4,800 matches
-
tot un semn al emanciparii: ia cuvântul și are inițiativă 267, devine intrigantă, uneltește, este o vrăjitoare, o artistă, cu o energie creatoare debordantă, spirituală și egocentrică, așa cum sunt de altfel toți artiștii.268 Naratorul lasă sub semnul tăcerii, al ambiguității deplinele cunoștințe, mai ales în domeniul iubirii, pe care se pare că femeia le deținea: „Poate știa și leacuri dragostei,/ Deoarece la viața dumneaei...”269 Dintru început personajul feminin apare dominat de o inteligență practică, îmbogățită și de experiența trăită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 401. 329 S. H. Rigby, op. cit., p. 147. 330 Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p. 400. (trad. n.) 106 tradiția literară medievală 331, devine o marcă a modernității și a feminismului incipient al autorului. Discursul ei are elemnte de ambiguitate, se resimt unele incertitudini pe care personajul nu și le poate explica. Inabilitatea de a desluși sensul unor citate sau precepte pe care totuși le amintește subliniază o dată în plus caracterul ei nebulos 332, de aceea probabil abundă și întrebările
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ea n-a ieșit din voia lui nicicând,/ Mereu în placul soțului făcând.”437 Bătrâna optează, în cele din urmă, pentru acea frumusețe tăcută, a obedienței voite.438 Istorisirea târgoveței nu reușește să își apere cauza deoarece întâlnim și alte ambiguități, argumentele aduse sunt parțiale, uneori lipsite de logică. De exemplu, perdaful conjugal îl îndeamnă pe cavaler să lase de o parte atracțiile materiale sau aspirațiile de ascensiune socială și să se dedice mai mult laturii spirituale, dar, în final, tânărul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de ani se pun Întrebări În legătură cu rolul fibrelor În lupta contra cancerului colorectal (colon + rectă, foarte frecvent În țările occidentale după vârsta de 45 de ani. Subiectul a fost multă vreme controversat. Două studii pe scară largă Înlătură astăzi orice ambiguitate În privința subiectului: un consum regulat de fibre alimentare diminuează riscul de apariție a bolii. Cum se explică acest fenomen? Fibrele au mai multe funcții: Evită rămânerea fecalelor În colon, efectuând un veritabil efect de balast. Ele măresc volumul și greutatea
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
mai scăzut. Astfel, lipsa reconcilierii (alături de persistența atitudinilor tradiționaliste de gen) poate duce la reducerea șanselor de promovare profesională a femeilor. Studiul Centrului Parteneriat pentru Egalitate (CPE), „Femei și bărbați în organizații” (2006), a arătat faptul că respondenții consideră că „ambiguitatea proceselor de promovare și evaluare favorizează discriminarea angajaților” (atât a bărbaților, cât și a femeilor) și că „lipsa unor indicatori de performanță obiectivi conduc managerii către decizii de promovare luate în baza propriilor percepții despre performanță, respectiv percepții despre munca
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
S-au propus mai multe astfel de criterii, dintre care cele mai importante sunt următoarele: consistența, completitudinea și validitatea modelului. Consistența modelului se referă la imposibilitatea celui care utilizează modelul de a face confuzii. Un model nu trebuie să conțină ambiguități intenționate. Astfel, simbolurile utilizate (matematice, grafice etc.) trebuie să fie unic definite. Criteriul consistenței este evaluat printr-un șir de întrebări cum ar fi: este fiecare element (parametru, variabilă) din model bine definit? Dacă nu, pot fi eliminate aceste elemente
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
inamic al dumneavoastră nu este zgomotul care vă înconjoară, ci acela pe care îl creați chiar dumneavoastră, neintenționat. La ce zgomot mă refer? William Zinsser, în Writing to Learn, îl descrie: „Zgomotul este eroarea de tipografie și pagina slab desenată... ambiguitatea este zgomot. Folosirea incorectă a cuvintelor este zgomot. Neclaritatea este zgomot. Jargonul este zgomot...” „Dezordinea este zgomot; toate adjectivele inutile («proces în desfășurare»), toate adverbele inutile («evitate cu succes»), toate prepozițiile inutile atașate verbelor, toate frazele inutile («într-un sens
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
alte clone ale acestora). În schimb, numele dumneavoastră trebuie să exprime faptul că sunteți „specializați și internaționali”. Gândiți-vă, de exemplu, să folosiți un cuvânt din afara limbii engleze, pentru specializat. Italienii vă oferă unul: specialista. Apoi, pentru a îndepărta orice ambiguitate, adăugați ceva descriptiv noului nume. Pe cărțile de vizită, afișe, broșuri și reclame, noua dumneavoastră semnătură va fi: „Specialista. Specializați în recrutare internațională”. Doar din acest nume, clienții vor presupune că sunteți mult mai experimentat și mai capabil decât o
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Referința la un model teoretic de personalitate poate constitui o cale fecundă sau constituie dimpotrivă o frână în calea cercetării psihopatologice ? Oricare ar fi criteriile utilizate pentru a defini diversitatea personalităților umane, diferitele clasificări propuse au de rezolvat o dublă ambiguitate: pe de o parte definirea unui tip de personalitate trebuie să traducă în același timp elementele de similitudine și de individualitate, pe de altă parte personalitatea propriu zisă nu se poate situa decât înafara câmpului psihopatologiei dar rămânând în același
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
un fenomen transcedental, preț al afirmării libertății noastre existențiale care, singură "...este în măsură să definească o persoană în totalitatea sa" (Sartre, 1952). Această ireductibilitate a crimei și criminalului la câteva modele explicative, este expresia polimorfismului comportamentului uman, ambivalenței și ambiguității determinismului personalității sale. Căci însăși crima reprezintă pentru criminal, în același timp “un eșec și un triumf, suicid și supraviețuire, apărare împotriva angoaselor prin nimicirea "celuilalt" și exercițiu sălbatec de afirmare a puterii”. Dar nu aceasta reprezintă scopul acestui capitol
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
alături de întreaga opinie publică din țară, nu are pic de îndoială că Estonia a fost chiar cotropită de ruși timp de 50 de ani, și nu ezită să dea realității un chip adevărat, simplu și fără emfază. Tocmai lipsa de ambiguitate în felul în care se autodefinesc și curajul de a spune lucrurilor pe nume este principala diferență ce separă cele două popoare, care porneau, acum 10 ani, aparent din aceleași blocstarturi, sub lumina crepusculară a unui imperiu muribund. Estonienii sunt
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
societății basarabene s-ar datora exclusiv nebuloasei ce persistă în chestiunea foștilor informatori ai securității. Însă multe din problemele cu care ne confruntăm sunt generate și de acest fapt. Câtă derută - pentru a rămâne doar la un singur exemplu - seamănă ambiguitățile de comportament ale unor partide, unele zise de opoziție, în fruntea cărora s-au instalat indivizi suspectați de a fi colaborat cu poliția politică, deci ușor șantajabili. Sau, ce stupoare au provocat discursurile publicistice „salarizate” ale unor ziariști și scriitori
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
rânduri mai jos scrie plin de avânt: „Viața aparține pasionaților, celor lipsiți de măsură”. S-a glosat enorm pe marginea colaboraționismului lui Drieu (și Încă mai mult despre felul În care consecințele acestuia aveau să-i producă sfârșitul), dar persistă ambiguitatea asupra realei naturi a implicării sale. Drieu nu e un fanatic (fie și un fanatic iluminat, din familia Nietzsche). Nu e nici un semidoct cucerit de retorica plină de vorbe umflate a fascismului. El e, mai degrabă, fascist din neputința de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
decât o singură nelămurire: asupra momentului În care se va sinucide. Îi e oroare de exil (și va refuza, În câteva rânduri, sfaturile prietenilor de a fugi În Spania sau de a-și găsi un adăpost În Elveția). Nu suportă ambiguitatea și tot ce-și dorește e o moarte demnă, așa cum un revoluționar și un reacționar ca el merită. „Trăim”, scrie el cu o resemnare plină de patetism, trăim În epoca primului secol dinainte, și a primului secol de după Hristos, epocă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
țesături dintr-un material vaporos. O țesătură-capcană, În care autorul de jurnale intime se proiectează ca vânător, dar În care sfârșește ca vânat. Aceasta e probabil contradicția majoră a unui procedeu, dar, În același timp, punctul de maximă altitudine și ambiguitate creatoare a jurnalului. Abia În clipa În care creează personaje valabile, jurnalul intim poate emite pretenția de a fi ceva mai mult decât un repertoar, o cronică exterioară a Întâmplărilor și viselor autorului. Dată fiind natura lor concurențială, autoportretul și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
zonă care se vrea a neutralității, dar care este, de fapt, a unei subiectivități falsificate. Din locutor, eul devine interlocutorul unei instanțe bănuită a fi simplă, dar care, În realitate, este dublă. Travestirea persoanei Întâi Într-un personaj caracterizat de ambiguitatea identității e trăsătura definitorie a trecerii ficțiunii În realitate. Trădându-și Însușirile inițiale, autorul de jurnale intime este, În același timp, obiect și subiect al practicii confesive. Focalizarea internă (termenul e al lui Gérard Genette) produsă În momentul În care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalul intim nu mai reprezintă astăzi o surpriză. Nu reprezintă nici măcar o noutate. Poate doar nuanța introdusă odată cu noțiunile de intimitate și subiectivitate să fie contribuția vremurilor noi. La rândul lor, aceste necesare concepte s-au constituit pentru a Înlătura ambiguitatea: pentru a desface omonimia, imprecizia provocată de sensurile cuvântului jurnal: dar și pentru a spori confuzia bicefalei embleme. Jurnalul intim, ca nume al unui gen literar, pare o farsă a onomatextualității. Faptul că marea majoritate a jurnalelor intime sunt... literare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prizonier. Iar una din legile fundamentale ale jurnalului literar cere ca unei investiții de timp să-i corespundă o investiție egală de semnificație. Dar legile, codurile interpretative alcătuite ad-hoc refuză, câteodată, să se aplice până și abstracțiunilor. Mizând pe libertatea ambiguității, eul care scrie nu respectă invitația identificării cu un eu real al autorului. Cele mai multe jurnale alternează - și În scrierea, și În comentarea propriului conținut - trei modalități temporale. Cea dintâi, dictată, parcă, pentru a sfida definiția genului („o scriere zilnică, relatând
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
disciplinaire et formation de la conscience historique: l'exemple français, în Nicole Tutiaux-Guillon, Didier Nourisson (eds.), op. cit., p. 28. Astfel, învățarea istoriei ar dobândi, într-adevăr, o funcție formativă individuală, civică și identitară utilă societății contemporane. Noțiunea nu este lipsită de ambiguități și de o mare vulnerabilitate în fața politicilor momentului, putând la fel de bine fi instrumentalizată în slujba naționalismelor, a educației democratice, a unui regim totalitar sau a unui generos spirit pan-european. 283 Christian Laville, Enseignement de l'histoire et endoctrinement: Où
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
baza procesului de semnificare; "în aculturarea individului, indicii sînt primele semne, ei reprezentînd modul comuniunii și al contactului" ( D.Bougnoux,1991:50). Ca fragment prelevat din obiect, indicele prezintă referentul prin mecanismul metonimiei; referința sa este autoreferențială; de aici și ambiguitatea indicilor de tip "eu", "aici", "acum" (cu referenți diferiți în contexte diferite). Dacă semnul iconic se adaugă lumii, indicele este prelevat prin detașare metonimică... "De aici caracterul artificial al semnelor iconice (cu excepția umbrelor și reflexelor în oglindă) și indiferența animalelor
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
adevăr, ci doar ca exemplu), logosul devine logica opusă poeticului ca adevărul falsului. De la Galilei și Descartes, deci odată cu oficializarea dualismului gîndirii occidentale: res extensa/vs /res cogitans și reducerea sacrului la profan, umanitatea a utilizat unicitatea semnului și nu ambiguitatea simbolului. Pentru etnologii și istoricii religiilor care au hrănit curentul antropologic actual, mitul nu este sinonim cu ficțiune, ci semnifică histoire vraie, esențială, exemplară. Mitul este povestirea unei creații din timpul fabulos al începuturilor (illo tempore). Mitul este într-un
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
bazate pe demontarea convențiilor lingvistice). Față de prima categorie, mai ușor traductibilă (și receptabilă), glumele lingvistice sînt strict circumscrise unui anumit univers lingvistic (poanta fiind efectul unor demontări-remontări idiomatice). Glumele lingvistice acționează fie la nivelul de suprafață, manifest (jocuri de cuvinte, ambiguități sintactice infra i, ii, iii), fie la nivelul infrastructurii pragmatice (în acest caz avem de-a face cu o tranziție de fază în sensul fizicienilor de la semnificația convenționalizată la cea literală (infra iv, v, vi). Glumele extralingvistice pun în evidență
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nu trebuie să afirme decît ceea ce știu sau cred că este adevărat); * a relației sau pertinenței formei în raport cu conținutul și a mesajului în ansamblul său în raport cu contextul și mesajele anterioare; * a modalității (semnificînd exigența de ordine, claritate, precizie, precum și evitarea ambiguității, prolixității). Dacă axioma plictisului după Voltaire este tendința de a spune absolut totul, succesul actului umoristic depinde exact de transgresarea maximei cantității (omiterea unei informații esențiale infra i). i) Domnul X, un personaj taciturn primește vizita unei doamne care întreabă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
prin reproșuri, critici etc.) sau a feței negative a locutorului (în scuze, acceptarea unei oferte) sau a feței pozitive (confesiune, mărturisire de culpabilitate etc.), strategia discursivă va încerca să minimalizeze agresivitatea actului prin mecanisme de indirecție (cereri, ordine indirecte), impersonalizare, ambiguitate etc. Unele glume hipertrofiază această tendință de neagresare a feței generînd situații absurde prin supralicitarea principiului conveniențelor (infra v, vi): v) Medicul adresîndu-se soției bolnavului: "Doamnă, soțul dumneavoastră a murit". Pacientul, lîngă al cărui pat are loc conversația, protestează: "Dar
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
occidentală nu mai sînt acceptabile în bună parte pentru că ele nu țin cont de diferențele "culturale" (F. Lyotard, 1995: 70). În lumina acestei reorientări, concepte fundamentale ca cele de ordine și sistem sînt puse în cauză de noțiuni precum contingența, ambiguitatea, provizoriul "Universalul, generalul, atemporalul sînt subminate de valorizarea particularului, localului, temporalului" (L. Hutcheon, 1994: 107). În redescoperirea multiplelor identități (civice, etnice, culturale, de "gen" etc.) și căutarea autenticității, comunicarea interpersonală, comunicarea mediatică, comunicarea internațională în accepțiune integrativă și nu asimilativă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]