2,720 matches
-
se făcuse nevăzut. Unde? Unde era Weir? Alergând spre Strada Centrală, Roland Bell scruta cu atenție priveliștea. Mașini, camioane, vânzători de hot dog cu gheretele lor aburinde, tineri care lucrau la firmele de avocatură sau băncile cu program non-stop, oameni amețiți de atâta bere venind dinspre port, oameni care ieșiseră să-și plimbe câinii sau la cumpărături, zeci de locuitori ai Manhattanului care cutreierau de regulă străzile în zilele frumoase și înnorate doar pentru că energia orașului îi atrăgea afară din case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
n-am știut că faci atâtea. De fapt, e chiar minunat. Asta poate foarte bine să fie adevărat, draga mea, am continuat eu, conștient că Ben mă privește cu expresia aia ușor plictisită pe care o are când sunt puțin amețit. Se poate foarte bine să fie adevărat, dar este cu totul în afara subiectului. Punctul central al cazului, recunosc, este că am fost provocat să stabilesc un contact cu persoana asta extraordinar de masivă și necomunicativă, iar eu am reușit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mereu trebuie s-aștept să deschidă poarta de lângă locurile pe lângă care-ar trebui să treci. Tre’ să stau acolo și să mă uit cum toți oamenii normali își compostează micile bilete galbene și se deschid și se-nchid porțile și-amețesc uitându-mă la ei în micile lor rutine - bilet înăuntru/răsucire/trecere/răsucire/bilet afară - și la marea de oameni care așteaptă la orele de vârf să treacă prin ele, ca atunci când am fost în excursie cu școala la bariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
problemă. Crystal Ooaauuu!! Îmi cer iertare c-a trecut așa mult, Stacey scumpo, cred că-s așa ocupată cu „noua mea viață“ și nu prea mai găsesc timp să-ți scriu așa des. Mi-e chiar bine, doar că mai amețesc din când în când. Am slăbit FANTASTIC!!! și mă simt destul de bine în cele mai multe zile. Am fost la un grup de sprijin la spital unde mi-am făcut ODS lunea trecută. Am stat toți în cerc și-am vorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se face pulbere și-o bate pe maică-ta și i se-ntâmplă toate chestiile-alea, nu? — Mda. — Și cu drogații - la ei e la fel. Nu ca atunci când iau puștii niște speed sau din astea, sau iarbă, sau se-amețesc din când în când de probă, nu la asta mă refer, ci la un drogat adevărat. Ei tre’ să se-oprească - de tot. Și nu prea le iese. Da’ să zicem că se lasă... nu mai pot să ia una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
jenant, dar Emmy a vrut să se asigure încă o dată că lucrurile acestea chiar s-au întâmplat. Ea nu intenționase să-i scrie, dar, într-o seară, chiar înainte să plece în Florida, când a venit acasă de la serviciu, ușor amețită de la o degustare de vinuri, s-a așezat la calculator să mai navigheze pe internet până să se ducă la culcare. Amintindu-și că Dolly, prietena ei, împlinea treizeci de ani, a deschis e-mailul, a tastat D în câmpul Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
an să-l găsească — dar agentul imobiliar a sunat-o după două zile de la prima vizionare să-i spună că are o ofertă. În final l-a vândut primului cuplu care a venit să-l vadă (proaspăt logodiți, normal, și amețiți de bucurie) cu doisprezece la sută mai mult decât prețul cu care îl cumpărase cu un an în urmă. Chiar și fără comisionul agentului imobiliar, Leigh a câștigat suficient din investiția inițială ca să stea câteva luni fără să facă absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
efortul de război (ca pe toți copiii, pe Jim Îl intriga alcoolul, dar Îl dezaproba vag) produseseră curînd suficienți bani pentru cumpărarea unui avion Spitfire - probabil, se gîndise Jim, unul dintre acelea care fusese doborît la primul zbor, pilotul fiind amețit din cauza mirosului de Johnnie Walker. De obicei, Jim devora jurnalele de actualități, care făceau parte din efortul de propagandă inițiat de ambasada britanică pentru a contracara filmele de război germane și italiene prezentate În teatrele publice și În cluburile Axei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din nordul Shanghai-ului. — Frank, mergi În direcția greșită, Încercă Jim să-i spună. Dar Basie Își apăsă dosul mîinii lui pudrate peste gura lui Jim. Liniște, Jim. Tăcerea e un prieten bun pentru un băiat. Jim Își sprijini capul amețit de umărul lui Basie. Dădură o raită pe străzile Întortocheate. Sute de fețe chineze se lipeau de ferestre, În timp ce-și croiau drum printre ricșe și căruțe trase de bivoli. Lui Jim Îi era din nou foame, iar continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întortocheate. Sute de fețe chineze se lipeau de ferestre, În timp ce-și croiau drum printre ricșe și căruțe trase de bivoli. Lui Jim Îi era din nou foame, iar continua hurducare a roților peste liniile de tramvai nefolosite să amețea. Ar fi vrut să se Întoarcă la Nantao, la sobița pe cărbuni și tigaia de orez. O oră mai tîrziu, Jim se trezi și văzu că ajunseseră În suburbiile de vest ale Shanghai-ului. Ultimele raze de soare atingeau acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era mai important pentru el decît confirmarea că Basie trăgea cu urechea la aparatul secret de radio din lagăr. Era flămînd de nume noi. Jim se Împiedică pe cărarea bătătorită, nesigur pe picioare În pantofii de golf. În ultima vreme, amețea foarte des. Doctorul Ransome Îl atenționase să nu alerge, dar atacurile aeriene americane și perspectiva iminentă a sfîrșitului războiului Îl făceau prea nerăbdător ca să meargă Încet. Încercînd să protejeze broasca țestoasă, Își juli genunchiul sting. Traversă șchiopătînd pista de zgură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
i-l arătase domnului Maxted la cîteva clipe după ce părăsiseră bucătăria. Întorcîndu-se la priciul lui, Jim se relaxă În sfîrșit. Trase perdeaua și se Întinse, cu farfuria caldă ca un soare pe pieptul lui. Era somnoros, dar, În același timp, amețit de foame. Se Însufleți la gîndul că ar putea avea loc un raid aerian american În după-amiaza aceea - cine voia el, oare, să cîștige? Era o Întrebare importantă. Jim luă În mîini cartoful dulce. Era mult prea flămînd ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
discuție teologică. Urmări privirea femeii. — Vreți să spuneți că Dumnezeu e chiar aici deasupra noastră? — Desigur, Jim. — Deasupra paralelei 31? Doamnă Philips, Dumnezeu n-ar trebui să fie deasupra polului magnetic? Ar trebui să vă uitați spre pămînt, sub Shanghai... Amețit de cartoful care Începuse să-i fermenteze În stomac, Jim chicoti la gîndul divinității prinse În măruntaiele pămîntului sub Shanghai, poate În subsolul magazinului universal al Sincere Company. Doamna Philips Îi ținu mîna Încercînd să-l Îmbărbăteze. Încă privind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
soților lor. — Digby... Digby... — Scotty... — Jare... — Bunty... O femeie cu un copil adormit pe umăr Îl apucă pe Jim de braț, dar el o Împinse deoparte și Încercă să-l țină drept pe domnul Maxted. Întunericul și rîul vîscos Îi amețise pe amîndoi și, În orice moment, puteau cădea peste șine. Conduși de cele trei camioane, prizonierii părăsiră calea ferată și se adunară pe chei, lîngă magaziile În ruină. O sută de prizonieri rămăseseră În urmă, pe drumul pietruit prea obosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vine lîngă domnul Maxted, gonind muștele de pe fața lui. Mai putea simți Încă limba doamnei Vincent pe degetele sale. — Jamie... Altcineva Îl chema, ca și cînd ar fi fost un hamal chinez care aleargă la comanda stăpînilor săi europeni. Prea amețit ca să stea În capul oaselor, Jim se Întinse lîngă domnul Maxted. Era momentul să nu mai facă servicii pentru nimeni. Avea mîinile Înghețate de la apa de pe pista de zgură. Războiul durase prea mult. La centrul de detenție și la Lunghua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un patetism intens, cu niturile bătute În metal de vreo japoneză necunoscută de la linia de asamblare Mitsubishi. Jim se Învîrti printre avioanele doborîte, care păreau că plutesc pe tufele verzi de urzici, lăsîndu-le să zboare din nou În mintea lui. Amețit de frumusețea lor desuetă, se așeză să se odihnească pe coada unui avion de luptă Hayate. Se uită la cerul de deasupra Shanghai-ului, așteptînd ca americanii să vină la aeroportul Lunghua. Deși nu mîncase nimic de două zile, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca zăpada, Întrebîndu-se dacă va muri de foame pentru că a uitat cum să mănînce. Citi instrucțiunile și prepară o jumătate de litru de lapte atît de consistent Încît grăsimea plutea În soare ca petrolul În golfulețele și canalele din Împrejurimi. Amețit de mîncare, Jim se culcă În iarba fierbinte și supse mulțumit un baton de ciocolată, tare și dulce. Luase masa cea mai copioasă din viața lui, iar stomacul Îi era umflat pe sub coaste ca o minge de fotbal. LÎngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
citească exemplarele aruncate din Life și Saturday Evening Post. De data asta, reclamele generoase, titlurile și lozincile - „CÎnd se vor construi mașini mai bune, Buick le va construi!“ - nu-l mai emoționară. În ciuda alimentelor pe care le mîncase, se simțea amețit că trebuia să găsească o cale spre Shanghai și din pricina tuturor confuziilor păcii arbitrare impuse peisajului așezat și sigur al războiului. Venise pacea, dar lucrurile nu erau În regulă. Prin ferestrele sparte, Jim urmări un B-29 traversînd rîul, la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se Întorceau deja spre alt spectacol. O mulțime de oameni se adunase sub treptele clubului Shanghai. Un grup de marinari americani și englezi ieșiseră prin ușile turnate și stăteau pe prima treaptă de sus, discutînd unul cu altul și făcînd amețiți cu mîna, spre crucișătorul ancorat lîngă Bund. Chinezii priveau cum aceștia formau un fel de ansamblu de balet. Provocați de publicul curios, dar tăcut, marinarii Începuseră să se strîmbe la chinezi. La un semnal din partea unui marinar mai În vîrstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
an Demis Roussos cu voce groasă. Câțiva se Îmbată, sunt localnici, probabil de bucurie că au musafiri din București și strivesc sub picioare farfuriile cu piftie, salată de beouf și fursecuri, sticle de băutură și pahare. Tu, obosit, dar și amețit de alcool, te duci la culcare. Ești singur În dormitorul rece cu douăzeci de paturi, intri sub pătură, acolo unde te așteaptă slăbătura aia de cineclubistă, care te ia În brațe și, În loc să te Încălzească, te Îngheață cu Îmbrățișarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ar păsa. Hormonii ei sunt Încă foarte instabili după naștere. Crede-mă pe cuvânt, trebuie să fie o nimica toată. Dar Ruby era ferm convinsă că nu putea fi o nimica toată. Câteva momente mai târziu, când a Început să amețească puțin, a crezut că e din cauza șampaniei și a neliniștii. Apoi, după ce s-a ridicat de la masa din bucătărie, și-a dat seamna că partea superioară a corpului său a Început să se legene. Abia când s-a prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
asta. Până nu se Întâmplă asta, n-o să se schimbe nimic... Hai, nu fi tristă. Ce-ar fi să bem un pahar de vin? Fi spuse că ea nu poate, fiindcă alcoolul o să-i intre În lapte și o să-l amețească pe Connor. Și totuși, o picătură de vinișor l-ar ajuta să doarmă bine, spuse Fi și adăugă că În frigider era o sticlă deschisă de Chardonnay. Îmi pare rău că tot țin discursuri despre chestia asta cu dietele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
decât să-i servească și mai multe minciuni pe tavă. Tot Fi insista mereu ca Ruby să vină la cină la ei În vizită. Gătea plăcinte uriașe și lasagna, și Saul Îi umplea paharul mereu, și mai târziu, când era amețită Într-un mod plăcut, o ducea acasă cu mașina. Într-una din serile când cei trei luau masa Împreună, Ben se trezi și coborî. Se cățără la Fi În poală și ascultă discuția adulților despre Sam. —Huh, scoase Ben la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Își dădu seama că numele acela părea cunoscut. Dintr-odată ochii i se deschiseră larg. Și acela a fost Dan Rozenberg de la New York cu un reportaj despre rejudecarea cazului Josh Epstien care Începe marți. Ruby se ridică prea brusc așa că ameți nițel. Se chiorî la ecran, dar reportajul se terminase. Prezentatorul vorbea acum despre prețul petrolului. —Stai nițel, spuse ea cu voce tare, a zis cumva Josh Epstien? Oare se referea la Josh Epstien, fratele lui Sam, Josh? Sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
am prins obiceiul să mă duc până acolo aproape în fiecare zi. Dimineața beam o cafea și citeam ziarul. La apusul soarelui Gae își făcea capriciul de a prepara aperitive dense și cu mult alcool, care după câteva înghițituri te amețeau. Compania era modestă, polonezii se îmbătau, vorbeau cu voce tare, Gae se așeza la masa mea și îmi oferea o țigară de marijuana pe care eu o refuzam. Și totuși îmi plăcea locul acela. Acolo marea, poate din cauza fundului plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]