3,081 matches
-
262 am auzit, amu să treacă“, să scuipească și apoi bolnavul se va vindeca. Mortul care va ținea un ochi mai deschis nu se îndură de lumea asta. Oftat Cînd oftezi fără să vrei e semn că vei avea o amărăciune. Oftică Să nu bei apă din ulcică, că dacă s-a uitat mîța în ea ai să capeți oftică. Oglindă Să nu te uiți noaptea în oglindă, că-ți pier vederile. Sara nu e bine să te uiți în oglindă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în care anumite disfuncționalități au urmări asupra ideilor pe care instituția ar fi trebuit să le apere. În final, lucrarea de față propune o serie de răspunsuri ridicate de socialism și ar putea fi chiar o cale de a înțelege amărăciunea unui liberal care considera că "secolul al XX-lea poate fi bine descris drept un secol par excellence al socialismului"19. Daniel Boboc Cezar-Mihail Preotescu * * * Cele cîteva erori de informație au fost corectate tacit de îngrijitorii ediției. INTRODUCERE 1989: anul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de ani... primar la Breaza!; nu știam nici că Florin Tornea care mi se părea o persoană onestă, în perioada în care colaboram la revista "Teatrul" a fost unul dintre cei care au contribuit la întemnițarea marii doamne Alice Voinescu; amărăciune (ca să nu zic silă!) mi-a provocat și episodul judecării marelui Calboreanu, fiindcă a refuzat să învețe o nouă partitură a rolului său din Cetatea de foc a lui Davidoglu (cine mai pomenește azi de oportunistul Davidoglu și de dispăruții
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Daniil, Văcărescu, Beldiman, Cantemir, Donici, Pann. În trei strofe este elogiat V. Alecsandri: "Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice". Preluând o idee de la Schopenhauer, după care existența universală se definește prin viață și moarte, poetul cugeta cu amărăciune într-o meditație filosofică, la o lume superficială: "Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi". În penultima strofă, Eminescu definește poezia drept o creație pură, divină, unde imaginile poetice sunt "icoane" care înnobilează mintea și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a îndepărtat copiii și părea uimit că oamenii "în loc să se oprească, în loc să se trezească și să se înspăimânte", treceau încrezători pe drum și-l salutau. În primele pagini "timpul era foarte răbdător cu oamenii", iar în final se constată cu amărăciune: "Timpul nu mai avea răbdare". Drama lui Moromete se identifică până la un punct cu drama colectivității din care face parte, eroul meditând asupra unui context istoric esențial: dispariția civilizației rurale tradiționale. Drama protagonistului este una de ordin moral, provocată de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
voluntară, un fel de Vidra a epocii moderne, care nu acceptă principii străine. Fusese soția lui Petrică Niculau, care trăia o dramă conjugală. Matilda s-a căsătorit cu Victor Petrini căruia i-a oferit multe momente de tandrețe și de amărăciune, cu izbucniri lamentabile, discuții fără sens care o fac mai enigmatică, nervozitate, agresivitate feminină. Matilda are un caracter posesiv, nu-i place să fie contrazisă. După ce se desparte de Victor Petrini, se căsătorește cu un activist, suferă (din mândrie) când
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu i se publică nici un volum de poezii în franceză, ci din când în când un poem care nu trezește nici interes, nici comentarii din partea criticii. "Niciodată nu m-am simțit decât un străin printre oamenii aceștia", spune poetul, cu amărăciune, la finalul vieții. Mitul Parisului, care apare că modelul social și cultural în căutarea identității ibero-americane de la sfârșitul secolului al XIX-lea, evoluează, prin intermediul literaturii modernismului, de la imaginea de cosmopolitism ce permite scriitorilor să se îndepărteze de realitatea din țările
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se află la tropice și, "ceea ce este și mai grav, nu din cauza tradiționalei ignorante a francezului în ceea ce privește geografia, ci a frivolității sale, a tendinței spre folclor ieftin și pitoresc"35. Disprețuiau intelectualii europeni cultură continentului nou înainte de "explozie"? Nu fără amărăciune, remarcă Sábato, în capitolul Noi, barbarii 36, faptul că, în alt număr al revistei amintite, se spunea că cel care a făcut cunoscut în America de Sud Procesul lui Kafka a fost Barrault, prin traducerea pe care acesta a făcut-o cărții
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de cititori. Continuă Jiménez: "Sau va fi nevoie să se extindă conștiința că, timp de multe secole, noi am constituit una din coordonatele față de care Europa și-a definit, prin contrast, locul în spațiu și timp"43. Autorul remarcă cu amărăciune că, în timp ce americanilor le-a revenit rolul de a reprezenta viitorul modern, latinoamericanilor, cel de trecut îndepărtat, proiecția visului călătoriei la origini, care alimentează speranța că totul poate reîncepe de la zero, "că și cum noi înșine, ca și cultura noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nașterii. O afirmare absolută a vietii este lipsită de sens. Cioran a fost primul filosof a cărui luciditate maladiva a retezat orice iluzie a salvării, orice încercare a minții noastre de a ne autoînșela. "Viață este un miracol, pe care amărăciunea îl distruge", scrie Cioran. "Ce ai, dar ce ai, l-a întrebat cineva. N-am nimic, n-am nimic, am făcut doar un salt dincolo de soarta mea și acum nu mai știu spre ce să alerg" așa își încheie Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
existență lui. Nu poți trece indiferent pe langă Dumnezeu, spune Cioran. O altă negație a lui Cioran, așa cum spune Nicolae Țurcan? "Este de-ajuns o infimă părticică de lumină pentru a schimba negația în contrariul sau, disperarea în lumina finală, amărăciunea în picătură de miere spirituală. Mierea pustnicilor din deșert, care nu mâncau îndeobște decât lăcuste și suc de spini..."57 Constantin Noica spunea într-una din operele sale de tinerețe că trebuie să fim mulțumiți că suntem ființe mărginite în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
A pieri este formulă tainica a mântuirii"64. MELANCOLIA, MOARTEA, SINUCIDEREA, URA DE SINE "Cu gândul că există sinucidere, am putut suporta viață și m-am simțit liber." (E. Cioran, Cartea amăgirilor) Nu spune nimănui, dar iubesc viața." (Cioran, Silogismele amărăciunii) Homer a adus în scenă pe cel dintâi melancolic în personajul Belerofon spune Pascal Quignard: "Urât de zei, întotdeauna singur, el rătăcea prin șesul Aleison, cu inima distrusă de tristețe, ferindu-se din calea oamenilor (Iliada, VI, 200). Thymon katedon
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
trăsăturile acelui taedium, ale complezentei fără limite față de acest flagel interior, de nimicirea voinței, față de pierderea oricărei atracții, "culminând în voluptatea unei neplăceri infinite, ura față de viață, care se obstinează împotriva creatorului sau (...)"8. Iată ce mărturisește Cioran în Silogismele amărăciunii: "Mă ocupam, cu tot sârgul, de studii dintre cele mai serioase, când, deodată, am descoperit că într-o bună zi voi muri, ceea ce mi-a zdruncinat modestia. Convins că nu mai aveam nimic de învățat, mi-am părăsit studiile și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mână că pe un copil care suferă. Ceea ce altădată citeam cu spirit critic, acum înghițeam cu sete"62. 2. IUBIREA CA SOLUȚIE METAFIZICA " De-ar fi fost fericit în dragoste, Adam ne-ar fi scutit de existență Istoriei." (Cioran, Silogismele amărăciunii) La douăzeci de ani, aflat fiind "pe culmile disperării", singurul lucru care îl mai poate salva pe om, crede efuzivul Cioran, în absența unor valori adevărate, este iubirea. Să iubești totul, să te simți responsabil pentru tot, să plângi când
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe lângă faptul că noii veniți erau, de multe ori, atât de săraci, că nu-și permiteau încă o gură de hrănit, fapt pentru care femeile însărcinate erau de cele mai multe ori abandonate, duc la apariția unei clase de bastarzi, condiție de amărăciune care va fi reflectată în tango, așa cum menționează Horacio Sălaș: "Omul tangoului, fiu al unei clase de bastarzi și bastard el însuși (faptul că Gardel a fost nu este o întâmplare), fără tată, fără familie. Toată afectivitatea lui se revarsă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a ales autopersiflarea, confesiunea, punându-și sufletul pe masa în pagini pe care apoi și le reneagă, ca un tată denaturat fiii, singura lor funcție fiind să apară, pentru că părintele lor să mai apuce încă o dată să guste din "silogismele amărăciunii". Cioran se dezinteresează de cărțile sale, o dată ce le-a dat drumul în lume, pentru el important este confesiunea prin scris, eliberarea că "terapeutică fragmentara": "Cărțile mele sunt răzbunări. Cărțile mele sunt fraze scrise pentru mine sau împotriva cuiva, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu urgentele sale oportuniste, nu l-au făcut să-și grăbească deloc pulsul creației, lent, însă în acord cu ritmul sau interior, ca o picătură care întârzie să cadă, insistența și încăpățânata. Prea multe speranțe au fost distruse, spune, cu amărăciune, Sábato, omul se simte exilat din propria să existența, rătăcit într-un univers kafkian. "Camus spunea că fiecare generație se crede destinată să refacă lumea, dar că a noastră are o misiune și mai mare. Să împiedicăm că lumea să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
note de Sanda Stolojan, Tusquets Editores, Barcelona, 2002. Mărturisiri și anateme, Humanitas, București, 1997. Mon pays, Humanitas, București, 1996, în românește de Gabriel Liiceanu, cuvânt înainte de Simone Boué. Pe culmile disperării, Humanitas, București, 2006. Revelațiile durerii, Echinox, Cluj, 1990. Silogismele amărăciunii, Humanitas, București, 1996. Sfârtecare, Humanitas, București, 1995. Schimbarea la fața a României, Humanitas, București, 1990. Tristețea de a fi, Oltenia și Dionysos, Craiova, 1992. Tratat de descompunere, Humanitas, București, 1996. PUBLICISTICA, CORESPONDENȚĂ, INTERVIURI Conversaciones, traducere și cuvânt înainte în spaniolă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
De l'admiration aux anathèmes, în Magazine littéraire. Cioran, aristocrate du doute, no. 327, décembre 1994, pp. 59-60. 23 Joan Marín Torres, Cioran o el laberinto de la fatalidad, Institució Alfons el Magnaním, Valencia, 2001, p. 16. 24 Emil Cioran, Silogismele amărăciunii, Humanitas, București, 1996, p. 62. 25 Emil Cioran, La Chute dans le temps, Gallimard, Paris, 1964, p. 183. 26 Joan Marín Torres, Cioran o el laberinto de la fatalidad, Institució Alfons el Magnaním, Valencia, 2001, p. 19. 27 F. Nietzsche, Aurora
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vivir, p. 13. 4 Nicolae Țurcan, Cioran sau excesul că filosofie, p. 114. 5 Emil Cioran, Căderea în timp, pp. 137-138. 6 Pascal Quignard, op. cît., p. 129. 7 Ibid., p. 134. 8 Ibid., p. 135. 9 Emil Cioran, Silogismele amărăciunii, Humanitas, 1996, p. 63. 10 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 152 . 11 Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți, pp. 116-117. 12 Alejandra Dahia, Ernesto Sábato a los 80, articol apărut în revistă "Caras", 30 septembrie 1991, Santiago de Chile. 13 Ernesto
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
despre tranzitul de arme și voluntari pentru Serbia. Ca urmare a înțelegerii de la Reiehstadt și a destinderii raporturilor ruso austriece, puterile mari se dezinteresaseră de chestiunile care preocupă pe români și pe ceilalți creștini de sub suzeranitatea Porții. Neputându-și stăpâni amărăciunea, Mihail Kogălniceanu adresează la 1 august, o circulară agențiilor române din străinătate, cu instrucțiuni de a arăta guvernelor marilor puteri cât de strict neutră este atitudinea României, care nici nu provoacă Turcia,nici nu ajută pe sub mână pe răsculați. „Această
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
pentru proclamarea independenței cât și pentru apărarea drepturilor noastre și se conduce în chip strălucit în tot timpul războiului. Activitatea din această epocă este o altă mare parte a vieții lui Mihail Kogălniceanu. Au venit zile pline de dificultăți și amărăciuni ale păcii de la San Ștefano, și ale Congresului de la Berlin. Chiar când simte că dreapta noastră cauză este pierdută, are încă speranțe. Merge cu I. C. Brătianu înaintea congresului, aici încearcă să obțină schimbări și tot mai crede în izbândă. În fața
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
în comun cu meandrele inconștientului. Aserțiunea e doar în parte valabilă, multe dintre teoretizările eseistului nu se regăsesc în registrul ficțional al operelor sale. E suficient să amintim de doctrina anticalofilă, fervent susținută în eseul Amintirile colonelului Grigore Lăcusteanu și amărăciunile calofilismului ca și în subsolul romanului Patul lui Procust, dar care nu se poate susține la nivel stilistic în beletristica sa. Admirator fără rezerve al fenomenologiei lui Husserl, el se declară mefient față de noua știință apărută în epocă, psihanaliza, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
viziuni ce focalizează imaginea Laurei reduc totul la vulnerabilitatea omului și la victoria morții. Regăsindu-și vechea vână poetică, în timp ce se mângâia cu câteva pahare de vin de Burgundia, lăsând la o parte retorica, Petrarca scrie strofe de o dezolantă amărăciune care ajung să nege, spre deosebire de scrierile lui Dante, posibilitatea vieții veșnice și a mântuirii întru Domnul Iisus Cristos. Este un moment de sinceritate și abandon, un testament filosofic și literar, atribuit lui de către autorul romanului. Dar această nevoie de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
despre tranzitul de arme și voluntari pentru Serbia. Ca urmare a înțelegerii de la Reiehstadt și a destinderii raporturilor ruso austriece, puterile mari se dezinteresaseră de chestiunile care preocupă pe români și pe ceilalți creștini de sub suzeranitatea Porții. Neputându-și stăpâni amărăciunea, Mihail Kogălniceanu adresează la 1 august, o circulară agențiilor române din străinătate, cu instrucțiuni de a arăta guvernelor marilor puteri cât de strict neutră este atitudinea României, care nici nu provoacă Turcia,nici nu ajută pe sub mână pe răsculați. „Această
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]