2,278 matches
-
Enery Jimes... cine-i ăsta? — Habar n-am, n-am auzit În viața mea de el. — Da’ Guy Domville cine-i? — Tre’ să fie erou’ principal, fi’ncă Alick joacă rolu’ - așa zice pă afiș. — Bravo lu’ Alick! Doi cântăreți ambulanți, În paltoane zdrențăroase, unul cântând la o vioară prăpădită, celălalt din gură și Întinzând șapca pentru a aduna monedele, trecură pe lângă coadă. Cel cu șapca interpreta cu glas tare, răgușit, o melodie dintr-un muzical cunoscut: „De unde-ai pălăria? De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
romane despre nobilimea engleză - mai ales despre iubirile, mariajele și testamentele lor. Producea astfel de cărți În ritm de una sau chiar două pe an, romane În volume cu nu prea multe cuvinte pe pagină, perfect adaptate sistemului de biblioteci ambulante care constituiau principala sa piață. Erau lucruri de mirare, aceste romane, căci erau complet lipsite de orice fel de aer distinctiv. Henry le compara mental cu ceștile de ceai fiert Într-un ceainic În care, din greșeală, cineva uitase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
extrem de neplăcută și am renunțat cu totul la intonarea imnurilor. Apoi mai era și Prepelicarul, cu atracția ei față de lumea din afară. De n-ar fi fost această atracție, poate că nu l-ar fi întâlnit niciodată pe Sispy, neguțătorul ambulant, poate că n-ar mai fi plecat niciodată și atunci poate că nici eu n-aș mai fi plecat niciodată și totul ar fi fost altfel. Sau poate inevitabil, tot ar fi existat un Sispy. Haideți să vă explic unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îi era absentă, iar ochii îi fixau cu înverșunare sticluțele viu colorate. — Am întâlnit un om în drumul spre oraș, a spus ea distantă. Mi-a dat astea. — Ce sunt? Cine era? De ce ți le-a dat? — Era un neguțător ambulant. Se numea domnul Sispy. Un om de treabă. Ciudat nume, Sispy. Mi le-a dat pentru că le-am vrut. — Și la ce-s bune? Mă vor păstra tânără, a spus ea, strângându-le și mai tare. Sau cel puțin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și cea albastră pentru nesfârșit și calm și eliberare atunci când mi-o doresc. Viață într-o sticlă galbenă, moarte albastră ca cerul, albastru rece ca oțelul, a spus el. Era teribil de prost îmbrăcat, cu o mantie sărăcăcioasă, de neguțător ambulant, și o uriașă desagă peticită, cu desene pe ea, și s-a întors, dând să plece. I-am zis că am un frate pe nume Născut-din-Moarte iar astăzi este ziua când devine bărbat, ai ceva secrete pentru el? Avea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pic de suflu în trupul tău. Livia Cramm, spaima călătorilor! Păi, gândește-te numai. Te-a învățat să iubești marea ca să-i fie mai ușor să te domine! Sărmane marinar! Sărman matelot drăgălaș ce ești! Nu ești decât un cadavru ambulant ce duce Bătrâna în cârcă, iar ea te strânge cu picioarele, tare, tare de tot, ca un nod care se strânge atunci când încerci să scapi de el, se strânge puternic în jurul, ha, ha, în jurul traheii. Eu nici nu m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ești aici după tot acest timp, trebuie să știi ceva despre Sispy. Deggle a ridicat capul. Părea încurcat. — Sispy, s-a gândit el, Sis-piii. Ce-i asta, bătrâne Vultur? Vreo supă? Sună al naibii de cunoscut. — Știi prea bine. Sispy. Sispy, neguțătorul ambulant. Cel cu sticlele, Lokki. Sticluța albastră. Ți-o amintești pe Livia. Vultur-în-Zbor se străduia să sune amenințător dar Deggle a râs fericit. — Mmm, a zis. Desigur, Livia - prin care înțeleg că te referi la doamna Livia Cramm, văduva lui Oscar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atunci când “recita” un cuvânt Îi dădeau o anume stranietate, ceva care mă făcea să-l simt foarte departe de mine. Rostirea cuvântului ales devenea pentru el un moment ritualic, care-l transforma pe deplin. Probabil se credea un mic actor ambulant jucând, plin de importanță, rolul principal În propria lui piesă și căutând un public dispus să-l urmărească, să-l asculte și să rămână impresionat de ceea ce vedea și auzea. Acum am ajuns la litera m, spuse dintr-o dată, aranjânduși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
hotel sau un cazino. Pe coasta asta, trecutului nu i se Îngăduie să existe... Am Încuiat portiera și m-am dus lîngă el. — De ce nu s-ar păstra casa așa cum e acum? — Ca un totem tribal? Avertisment pentru toți vînzătorii ambulanți și micii speculanți cu bilete de club? Nu-i o idee rea... Am mers, pălmuiți de vînt, pînă la parapetul din capătul digului. Crawford aruncă o ultimă privire la jurnal și răsfoi cîteva pagini, zîmbind În fața mîgzăliturilor copilărești. Îl Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
A iubit-o pe Bibi; toată lumea a iubit-o. Mare păcat de toată chestia asta cu Hollingerii. Dar de moartea lui Bibi Îmi pare rău cu-adevărat. — Dar Îi tot furnizai droguri puternice... După ce zice Paula Hamilton, era un laborator ambulant. — Charles... Crawford mă luă frățește de umeri, dar o parte din mine se aștepta să mă apuce de mijloc și să mă azvîrle peste parapet În apa zbuciumată. — Trebuie să Înțelegi cum e cu Estrella de Mar, continuă el. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a anilor nouăzeci. Securitatea e pe primul loc. Totul e proiectat În jurul obsesiei cu infracționalitatea. — Să-nțeleg că nu există așa ceva aici? — Nu există. Absolut deloc. Niciun gînd clandestin nu tulbură pacea. Nu-s turiști, nu există drumeți sau vînzători ambulanți, doar foarte puțini vizitatori - locuitorii de-aici au Înțeles că e foarte folositor să știi să te descurci fără ajutorul prietenilor. Cinstit vorbind, prietenii pot fi o pacoste - trebuie descuiate porțile și ușile de la intrare, trebuie deconectate sistemele de alarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
neîndemînatic cu unghiile ei lungi minusculele butoane pe care trebuia să apese. Exersă o vreme panoramarea și transfocarea, În timp ce Crawford stătea pe canapea lîngă tînăra englezoaică. Nici urmă de rîs, zeflemea sau tachinări, ca și cum Crawford ar fi fost un vînzător ambulant care prezenta un nou produs electrocasnic. Pe cînd se Întorcea la mașină, femeile Îl filmau din prag, rîzÎnd una peste umărul celeilalte. — Școală de film? l-am Întrebat. Se pare că Învață repede. Da... Dintotdeauna au fost mari amatoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un fel de numărătoare inversă către ceva iminent, de care prognozele medicale îl apropiau prin excludere: nu era cardiac, nu avea diabet, oasele îi erau încă tefere și la fel rinichii, ficatul, splina, urechea internă, plămânii - un punct de control ambulant devenise tot corpul lui. Ultimii rămăseseră ochii, fiindcă pe ei era înclinat să dea cel mai puțin vina pentru sincopele care îl făceau să alunece în beznă. Când, în fine, ajunse la un oculist se simți mult mai relaxat decât
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
făcându-i urări de sănătate și viață lungă. Locuitorii Granadei și ai satelor învecinate își luaseră obiceiul să se adune, cu mic, cu mare, pe pantele Sabikăi, la poalele Alhambrei, lângă cimitir, de unde puteau vedea, deasupra lor, nesfârșita ceremonie. Negustori ambulanți se instalaseră în preajmă, oferind spre vânzare atât papuci, cât și cârnați mirkâs, clătite sau sirop cu apă de flori de portocal. În a zecea zi de Paradă, cum anul arab 882 se încheia, sărbătorirea discretă pentru Râs-as-Sana abia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mai erau în piața aceea numeroși scamatori, care cântau cântece naive și vindeau oamenilor ce le dădeau crezare bucățele de hârtie care conțineau, pretindeau ei, niscaiva formule magice în stare să tămăduiască tot soiul de beteșuguri. Mai erau și vracii ambulanți care vindeau leacuri miraculoase și care se fereau să treacă de două ori prin același oraș. Erau de asemenea dresori de maimuțe care se distrau speriind femeile însărcinate, sau îmblânzitori de șerpi care-și înfășurau dihăniile în jurul gâtului. Harun nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alei care șerpuiau și se întortocheau, trecând pe lângă tarabe înțesate de tobe bongo acoperite cu piele, covoare groase, țesute, și suvenire de prost gust sculptate în lemn. Peste tot se perindau cupluri cu părul argintiu, zări chiar și o petrecere ambulantă de japonezi. Se pare că materialul informativ pe care l-a citit Maggie în avion era corect: comerțul în această piață, care stagnase în anii intifadei, s-a revigorat imediat ce s-au întors turiștii în Vechiul Oraș. Meritul pentru acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
taciturni tenebroși ori chelioși aseptici, clone ale lui Ben Kingsley În rolul lui Mahatma Gandhi. Din păcate, subteranii aveau, pare-se, apucături misogine: peste câteva minute, În ușă apăru, Împingând un cărucior metalic, Încărcat cu gustări, un fel de manechin ambulant, cu o față inexpresivă de robot nu foarte performant, care, În afară de „bună dimineața” și „poftă bună”, nu părea nici capabil, nici dispus să mai articuleze vreun cuvânt. N-avea decât, era problema lui... Am mâncat cu o Încetineală enervantă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu o pânză verde constituia suportul unor mici fotografii neclare, cu rame ciobite, pe care-i plăcea să le aibă lângă canapeaua ei. De fapt nu avea nevoie de ele, căci nimic nu se pierduse. Așa cum o trupă de actori ambulanți poartă cu ei pretutindeni, cât timp mai știu Încă replicile pe dinafară, o câmpie bătută de vânturi, un castel Învăluit În ceață sau o insulă vrăjită, tot așa păstra ea tot ce Îndrăgise sufletul ei. O văd foarte limpede șezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe care-i imitam. Câțiva ani mai târziu, Îmi amintesc că am văzut În mahalaua mizeră a unui oraș străin, un gard ale cărui scânduri fuseseră aduse din alt loc unde mai fuseseră folosite, pare-se, la Îngrădirea unui circ ambulant. Pe el fuseseră pictate animale, În scop publicitar dar cel care scosese scândurile și apoi le alăturase din nou, trebuie să fi fost orb sau nebun, căci acum gardul Înfățișa doar părți disparate de animale (mai mult, unele din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe bancheta din spate a Mercedesului lui Gerski, așteptam să ieșim din parcare În spatele unui șir de mașini negre identice. Toate, inclusiv ale noastre, aveau perdeluțe negre, Încrețite, peste geamuri. Era ca și cum te-ai fi aflat Într-un salon funerar ambulant, numai că nu ne mișcam. Traficul era un haos. Nimeni nu se deplasa. — Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o. —Păi, ne-am Împrietenit la cataramă În treizeci de secunde, dar când eu am sugerat că poate ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
E greu să-i reziști, unchiule Nat. Ți se strecoară în creier și, după o vreme, începi să crezi că nu se înșală niciodată... Știu că Tom a fost îngrijorat. S-a temut că o să devin vreunul din creștinii ăia ambulanți, renăscuți, dar eu nu sunt făcută pentru așa ceva. David a continuat să mă îndoctrineze, dar mă prefăceam doar că sunt de acord. Dacă vrea să creadă tâmpeniile alea, n-are decât, mie nu-mi pasă. El e fericit și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întinse lui Costache o mână pufoasă, cu gropițe, acesta o duse la buze fără s-o atingă, apoi doamna ceru slujnicei două cafele. Dar domnul avocat pesemne că îi suporta greu prezența, fiindcă după două minute de conversație despre negustorii ambulanți, acum, în decembrie, după ce o întrebă cu ton neutru cum se simte cu migrenele, o rugă să-i lase să discute, sunt chestiuni care n-o privesc și nu pot decât s-o plictisească. Mânia apăru din nou pe fața
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că de la arc voltaic, iubirea a luat-o spre opaiț. Îndrăgostiții pur-sânge se sorb cu priviri de Murano. Dacă știe să prindă momentul potrivit, monstrul Quasimodo poate deveni Don Juan. Iubirea - acest superlativ al complicității. Fără iubire, suntem niște cadavre ambulante. Simt uneori că în privirile iubitei mele există mai mult mister decât pe Lună. Romanticii - acești alchimiști ai iubirii. Iubirea rămâne marele arc voltaic al vieții. Din soluție salvatoare, iubirea a devenit, vai, o problemă. În SUA, homosexualitatea este ceva
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o rarisimă curiozitate măcar câteva secunde; fără a se sinchisi de ceva, aștepta cu stoicism și încredere. Cu jumătatea de mustață neagră ca tăciunele și cu cealaltă jumătate proaspăt rasă, semăna cu un clovn catapultat special de pe arena vreunui circ ambulant pentru a face publicitate vreo unui nou, "mare spectacol mare!" Dacă ar fi pus o pălărie ponosită la picioare cu cupa calotei în sus, până la sfertul academic ar fi umplut-o cu bănet. Trecuse demult ora șaptesprezece, cea fixată pentru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tot ce avem! Malik râse disprețuitor: — într-adevăr, nu e mult... Dar acolo unde mergeți n-aveți nevoie nici măcar de atâta. Tăcu o clipă. înțelege că nu pot merge prin deșert încărcat cu pături, covoare și cratițe ca un negustor ambulant. Făcu semn unuia dintre oamenii săi. — Să se pună în mișcare. Ali! Rămâi aici cu patru oameni; știi ce ai de făcut dacă apare targuí-ul! Cincisprezece minute mai târziu, Laila se întoarse să privească pentru ultima oară, acolo jos, în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]