4,386 matches
-
a jumătății carboxi-terminale a catenelor L, de aproximativ 110 aminoacizi constituie regiunea constantă (CL) a acestor catene ușoare. Secvența de aminoacizi a acestei regiuni CL este determinatoare a tipului κ (kappa ) sau λ (lambda ) de catenă ușoară. Natura secvenței de aminoacizi a catenei grele determină tipul de catenă grea (CH) imunoglobulinică - µ (miu), ε (epsilon), γ (gamma), α (alfa) și δ (delta) - și, respectiv clasa de imunoglobulină IgM, IgE, IgG, IgA și IgD. Membrana celulară Regiunea CH are aproximativ 330 aminoacizi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aminoacizi a catenei grele determină tipul de catenă grea (CH) imunoglobulinică - µ (miu), ε (epsilon), γ (gamma), α (alfa) și δ (delta) - și, respectiv clasa de imunoglobulină IgM, IgE, IgG, IgA și IgD. Membrana celulară Regiunea CH are aproximativ 330 aminoacizi, fiind poziționată în porțiunea carboxi-terminală a lanțului polipeptidic. Clasele și funcția imunoglobulinelor sunt determinate de tipul de catenă grea (tabelul 2.1). În molecula IgM se află asociați cinci heterotetrameri L2H2, iar în IgA sunt asociați doi asemenea heterotetrameri, pe când
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
POLIMORFISMELOR IMUNOGLOBULINELOR 2.1.1. INTRODUCERE Deși sunt asemănătoare ca structură, moleculele Ig formează o familie, deoarece pe baza unui aceluiași pattern molecular fundamental (heterotetramerul imunoglobulinic) aceste molecule se prezintă într-o diversitate imensă, datorită marilor variații în secvența de aminoacizi a catenelor imunoglobulinice, neîntâlnite la nici o altă proteină dintre cele analizate până în prezent. Heterogenitatea compoziției în aminoacizi afectează îndeosebi regiunile variabile ale catenelor imunoglobulinice, dar nu ocolește nici regiunile constante ale acestora. Această heterogenitate de secvență se reflectă și în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pe baza unui aceluiași pattern molecular fundamental (heterotetramerul imunoglobulinic) aceste molecule se prezintă într-o diversitate imensă, datorită marilor variații în secvența de aminoacizi a catenelor imunoglobulinice, neîntâlnite la nici o altă proteină dintre cele analizate până în prezent. Heterogenitatea compoziției în aminoacizi afectează îndeosebi regiunile variabile ale catenelor imunoglobulinice, dar nu ocolește nici regiunile constante ale acestora. Această heterogenitate de secvență se reflectă și în sarcina electrică foarte diferită de la un tip de imunoglobulină la altul. Variația secvenței de aminoacizi din catenele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
compoziției în aminoacizi afectează îndeosebi regiunile variabile ale catenelor imunoglobulinice, dar nu ocolește nici regiunile constante ale acestora. Această heterogenitate de secvență se reflectă și în sarcina electrică foarte diferită de la un tip de imunoglobulină la altul. Variația secvenței de aminoacizi din catenele imunoglobulinice este consecința mutațiilor punctiforme apărute în decursul evoluției, dar, mai ales, ea reprezintă rezultatul interacțiunii cu o imensă diversitate de epitopi ai antigenelor, față de care organismul a fost nevoit să sintetizeze anticorpi cu situsuri de cuplare pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de la cuvântul grecesc izos = același. Această variabilitate a apărut în decursul evoluției speciei, printr-un proces de diversificare genică, ca urmare a acumulării mutațiilor în sectoarele genice pentru regiunea constantă a catenelor grele, ceea ce a determinat variații în secvența de aminoacizi a acestei regiuni. Tocmai asemenea variante biochimice ale regiunii constante a catenelor H se comportă ca determinanți antigenici, atunci când, bunăoară, se injectează imunoglobuline umane, în iepure. Epitopii izotipici ai imunoglobulinelor sunt localizați în special în sectorul Fc al catenei H
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
iepure, de exemplu). Serul imun față de un determinant antigenic de clasă nu dă reacții încrucișate cu celelalte tipuri de determinanți, deoarece catenele H ale diferitelor clase de imunoglobuline umane prezintă diferențe mari de ordin chimic, de până la 60% din totalul aminoacizilor, între domeniile echivalente. De exemplu, un Ac-anti Ig față de catena γ de la om, obținut în iepure, va recunoaște doar IgG din serul uman, cu care, de altfel, va și precipita în cadrul unor reacții in vitro. Tot astfel, un anticorp față de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
L), descriindu-se doi asemenea markeri de antigenicitate imunoglobulinică care au fost desemnați κ ( kappa) și λ (lambda). Aceste două izotipuri sau variante antigenice L se întâlnesc la toate cele cinci clase de Ig. Ele prezintă deosebiri în secvența de aminoacizi din regiunea CL, și acestea stau la baza diferențierii în antigenicitatea lor. Serul imun heterolog față de molecule de imunoglobuline umane cu catenă de tip LK (Ac-anti LK uman), obținut în iepure imunogenizat, precipită toate moleculele Ig umane care conțin catene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
subclase antigenice, desemnate IgG1, IgG2, IgG3, IgG4, respectiv IgA1, IgA2 etc. Subclasele moleculare ale acestor izotipuri imunoglobulinice prezintă determinanți antigenici specifici și conferă un plus de heterogenitate catenelor H și de diversificare a moleculelor Ig, chiar dacă diferențele în secvența de aminoacizi dintre catenele H ale acestor subclase imunoglobulinice sunt mici. De exemplu, între IgG 1 și IgG4 s-a identificat o diferență de 24 aminoacizi. Cea mai importantă deosebire dintre aceste două subclase Ig constă în numărul legăturilor disulfidice intercatenare. Moleculele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
plus de heterogenitate catenelor H și de diversificare a moleculelor Ig, chiar dacă diferențele în secvența de aminoacizi dintre catenele H ale acestor subclase imunoglobulinice sunt mici. De exemplu, între IgG 1 și IgG4 s-a identificat o diferență de 24 aminoacizi. Cea mai importantă deosebire dintre aceste două subclase Ig constă în numărul legăturilor disulfidice intercatenare. Moleculele diferitelor subclase sunt sintetizate în celule diferite. Clasele, ca de altfel și subclasele Ig, sunt elemente de nivel populațional, întâlnite însă la toți indivizii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
întâlnite însă la toți indivizii speciei. Genele codificatoare ale claselor Ig nu segregă în descendență fiind acelea de nivel populațional existente și în genotipul părinților. De aici derivă denumirea de izotipuri a acestor variante imunoglobulinice. Dacă diferențele în secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenelor grele imuno-globulinice determină variantele izotipice, respectiv clasele de imunoglobuline, diferențele în secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenelor ușoare ale moleculelor imunoglobulinice determină tipurile și subtipurile acestora. La om, catena λ se prezintă sub
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
populațional existente și în genotipul părinților. De aici derivă denumirea de izotipuri a acestor variante imunoglobulinice. Dacă diferențele în secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenelor grele imuno-globulinice determină variantele izotipice, respectiv clasele de imunoglobuline, diferențele în secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenelor ușoare ale moleculelor imunoglobulinice determină tipurile și subtipurile acestora. La om, catena λ se prezintă sub forma a trei-patru subtipuri. Asemenea markeri antigenici sunt generați prin mutații punctiforme reprezentate în special de substituții de nucleotide
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tipurile și subtipurile acestora. La om, catena λ se prezintă sub forma a trei-patru subtipuri. Asemenea markeri antigenici sunt generați prin mutații punctiforme reprezentate în special de substituții de nucleotide în segmentele genice imunoglobulinice și exprimate ca substituții corespunzătoare de aminoacizi în catenele ușoare imunoglobulinice. De exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când markerul antigenic Kern- prezintă în această poziție aminoacidul serină. Tot astfel, markerul antigenic Oz+ are în poziția 191 aminoacidul lizina, pe când markerul antigenic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Asemenea markeri antigenici sunt generați prin mutații punctiforme reprezentate în special de substituții de nucleotide în segmentele genice imunoglobulinice și exprimate ca substituții corespunzătoare de aminoacizi în catenele ușoare imunoglobulinice. De exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când markerul antigenic Kern- prezintă în această poziție aminoacidul serină. Tot astfel, markerul antigenic Oz+ are în poziția 191 aminoacidul lizina, pe când markerul antigenic Oz- are în această poziție aminoacidul arginina. Tipul de catenă L nu influențează capacitatea de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
special de substituții de nucleotide în segmentele genice imunoglobulinice și exprimate ca substituții corespunzătoare de aminoacizi în catenele ușoare imunoglobulinice. De exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când markerul antigenic Kern- prezintă în această poziție aminoacidul serină. Tot astfel, markerul antigenic Oz+ are în poziția 191 aminoacidul lizina, pe când markerul antigenic Oz- are în această poziție aminoacidul arginina. Tipul de catenă L nu influențează capacitatea de legare a antigenului, oricare dintre cele cinci clase de imunoglobuline
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ca substituții corespunzătoare de aminoacizi în catenele ușoare imunoglobulinice. De exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când markerul antigenic Kern- prezintă în această poziție aminoacidul serină. Tot astfel, markerul antigenic Oz+ are în poziția 191 aminoacidul lizina, pe când markerul antigenic Oz- are în această poziție aminoacidul arginina. Tipul de catenă L nu influențează capacitatea de legare a antigenului, oricare dintre cele cinci clase de imunoglobuline putând lega antigenul specific, indiferent dacă în structura heterotetramerului imunoglobulinic intră
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când markerul antigenic Kern- prezintă în această poziție aminoacidul serină. Tot astfel, markerul antigenic Oz+ are în poziția 191 aminoacidul lizina, pe când markerul antigenic Oz- are în această poziție aminoacidul arginina. Tipul de catenă L nu influențează capacitatea de legare a antigenului, oricare dintre cele cinci clase de imunoglobuline putând lega antigenul specific, indiferent dacă în structura heterotetramerului imunoglobulinic intră catene L de tip κ sau catene L de tip
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
IgG2, IgG3 , IgG4, IgA1, IgA2 etc. în fiecare regiune constantă de catenă L. Variantele reprezentate de subclasele de imunoglobulină amplifică foarte mult diversitatea acestora. Moleculele diferitelor subclase de imunoglobulină sunt produse de celule diferite și diferența în secvența lor de aminoacizi este mică. 2.1.3. VARIAȚIA ALOTIPICĂ A IMUNOGLOBULINELOR Alotipurile imunoglobulinice sunt variante imunoglobulinice codificate de alele distincte din același cistron, apărute prin mutații punctiforme succesive ale genei de tip sălbatic. Asemenea mutații recurente ale genei normale a+ au generat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Simbolul Am derivă de la alfa marker, pe când simbolul Km derivă de la kappa marker. Numai rareori, determinanții alotipici sunt localizați în regiunile variabile ale moleculelor imunoglobulinice (Zarnea și Mihăescu, 1995). Alotipurile imunoglobulinice apar astfel ca fiind rezultatul variațiilor din secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenelor H și L, moștenite ereditar în manieră mendeliană și după un model de ereditate codominantă, ceea ce face ca alelele distincte dintr-un același locus genic să se exprime în egală măsură, condiționând exprimarea unui anumit
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
egală măsură, condiționând exprimarea unui anumit alotip, prin care este caracterizat fiecare individ uman. Markerul G1m(a) din moleculele IgG1 are secvența Asp-Glu-Leu-Thr-Lys, la unii indivizi umani, pe când la alții, această secvență este Glu-Glu-Met-Thr-Lys, apărând astfel o diferență de doi aminoacizi. Pentru IgG3 s-au descris 14 alele. În afară de acești markeri alotipici din IgG și IgA, s-au mai identificat două alotipuri și pentru IgE. Dintre alelele sistemului alotipic, identificate până în prezent la om, factorul Gm este cel mai complex. Sistemele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
diferiți. Markerii alotipici Inv din catenele L de tip K, reprezintă consecința existenței unor alele distincte Inv. În regiunea C a catenelor L de tip Κ, în poziția 153, la alotipurile Inv(1), Inv(2) și Inv(3), se află aminoacidul alanina, pe când, în poziția 191, la Inv(1) și Inv(2) se află leucina, iar la alotipul Inv(3) se află valina, în această poziție (Pozsgi și Ghyka, 1974). În esență, variabilitatea alotipică semnifică faptul că orice moleculă imunoglobulinică, provenită
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
doar una dintre cele două alele. La nivelul populației de celule a clonei vor putea fi însă exprimate ambele alele codominante. Variantele alotipice sunt rezultatul mutațiilor genice punctiforme care determină substituții de baze azotate în segmentele genice și respectiv, de aminoacizi în regiunile CH și CL ale catenelor imunoglobulinice. 2.1.4. VARIAȚIA IDIOTIPICĂ A IMUNOGLOBULINELOR Idiotipul imunoglobulinic reprezintă o populație omogenă de molecule imunoglobulinice sintetizate de celule care aparțin unei anumite clone celulare și care recunosc și se unesc complementar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care recunosc și se unesc complementar cu epitopul unui singur determinant antigenic (fig. 2.7). Variantele idiotipice ale imunoglobulinelor sunt determinate de particularități structurale ale regiunilor hipervariabile ale catenelor H și L și sunt reprezentate prin diferențe în secvența de aminoacizi de la nivelul sectoarelor hipervariabile ale regiunilor VL și VH, dintre clonele de celule producătoare de imunoglobulină. Asemenea variante au fost inițial identificate au ajutorul unor antiseruri specifice. Termenul idiotip derivă de la cuvântul grecesc idios, care înseamnă individ sau individual. Idiotipul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
situsul de combinare blochează mai mult sau mai puțin legarea antiidiotipică a anticorpilor. Geneza idiotipului este consecința configurației spațiale unice a regiunilor hipervariabile a catenelor H și L, configurație care, la rândul ei, este conferită de o secvență unică de aminoacizi. Repertoriul idiotipurilor este de același ordin de mărime, cu acela al situsurilor de combinare cu antigenul (paratopi) (fig. 2.7). Secvențele relativ invariante se numesc regiuni cadru (RC) și formează 80-85% din regiunea variabilă a moleculei de Ig. Variația secvenței
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Repertoriul idiotipurilor este de același ordin de mărime, cu acela al situsurilor de combinare cu antigenul (paratopi) (fig. 2.7). Secvențele relativ invariante se numesc regiuni cadru (RC) și formează 80-85% din regiunea variabilă a moleculei de Ig. Variația secvenței aminoacizilor la nivelul regiunilor cadru este limitată la 5%. Secvența regiunilor cadru și a celor determinante de complementaritate alternează astfel: RC1,RDC1, RC2, RDC2, RC3, RDC3, RC4, RDC4. Specificitatea idiotipică a unei populații de anticorpi s-a dedus pe cale experimentală:Celule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]