2,758 matches
-
săptămânile următoare aveau să-l scoată. Sau să-l Înece. Putea fi ucis tatăl său? Zăcea, oare, acum, Într-un mormânt neștiut, În pământuri străine? Dincolo de acest gând nu mai putea merge. Simțea că sub el se cască o prăpastie. Amețea privind-o. Nu era decât Întuneric și durere. Apoi Îi revenea În minte vestea că fratele lui s-ar fi Întors, ar fi Învins toate obstacolele și ar fi devenit Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor. Nici asta nu era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pahare de martini. Primul i se urcase la cap, al doilea lunecase prea repede. Încerca să-l termine pe al treilea, dar nu-i venea ușor, Îi ardeau obrajii și dorea să-l dea gata cât mai repede. Se cam amețise, Își dădea seama, dar se simțea iarăși În formă. Din stătea cu coatele pe tejgheaua barului, cu spatele la Încăpere. Fixa șirurile de sticle aranjate pe peretele Îmbrăcat În oglinzi, părând că studiază fiecare etichetă. Nu luase decât o coca-cola, cu toate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
simtă că era oarecum Îngrijorat. El a Întins o mână și a deschis radioul. De-ți sunt dragi nisipul și aerul sărat, cânta o dizeuză, de Cape Code ai să te Îndrăgostești fără-ndoială. — Toți ăștia par să fie rău amețiți de droguri, a spus Margaret. — Singura chestie care i-a amețit pe ei e revoluția lui Sukarno. Ar vrea ei să li se schimbe viața, dar habar n au cum s-o facă. N-ai de ce să te Îngrijorezi, doar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a deschis radioul. De-ți sunt dragi nisipul și aerul sărat, cânta o dizeuză, de Cape Code ai să te Îndrăgostești fără-ndoială. — Toți ăștia par să fie rău amețiți de droguri, a spus Margaret. — Singura chestie care i-a amețit pe ei e revoluția lui Sukarno. Ar vrea ei să li se schimbe viața, dar habar n au cum s-o facă. N-ai de ce să te Îngrijorezi, doar sunt studenți, probabil că le-ai și fost profesoară multora dintre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Luminile se clătinau de sus În jos și de jos În sus, ca lămpile purtate În vârful prăjinilor. Dar coasta era foarte abruptă, iar Margaret nu observase niciodată pe-acolo poteci. și-a simțit inima strânsă În clește, pălise, era amețită, gata să leșine. În Bali i se Întâmpla uneori să aibă astfel de nopți, când se trezea dintr-un somn agitat cu o greutate pe piept, care o Împiedica să respire. Oricât s-ar fi străduit să tușească, senzația de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unui ceas de șemineu monstruos, montat în gri-plumburiu, ce arăta de parcă pe viitor nu avea să-mi anunțe decât „timpul de plumb“, l-am întrebat pe Imre Barna, lectorul editurii mele ungurești, de numele unui autor al cărui roman mă amețise în anii mei tineri: Ispită la Budapesta. Puțin mai târziu am primit cărțoaia ferefnițită din stocul unui anticar. De scris, a scris-o Franz Körmendi, un scriitor uitat între timp. Apărut în 1933 la editura Propyläen din Berlin, romanul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o serie de oameni capabili de a ieși din fruntariile vechi ale rațiunii și moralei pentru a fi coloni dacă nu chiar colonizatori. Religia, patria, amorul îi găsesc sceptici și pregătiți pentru adaptare. Femeile aveau și ele o beție. Erau amețite de zăbranicul purtat al durerei, al fricei,' al strîmtorărei, al înstrăinăm. . . și acum le amețea bucuria și libertatea, și în lumina nouă străluceau aiurite; nu-și aveau deplin discernământul ființei izbăvite. - Ce mai e? întrebă Lina intrând. - Nimic! Aceeași vorbă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pentru a fi coloni dacă nu chiar colonizatori. Religia, patria, amorul îi găsesc sceptici și pregătiți pentru adaptare. Femeile aveau și ele o beție. Erau amețite de zăbranicul purtat al durerei, al fricei,' al strîmtorărei, al înstrăinăm. . . și acum le amețea bucuria și libertatea, și în lumina nouă străluceau aiurite; nu-și aveau deplin discernământul ființei izbăvite. - Ce mai e? întrebă Lina intrând. - Nimic! Aceeași vorbă despre o iarnă aidoma, întîia după război, când Mini a văzut stafii și lupi și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nevastă-sa tocmai pentru ceea ce era în ea simpatic și inerent. Altfel, de la depărtare, era mai sentimental, și Lina îi arătase de la Iași scrisori lungi, pline de stil și compoziție, cu o caligrafie admirabilă de unghiuri mici și egale, care amețeau pe Mini și îi aminteau pedepsele la școală în ora de germană. Ei-au ;colo fraze metodice asupra sănătăței și petrecerei reciproce și gri'tsse prelung întortocheate și stimabile. Separația de corp ar fi trebuit prevăzută în contractul acestui menaj
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dau respirația aceea încărcată adesea, alteori plină de ebrietaic, sau volatilă ca un lirism. Acum nu-i mai putea recunoaște. Se depărtaseră. Păreau laolaltă o pată diformă de umbră mobilă prin umbra orașului. în blocul acela nedeslușit, era cuprins vânătorul amețit de praf de pușcă și prada cu mirosul calci al cărnei răscolite de alice. Un dine hoinar își trecu pe lingă ei umbra scundă. Icniți în asudarea lor trudnică de dușmănie și apropiere, desigur răspândeau în jur acel duh anume
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade, cu ale lor cosițe despletite, își apleacă frunțile încrustate de stele albe, culegându-mi de pe buze fluturii amețiți de poveștile prea aspre, pe care leați turnat în mine ca într un mesager al dragostelor voastre neîmplinite. Fluturii îmi desenează trupul întrun ultim sărut. Al morții sau al vieții? Aripile scutură o ploaie de cuvinte peste o lume care
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Ho! Pace întră dobitoace. Strigă Samuil și Măru vrând să-i potolească. — Dobitoace sânteți voi, sar femeile cu gura. Se incitaseră spiritele ca și jeturile de scâtei de la focul arzând pe care Prințesa le privea cu nesaț. Ismail, care se amețise bine, începea iar să cânte: „Dragă mi-e țâganca me C-am făcut copii cu ea — Rusaldo, vino-nco’! Pentru că Rusalda se face că n-aude, Ismail insistă. — A dracului muiere ești, vino fă Rusaldo, când te chem! — Ce vrei, mă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe genunchii lui. Țâganca mea frumoasă, începe s-o sărute, s-o îmbrățișeze ceea ce-i place și Rusaldei. Păntru tine oi merge pân’ la Dumnăzău, o trage spre piept și iarăși cade de pe scaun cu Rusalda ,care râde, peste el. Amețiți de țuică, de dragoste, se tăvălesc pe iarbă până când Ismail reușește să se pună pe picioare și s-o ia pe Rusalda în brațe, îndreptându-se spre cort. — Să nu grășești cortu’, îl avertizează Samuil și Măru pe Ismail. Să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și ei să meargă cu noi. Vom fi mereu cu ea. Nu va păți nimic că n-o vom lăsa dă capul ei. — Mi-e drag să merg cu ei. Hai, lăsați-o, ce dracu’! — Ho! Ho!că ne-ați amețit, cu gura voastră ca o meliță. Să meargă! încuviințează Ismail, dar dacă se întâmplă ceva vă ia mama dracului. — Megi cu noi, mergi cu noi, Prințăso!sar copiii și strigă de bucurie. — S-aveți grijă de Prințăsă! — Avem, avem, pleacă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
desprins Africa de America de Sud. Și capetele de oameni desenate de rugină sau de straturile sărite de vopsea sufereau modificări, ba crescîndu-le barbă sau coarne, ba transformîndu-se în elefanți sau balene, în funcție de lumină sau de anotimp. Acum, în dimineața asta, ușor amețit de șampanie, chipurile și hărțile mă interesau mai puțin, deși îmi făcusem un obicei din a observa ce schimbări mai apar, de fiecare dată când mă găseam din nou în fața porții. Acum fixam zăvorul. El era singurul care mă interesa
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cînd observă tendința Bărzăunului de a-și bate joc de el. Și cum ajung la mal, continuă Bărzăunul calm, eu le spun că tu ai luat premiul I și ei încep să rîdă, și rîd, și rîd măi frate, pînă amețesc. Și mie nu-mi rămîne atunci decît să-i iau de coadă și să-i pun în borcan. Pe cuvînt! Virgil fluieră de două ori a mirare, apoi, strecurînd o privire molfăită spre Bărzăun, îi spuse la fel de serios: Mda... sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și pe alții, pentru că în clipa aceea se produse un eveniment cu totul și cu totul neașteptat. Matei tocmai vîrîse casetofonul în priză și-i dăduse drumul, cînd în toată sala răsună un urlet fioros de leu... Bărzăunul crezu că amețește și se lipi mai strîns de perete. Într-o clipă își dădu seama că păcăleala lui din pădure va fi descoperită și că va avea de înfruntat multe greutăți. Caseta pe care avea imprimate strigătele de animale din filmul "Cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
amprentele altor anotimpuri. — Trebuie să pleci, îi spusese Dominique în zori. Ivan tresărise, cu auzul cambrat sub vocea ei ca spinarea unei pisici în așteptarea atingerii stăpânului. Era prima oară când o auzea vorbind, de când înțelesese că știa. Se simțea amețit de ceva mai tare ca vinul, o stare de nenumit care-l făcea s-o perceapă departe de el și, în același timp, mai aproape ca niciodată. Ca și cum ar fi devenit parte din el. O parte imposibil de amputat și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un șarpe. Domnea tăcerea, dar în capul lui Gosseyn răsuna un ciudat duduit de tobă. Simți că amețește. Privirea i se voală. Dar el continuă să rămână așezat cu un aer impasibil. ― Ar fi interesant ― continuă inexorabil Prescott ― să vedem dacă a existat cu adevărat și un alt corp. ― Da ― zise Gosseyn, cu voce obosită ― Da ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
revin. Bine-nțeles că nu au fost omise nici amenințările de rigoare și mângâierea ostentativă a tocului ce găzduia revolverul din dotare. Mai ales că de data asta zâmbetele se manifestau la vedere, aproape sfidător. Oare de ce nație o fi amețitu' ista că nu le prea are nici po-russki și nici pe românește. O fi având mamă, ori l-o fi făcut o cățea? Aista îl împușcă una-două pe tată-su! Cât despre cumnat, îi zboară creierii cât ai clipi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu-l adapă la vreme, că-i dijmuieșe obricul adus de Cumătru pentru hulubii lui și-l lasă cu bălegarul necurățat ca pe caii de rând. Căluțul, ca răspuns, mai zilele trecute, l‑a înhățat de cap, încât l-a amețit de-a binelea și i-a făcut o bolfă cât pumnul drept în numele Tatălui. Plus că l-a trântit în bălegarul amestecat cu urină și l-a călcat cu copitele. Drept pedeapsă, Gheo nu i-a mai dat nici măcar rația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înțărcuite. Plecăm la Timișoara!! Ne îmbarcăm cu toții în acceleratul de Timișoara!! Da-da! Plecăm la Timișoara! Au răspuns o mie de glasuri într-unul singur, fără să mai țină seama de situația în care se aflau... * * * Un manelist răgușit, puțin amețit și cu salivă pe buze, împreună cu o colegă tabagică, ambii cu privirea vidă, interpretau obsesiv aceeași strofă a unui posibil șlagăr: Haide Escu la putere!/ Scapă țara de lichele!/ De coirupți și marii hoți,/ Să dai de pământ cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Înțelege, Iosefina!.. Nu-mi pasă de nimeni și de nimic! Dar, omule, stai un pic!.. Tu ești plin de surprize... Tu însuți ești o mare surpriză pentru mine... După ce-mi turnași în scăldătoare parfum de trandafiri, de era să amețesc, după ce-mi făcuși pe suprafața apei acea inimă din petale de purpură, la nici o oră după împreunarea noastră de vis, mă respingi cu brutalitate... Că doar nu ești un dur, Cătăline... Dur, nu! Dar rațional, da! Și sunt obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se bagă abia la sfârșit. Și toată trebușoara asta o face numai omul cu femeia lui, care joacă în amestecul de bălegar, suflecați până mai sus de genunchi, ca tinerii la hora satului. Că animalele, de le pui la frământat, amețesc de duhoare și cad în bot, și nu le mai ridici nici cu escavatorul; în timp ce oamenii rezistă, că omu-i mai tare decât boul și mai răbdător. Tu să știi că ai dreptate, bre Tăloi! Că eu am fost de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pleci trecînd pe lîngă cel care înghite flăcări și săbii de tinichea. Și bîlciul rămîne un punct vuitor în noapte în timp ce tu mergi să te culci uitînd pe undeva păpușa din ghips. Convins că ai cîștigat cine știe ce bogăție. Și, încă amețit, observi că însăși noaptea se învîrte în jurul tău pînă se termină totul. Tînărul Doctor rostește cam de mult o tiradă pe care V. n-o aude. Abia de la un timp de la despărțirea lor, ultimele cuvinte rostite de acesta capătă semnificație
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]