiește armonios. PALOȘ: Cine ești tu, făptură demonică!? Fecioarase oprește din dans și cu grație întinde brațul drept către el. PRINȚESA: Apropie-te viteazule! Doar n-ai de gând să ucizi o fecioară fără apărare! PALOȘ
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
curgă din ei!... Înainteee!... După mineeee!... Vodă se avântă nebunește în iureșul luptei. Cu armăsarul ridicat în două picioare se năpustește asupra vrăjmașilor lovind năprasnic în stânga și-n dreapta. Capete însângerate sar într-o parte și-n alta, trupuri spintecate alunecă de pe cai. În chiote de luptă, oastea de voinici se avântă după stăpânul lor. Căpitanul Buzduganlovește cu buzduganul în stânga și în dreapta ca să-și facă loc spre domnitor. BUZDUGAN: Măria Ta, ești înconjurat!... Rezistă că-ți suntem alături! Măria Sa, înconjurat de
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
MAMEI II, POEM DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Inima mamei II Luna ca un sloi de gheață în topire Tristă aluneca pe cerul însorit, Era vremea morilor ce măcinau iubire Și-a Cuvântului din sinele dorit. Dar în lumea asta pe dos întoasă Băiatul ce-și bea ziua în paharul cu vin Își bătea adesea mama c-o palmă nervoasă, Apoi
INIMA MAMEI II, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363054_a_364383]
-
petrecută cu ani în urmă. Doi alpiniști urcau pe un versant de gheață, unul urca înainte iar celălat venea din urmă, erau legați cu o funie unul de altul, iar la un moment dat cel din urmă a început să alunece tragandu-l și pe cel de sus după el, a alunecat până ce a rămas deasupra unei prăpastii tinindu-se doar de funia cu care era legat de tovarășul sau, care reușise între timp să se prindă de stâncă și să se
O MOARTE TRAGICA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363051_a_364380]
-
de gheață, unul urca înainte iar celălat venea din urmă, erau legați cu o funie unul de altul, iar la un moment dat cel din urmă a început să alunece tragandu-l și pe cel de sus după el, a alunecat până ce a rămas deasupra unei prăpastii tinindu-se doar de funia cu care era legat de tovarășul sau, care reușise între timp să se prindă de stâncă și să se așeze într-o poziție în care putea să-și susțină companierul
O MOARTE TRAGICA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363051_a_364380]
-
Se relaxase cu totul sub mâinile mele, tresărind ușor când, „involuntar”, scăpam mâinile mânjite cu cremă prin zonele ascunse luminii soarelui, dând liber instinctului de mascul aflat în călduri, și la propriu, și la figurat. Ca răspuns, mâna ei a alunecat peste pulpa piciorului meu, apoi m-a luat pe după gât și m-a sărutat apăsat. În acel moment, am abandonat întinderea pomezii rămase pe degete și am căutat prin deschizătura picioarelor acel petecuț acoperit de minusculul slip. Începuse să se
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
să facă, își mișca voltele continuu, ca să incite peștele și să muște din momeală. Eu am luat din nou borcanul cu cremă antisolară și am început s-o ung pe locurile înroșite ale corpului. Făceam ce făceam și degetele îmi alunecau spre zona interzisă. Ah, ce-mi faci? Stai cuminte, că sar pe tine acum și nu știu cum ai să te descurci. Ce poți să-mi faci, dau eu replica, nu ai curaj, doar te lauzi, nu vezi că mai mult te
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ULTIMA OFELIE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului ultima Ofelie ultima ofelie alunecă prin vis, îndantelată în veșminte sacre, cu pași mărunți de elfi căzând din cer înmiresmați în aurite lacre. Ofelia și-a sădit visele peste aceste zăpezi luminoase, prințul ei, ostatic absurd, și-a adunat de pe jos oasele. foșnetul inimii ei
ULTIMA OFELIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363068_a_364397]
-
globuri într-o cutie de carton rătăcită prin dulapul vechi, de pe vremea când Mihăiță stătea mai mult la ea decât la oraș și împodobi cu ele câteva crenguțe rupte din bradul care străjuia poarta. Acum era bine! Se lăsă să alunece pe pat, ostenită, dar mulțumită. Nu era nici un Crăciun înainte de care ea să nu se pregătească așa cum se cuvine și să nu mulțumească Domnului Dumnezeu pentru băiatul ei și pentru nepoții frumoși și deștepți pe care îi avea. Însă, mai
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
lângă el, de mână cu el. <Cine este ispita?> - l-a întrebat taică-său, bucuros că fiul lui cel rătăcit s-a întors acasă. <E nevasta mea!> - i-a răspuns el. A privit-o și i s-a părut că alunecă printr-o poveste din <O mie și una de nopți> <El e baba !>s-a adresat lui Shanti și Shanti i-a întins mâna cea firavă lui baba, lăsându-l fără glas. A privit-o și i s-a părut
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
mâinii, la glezne, la lobii străvezii deveniți rozalii, în soarele dimineții. Acestea sunt poemele găsite în urma Mersului pe apă. Pe Marea Tiberiadei, vecină cu Dunărea noastră. Altădată, Melania Cuc afirmă: „Sunt proprietarul unui lan de ovăz înflorit”. Cu Melania Cuc aluneci direct în poveste când nu te aștepți, când despre un mânz cu corn în frunte, când despre „un câine bătrân în lanțul ruginii”. Într-o sumedenie de ipostaze se prezintă poeta sub ochii noștri: când executând piruete de jucărie mecanică
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
ac, pentru a scăpa și de cele trei așchii ce mă secau la inimă. - Victor! Victor!, strig eu către cel mare. - Da, tată! - Ce ai făcut cu borcanele de gem?, întreb eu. - Nimic! - S au spart singure? - Aaaa... mi au alunecat. - Amândouă? - Eu am luat doar unul, celălalt s a împiedicat de el. Dar, tati, ai spus că ne duci la film... Ufff.... uitasem. - O să vă duc. Am promis, mă țin de promisiune. - Dar mi e foame. - Acum îți fac ceva
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
pe mine să-i iubesc Fără s-aștept "o viceversa" și fără să mă mândresc. Învață-mă să mă judec, mai aspru decât o fac La adresa altora ce nu mi-au făcut pe plac... Nu mă lăsa ca în orgoliu, alunecând, s-ajung să trec În abisala disperare care mă duce la eșec... Mai bine să-mi aduci aminte, eșecul (nu ca osândă) Ci ca o bună luare-aminte, pentru-a obține o izbândă ! TU, în ciuda suferinței pe care ființa mea o
RUGĂCIUNE :DOAMNE NU MĂ LĂSA ȘI-NVAȚĂ-MĂ ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363374_a_364703]
-
roua buzelor nopții cu un sărut neavut timpul dragostei vine cand întinzi privirea spre mine și ochiul acela cald îmi despletește gândirea în mângâieri se înnorează afară atunci și din mine curg picături ascunse în miresme petalele îmi cad și alunec ușor în poeme cu miri alergând spre altar ce patimă-i vorba nespusă la masă ce mai ticăie apusul acela în zori trec stoluri de păsări săgeată depărtând zborul ascuns în cocori stau cu ferestra deschisă boarea nopții s-o
TIMPUL DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363401_a_364730]
-
marca unui sportiv de elită. Modestia sa nu-i trădează palmaresul. A fost pugilist de performanță, campion, multiplu medaliat, o carieră sportivă de invidiat și o viață... O viață ca-ntr-un ring de box... Încă și acum gândurile sale alunecă către sport, fie la gloria de altă dată, fie la glorii posibile... Sufletul său vibrează precum emoțiile pugilistului înainte de meci. Resimte, încă, energia confruntării: ar urca în ring... Dar unde-s adversarii? Doar bulgări de carne, fără coloană vertebrală, se
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
este fundamentală la încheierea unui act oficial, cum ar fi spre exemplu, un contract de colaborare. Este la mijloc prestigiul țării. Ce poți transmite în legătură cu învelișul de scepticism, cu umbrele peste românismul nostru tradițional, cu precaritatea demnității românilor, a patriotismului alunecat în desuet? Transmit aceasta: Stimați compatrioți, să vă purtați cu cinste și drag emblema de român. Suntem un popor talentat, suntem un popor demn, suntem un popor care merităm tot respectul celorlalți, suntem un popor cultivat! Cum ai creiona propriul
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
pământ, eu sunt cântec, zare-ntinsă peste orizonturi sure, sunt luceafărul de noapte îmbrăcat în dulci armure, într-o lume inocentă sunt și alfa și omega , sunt căzutul dintre stele și vin tocmai de pe vega, trag lumina prin privire și alunec fără voie sau răsar din negre goluri în război c-o nouă troe, ca un rătăcit prin lume pe uscaturi și pe apă, să-mi uit dorul, eu ulyse, care încă mă adapă, dorul meu ce se topește după ochii
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
mână și cuminți, mulțumeau lui zeus-tatăl, preoților și la sfinți. bucurie fără margini, lacrimi pline de iubire, nu credeau că-s împreună, nu-ș veneau deloc în fire, după atât amar de timp, dup-atâta despărțire. luna bate printre cetini și alunecă pe mare, ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare, stele picură din ceruri și deasupra se desfac, legănând lumini pe boltă în culori de liliac, se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitară ce se răspândea
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
baie, doar produse originale. Un adevărat răsfăț! Pe cearșaf, după ce m-au așezat, cu grijă, au început să se scurgă textele și cifrele scrise de mine, în dormitorul din Timișoara. În mâinile umede, strâng carnețelul plin de notițe. Literele, cifrele alunecă din el, de pe corpul meu... -E scrisul lui Mihai! E continuarea ultimei sale teze! strigă înfiorată, prăbușindu-se-n genunchi, sora lui. Îmi sărută mâinile, picioarele... -Mihai!!! Mihai, tu ești????? Acum începi o lucrare nouă? Ăsta e cadoul de Crăciun
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
îi întinse paharul, brațul păros, indicând masculinitate și virilitate, o ademeni și mai mult pe fată, care se apropie de Condurache și nelăsându-i acestuia spațiu de manevră, îl sărută, lipindu-se de el, după ce-și lăsă să-i alunece de pe umeri cât ai clipi paltonașul gros, dezvăluind bustul golaș de sub rochiță. - Angela! exclamă bărbatul, imediat ce buzele lor își reveniră din sărutul apăsat al fetei. Ce faci? Erai să verși paharul cu suc de portocală. - Haideți, domn’ profesor, nu-mi
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
măsoare, Zbor de suflet vindecă gândul. Nu vreau aievea să m-amintesc, Trăiesc în prezent, doar acum trăiesc, Ascult fără să m-ascult, văd fără să mai văd, Merg drumul meu să-l sfințesc. Doar întâlnirea cu tine-i cuminte, Alunecă vie printre nebune morminte, Am mai trăit încă o viață poveste de-acum, De alta nu-mi mai aduc aminte. Destul cu zâmbete ce răscolesc, Ce aflu acum niciodată n-am să găsesc Dacă din locul acela de unde atunci am
IUBIREA DINTRE DOI OAMENI ESTE ÎNTÂLNIREA ÎNTRE DOUĂ SINGURĂTĂŢI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363520_a_364849]