2,503 matches
-
stătu o vreme nehotărâtă de-asupra prăpastiei, veni pe biserica schitului. A doua zi, pe Ceahlău... Bolta imensă de azur, acoperind priveliștile scânteietoare... Monștrii pietrificați de pe munte, culcați, ori în picioare, unii binevoitori, alții agresivi sau bizari. (Era și unul amical și hilar, în mijlocul platoului.) Culmile negre din vale tîrîndu-se spre piciorul muntelui colosal, ori alergând speriate în toate părțile și oprinduse brusc, halucinate. Când vineți, când roșii, munții înalți de pe Bistricioara, strălucind în soare cu toate stâncile lor... Departe, în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în termeni excesivi pe doamna Timotin ("sensibilitate", "distincție", "discreție", "exemplar feminin de lux" etc....), adăugând că bărbatul ei nu o merită îndestul, din lipsă de competență. - Închipuiește-ți, biata femeie! Tonul acestui nou: "Închipuiește-ți" era exact ca și tonul celuilalt. Apoi, amicală: - Mi-a părut bine că ai avut o vreme așa de frumoasă pedrum... Apropo, când ai să te duci la Agapia, să... - La Agapia?... Ce să fac la Agapia? - N-ai să vizitezi Agapia? I-am atras atenția că la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mine și imposibilitatea de a fi fericit orice ar simți și orice ar face? Dar ceasornicul îmi arătă că cele două ore trecuseră. Trecuseră prea repede. Fără să-mi dau seama, avusesem iluzia că timpul stă și el împreună cu noi, amical. Dar el își îndeplinea implacabil funcția de a uza totul și de a ucide viața. Trebuia să plec: - Duduie, audiența s-a isprăvit. Cuvântul i-a plăcut și, ca să răspundă glumei mele, mi-a întins mâna să i-o sărut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
potâng de babă, îți merge rău o vreme. Așa mi s-a întâmplat și mie. Imediat după acest incident, primul semn că se strică vremea a fost faptul că s-a iscat, nu știu din ce, o discuție mai puțin amicală între mine și con... soarta. Ea zicea ceva, eu îi răspundeam și tot așa, până la un moment dat când mi-am zis că... cel mai deștept cedează. Așa că am amuțit. Acasă însă atmosfera se încinsese, eu nu mai puteam răbda
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
curajoasă cei vreo douăzeci de centimetri și așa, cu stiloul în mișcare, se așeză pe pana mea măiastră. Ăsta curaj, nu glumă! Mă opresc din scris, o privesc, cu aceeași îndrăzneală cu care mă privea și ea și o întreb amical: - Dorești să-mi spui ceva? - Da, mi-a răspuns, dând din cap. - Ce? Din gesturile capului, al lăbuțelor și șodurilor am înțeles că ar bea ceva înainte să-i dea drumul la gură. Cum cafea nu mai aveam, am servit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mine, apoi scurt, s-a întors și a sărit gardul din plasă de sârmă. Iar de acolo, din curtea lui, m-a întrebat din ochi dacă totul e-n regulă. Eu, așa cum fac deobicei când sunt încolțit, i-am zâmbit amical și l-am salutat aproape militărește, spunându-i: “E-n regulă, amice!” “De data acesta - mi-am zis - este cel mai adevărat lucru din lume”. Apoi i-am întors spatele și mi-am văzut de țigara care, între timp, se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mereu din vedere că joci la masă cu un maestru cu puncte de expert. Vezi? Mă provoci mereu să-ți atrag atenția asupra acestei evidențe." "Maestre", m-a interpelat Doru cu surâs în care picuraseră și câțiva stropi de ironie amicală, "ai grijă și nu mai fă ghidușii de-astea, că dacă nu-ți punea asu' de caro din prima, furai două banane ca nimic și se scria în dreptul lor!" Știam și eu foarte bine treaba asta, dar pluteam ambetat pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bârfă suculentă direct de la sursă. "Mda... Uite cum a fost: își luase fața aia de mare domn care e pus în situații dificile de subalterni. Face către mine așa, dregându-și glasul cu o morgă pe jumătate oficială, pe jumătate amicală, cum e mai nasol: "Doamna profesoară" zice "îmi pare rău să vă spun, da' niște zvonuri foarte urâte mi-au ajuns pe la urechi". M-am uitat, nu știu cum, în mod reflex, la urechile lui alea înstufoșite și abea m-am ținut
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cer Guvernului“, a mai spus Patriciu sâmbătă seară, deși ne amintim că premierului Tăriceanu i-a cerut totuși o mică favoare. În mai 2005, i-a cerut o întâlnire cu fostul ministru al justiției, Monica Macovei, sperând la o discuție amicală despre dosarele sale penale. Modelul său de normalitate n-a pierit cu totul după ce PNL a pierdut guvernarea, ci a urmat întocmai rețetarul Rompetrol. Doar că alte grupuri de afaceri, nu liberalii, au reușit să-și trimită foștii angajați pe
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
micile întâlniri din pauza de masă, apariția directorului de creație dizolva atmosfera relaxată și colegială creată de ceilalți, provocând o reacție inconștientă de apărare. Conversația rămânea suspendată în aer și numai după plecarea lui ea reînvia, oamenii reluându-și pozițiile amicale inițiale. Doamna asistent manager se "bucura" de interesul lui într-o perioadă încâlcită, ce-o făcea mai irascibilă ca niciodată. Întârziase într-o seară nepermis de mult. Ajunsese în raza blocului când o haită de câini se repezi la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
grațierii de care a avut parte. În realitate, îi transmisesem Iscoditorului mesaj după mesaj, dar, în îndărătnicia lui, neglijase să-mi răspundă. Cu toate astea, apărarea mea nu l-a lăsat insensibil pe suveran, care și-a redobândit oarecare accente amicale: Fără îndoială că nu ești vinovat de nimic, Hassan, dar aparențele te acuză. Iar justiția se sprijină pe aparențe, cel puțin pe lumea asta, cel puțin în ochii gloatei. Totodată, nu pot uita că în trecut, atunci când ți-am încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prezint și eu scuze. Încurajat de atitudinea sa, am rostit cât am putut mai bine câteva cuvinte în italiana populară, adică în dialect toscan, de care am făcut împreună haz. După care i-am făgăduit pe un ton de sfidare amicală: — Înainte de sfârșitul anului, voi vorbi limba ta. Nu la fel de bine ca tine, dar suficient pentru a mă face înțeles. A luat act de cele spuse cu o încuviințare din cap, în timp ce eu continuam: — Există totuși obiceiuri pe care le voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celălalt capăt al continentului. — Cine este cel mai puternic în Italia, după părerea dumitale? S-a dat o bătălie la Pavia și trebuie să-i suportăm consecințele. Răspunsul meu i-a plăcut în mod vizibil. Tonul lui s-a făcut amical și chiar admirativ. — Sunt fericit să aud aceste cuvinte, căci, la Roma, papa șovăie, iar prietenul dumitale Guicciardini îl împinge să se bată cu Carol și să se alieze cu Francisc, chiar dacă regele Franței este prizonierul împăratului. Din poziția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
evidentă: — Nu ne mai putem aduna între noi, Medici, fără să nu ni se alăture și poporul! De data asta, râsul lui Giovanni răsună ca o plesnitură de bici, iar mâna îi căzu pe spatele meu într-o vajnică palmă amicală. Râzând la rându-i, Guicciardini trecu imediat la evenimentele zilei: — Tocmai am primit un curier de cea mai mare importanță. Regele Francisc va părăsi Spania înainte de Miercurea Cenușii 1. S-a pornit o discuție în cursul căreia Giovanni și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
privit ceasul de la mână și l-am confruntat cu cel de la bordul mașinii... - Amândouă puteau fi potrivite intenționat să arate o anumită oră, și nu neapărat cea exactă. Avea dreptate, dar tot nu Înțelegeam unde vrea să ajungă. - Sugestia mea - amicală, dacă-mi dați voie - ar fi ca, deocamdată, cel puțin, să abandonați orice preocupare pentru calcule, deducții, probabilități și alte forme de detectivism - e un mod inutil de a pierde vremea și de a vă irosi energia. Veți afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care, Încălcând regulile, Îmi fumam țigara vorbind, ei bine, da... exact despre comunicarea mea vorbeam. Fusese un succes, Îmi pare rău că trebuie s-o spun eu, dar asta era situația. Așadar, s-a oprit lângă mine, m-a bătut amical pe umăr și mi s-a adresat cu un aer amuzat și ghiduș, cam neobișnuit pentru un britanic, și universitar pe deasupra: - Colega, n-ai impresia că Accidentele istoriei - mai precis, partea cu sau...? din, de altfel, incitantul dumitale studiu -, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să mai existe și În afara imaginației tale. Ceea ce nu era cazul: aveam de-a face cu o simplă rețea internă, utilă, În cel mai bun caz, pentru a-i expedia Evelinei un mesaj duios sau taciturnului setul cuvenit de salutări amicale. Recunosc, nutream sincere resentimente la adresa domnului Howard, deși eram conștient că, la rigoare, nu prea aveam ce să-i reproșez. Omul Își jucase perfect rolul În mișculația de la aeroport, iar ulterior se comportase chiar rezonabil. Mă rog, rezonabilitatea lui țeapănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
într-un loc mai elegant... Mă uit în jur la pub-ul înțesat de lume. În fundal, dincolo de zarvă și de râsete, cântă muzica. Un grup de clienți de-ai casei se salută unii pe alții la bar insultându-se amical. Un cuplu de turiști americani în vârstă, în tricouri cu Stratford discută cu un barman roșcat, cu ochi ageri. În colțul opus al localului, a început un joc de darts. Nu-mi amintesc când a fost ultima oară când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pogorând pe peluză ca o vijelie în costum cu pantalon cu dungulițe albe. Samantha e puțin surmenată azi ! Mă înșfacă de braț ca o menghină, și-și dezvăluie dinții într-un rictus pe post de zâmbet. E doar o dispută amicală între parteneri ! Samantha abia așteaptă provocările acestei echipe juridice renumite pe întregul mapamond. Nu-i așa, Samantha ? Mă strânge și mai tare. Nu-i așa, Samantha ? — Ăă... nu știu, spun disperată. Efectiv nu știu. Îmi pare rău, Hilary. Îmi smulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și să le privească fără să se știe detestat. Grăsane dezgustătoare, slăbănoage scheletice, bătrîne fără dinți sau tinerele devorate deja de răul francez Întorseseră capul după el, scuipîndu-l sau numindu-l „fiara iadului” cînd Încerca să stabilească o simplă comunicare amicală cu ele, Înăbușind În sufletul lui pînă și ultima picătură de tandrețe și cele mai intime dorințe de a iubi sau de a fi iubit. Acele sentimente - dacă existaseră vreodată cu adevărat - erau moarte de-acum; moarte cu totul, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Același itinerar, același coniac sorbit încetișor pe canapeaua cu perne multe." Hm, începuse să devină monoton..." Auziră un chicotit și se răsuciră brusc. Un bărbat cârn, în vindiac îmblănit, cu o trusă de medic sub braț, le făcu un semn amical. ― Mai e nevoie de aiureala cu țigara? Râdea bine dispus, trecîndu-și degetele prin părul ud. Scarlat îl privi iute: "Ce-i cu ăsta, domnule? Ai zice că pleacă într-o petrecere la iarbă verde cu ouă tari, tranzistoare, și o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a repezit spre noi ca spre o sticlă cu whisky. Așa a spus tata. A înșfăcat mâna tatei, cuprinzând-o între mâinile lui late ca niște lopeți, apoi a scuturat-o cu toată puterea. Eu am primit niște lovituri amicale pe creștet, care păreau mai degrabă ghionturi. Nu încăpea îndoială că domnul Sanowsky și tata se cunoșteau bine. Soții Sanowsky locuiseră chiar în blocul nostru. N-aveam idee cum de veniseră ei în America, fiindcă Ion, fiul lor, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
într-un final. Da, mă voi supăra, dar nu cred că poate fi ceva mai rău decât ultima întrebare a Lisei. —Nu, sigur că nu mă voi supăra. Cum ai tu de gând să rămâi prietenă, sau măcar în termeni amicali, cu Mark când tocmai v-ați distrus viața unul celuilalt? — Poți să te bazezi pe familie să te facă să te simți suicidală când te simțeai doar cronic deprimată. Știam că Maria va înțelege, doar avusese o copilărie desprinsă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Marsyas Într-un fel atît de crud, pentru că fluierul lui suna ca o voce omenească În loc să-i imite pe zei...) Brutalitatea Învingătorului n-are de ce să ne surprindă. Nu mai putem privi antichitatea cu ochii Renașterii, care o vedeau exclusiv amicală. Și cu atît mai puțin cu ochii lui Leconte de Lisle, acest mistic al Frumosului care considera că din antichitate decadența și barbaria au invadat spiritul uman. Apolo vine dintr-o lume cu pumnale ascunse sub ramuri de mirt. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ușii. Didier se felicită în gând că n-a ales să facă o carieră în poliție: e o meserie prea periculoasă. E ora 10.50. Didier iese din lift. Ține în mână un buchet splendid de zece cale. Se salută amical cu Patrick, care încalcă de data asta consemnul și nu verifică florile cu detectorul de metale. Sună la ușă. Lionel întreabă, fără să aibă curaj să se uite pe vizor: — Didier, tu ești? — Eu, domnule. Lionel deschide ușa. Didier îi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]